19,072 matches
-
el, discursul lui, un fel de turuială fără cap și fără coadă, din care se desprind nume fără timp: sfîntu' Vasile, Burebista, Mao, Troțki, Monroe, Spoitoru, Dalai-Lama. M-apropii și-l scot din transă: mă, ce tot spui tu, acolo? Tace-o clipă, mi se uită apos în ochi și-și reia tirada. Parafrazînd pițigoiul lui Topîrceanu, îmi spun: cîți ca el, cîți ca el... În Piața Unirii, au apărut niște mașinuțe trăsnet. De-o modernitate extrem de șic. Pentru ăi mici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reproduce momentul în care, arătîndu-i pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i se urce în cap... Întîlnire cu Baba, într-o Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
română în epoca Renașterii 259), prezenți în textele sfinte, dar și în letopisețele rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
non-judicativ? Până nu va fi construită o probă pentru un răspuns nu poate fi tranșată această problemă; deocamdată, valabilă este, în privința acestei teme, o vorbă a lui Wittgenstein,: "Despre ceea ce nu se poate vorbi, despre aceasta chiar, trebuie să se tacă".221 Oricum, în orizont judicativ, preeminența funcțională a ființării conștiente reprezintă un fapt de certitudine și, în ordinea reconstrucțiilor filosofice, un principiu. Într-o legătură directă cu cele patru întrebări presupuse de tematizarea ființării a cărei reflexivitate temporală are de-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precum: Levinas, Marion, Foucault, Habermas, Rorty, Quine, Noica, Cioran ș. a. Tăcerea pare a fi sensul pe care îl are și către care ne îndeamnă momentul actual al "crizei ideologiilor", dar nu direct, ci prin filosofia actuală. Dar vom ști să tăcem, după ce o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Mitrus Ene sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 3 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 122 Niță Tudora sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 3 ─────────────────────────────────────���────────────────────────────────────────── 123 Mihala Nicolae sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 3 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 124 Mihalea Agripina sat Negoiesti, comuna Soldanu, �� județul Călărași 3 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 125 Tăcutu Floarea sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 3 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 126 Zaharia Maria sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 3 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 127 Vasile Elenă sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 4 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 128 Predescu Ioana sat Negoiesti, comuna Soldanu, județul Călărași 4 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 129 Pătrașcu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/155624_a_156953]
-
mare / și nu-mi pot da de urmă pe cărare...” (Noaptea). Deși continuă în aceeași notă simplist-elegiacă, în Vibrări (1938) pot fi evidențiate, cu oarecare bunăvoință, câteva poezii (Primăvară mică, Sat părăsit, Negoiul) ori versuri precum cele din Seara târziu: ,,Taci, bunico, nu-mi spune povești / că mă-ngână zmeii la ferești, / Balaurii fluieră sub streașină și-n pod / Și șoarecii de aur gândul mi-l rod”. S. nu reușește să treacă de nefericirile biografiei sale modeste nici în Fântâni pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
deal, oamenii culeg viile și pregătesc pământul pentru anul viitor. În sfârșit, primul văl de brumă argintie se lasă peste pământ. Semn că iarna este foarte aproape. Norii fug goniți de vânturile înălțimilor. Pădurea are în răstimpuri înfiorări întunecoase și tace melancolică. Ea este o orgă strălucitoare din care vântul cântă o melodie tristă. Cu un văl de promoroacă, iarna a sosit și totul în jur este albit de mantia ei argintie. Pădurea cea de odinioară este îmbrăcată toată în alb
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
venit, primăvară ! Alexandru Purice BASMUL TOAMNEI După o vacanță lungă, de neuitat, a venit în sfârșit toamna. S-a așezat încet plapuma caldă de frunze. Miroase a pământ reavăn după ploile din ultima vreme. Izvoarele încă mai suspină, dar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase, păsărelele adorm în pomii dezgoliți. Umbrele prelungi se întind pe trotuar. Priveliștea e încântătoare.În fața ochilor, apar nuanțe de culori diferite care îți încântă vederea. În serile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile din ultima vreme. Izvorul suspină, iar codrul tace. Bolta și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase păsărele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
materia ; astfel lumina a fost creată din nimic prin Cuvânt. Are un aspect filozofic în sintagma : Cuvântul e de aur, iar tăcerea de platină. Oricine poate avea darul de a vorbi frumos, dar nimeni nu poate avea darul de a tăcea atunci când trebuie, altfel putem considera că ne trezim vorbind. La început, a fost Cuvântul-la această propoziție, Sf. Iustin Martirul și Filozoful a dezvoltat o adevărată teorie. El spune că fiecare dintre noi posedă o sămânță din înțelepciunea logosului, noi fiind
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
represiune. Capii mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui să repare ce au stricat și să dea înapoi proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni psihologice din viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i decît un pas. Un pas de dans, de pildă. Întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oleacă, ne mai amintim și noi de...; ce ziceam?!, a da, mi-ai adus pîrjoluțe? Gh. P. doi: ...Ți-am mai spus eu că ai o memorie brici? Gh. P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P. doi: Hai taci, și ia o pîrjoluță. Gh. P. unu: Știi de ce-mi plac mie pîrjoluțele făcute de nevastă-ta? Gh. P. doi: Nu, dar o să mă gîndesc serios la chestia asta... (pune vin în pahar) Vrei și tu? Gh. P. unu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
joc iar pe Paleu...!, iar el să se laude că a refuzat rolul..., dizidentul lui pește...; adică, ha, el s-a opus partidului..., regimului..., și eu nu... Vai de capul ei opoziție... C-am zis atîtea da-uri..., și-am tăcut atîtea nu-uri..., că-mi era rușine să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dat credeam că-i chiar adevărat ce spun... Gh. P. doi: Deci, vrei să zici că nu-i adevărat ce mi-ai spus... Gh. P. unu: Ei, asta-i! Da ce mi-ai spus tu i-adevărat? Gh. P. doi: (tace, se mișcă, bea din pahar, aprinde o țigară) Gh. P. unu: Mi-ai stricat aplauzele..., pune și mie o gură. Gh. P. doi: (îi dă paharul) Cum s-ar spune, m-ai tras de limbă... Gh. P. unu: Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ești om... Să le luăm pe rînd; ai văzut ce-ai văzut, dar ți-ai pus mîinile la ochi ca să nu vezi timp de patruzeci de ani? Gh. P. unu: Da, și ce-i cu asta? Gh. P. doi: Ai tăcut cînd trebuia să urli? Te-ai făcut că nu știi nimic atunci cînd erau arestați oameni pentru că ascultau Europa liberă, sau că spun bancuri politice? sau pentru că făcuseră crima de a avea o palmă de pămînt mai mult, sau pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
seara asta joc alt rol..., da, tot urît... și rău... (după ce-și revine din alertă, își consumă îndelung rușinea și umilința; Gh. P. unu scoate de sub masă cele ascunse în afară de dosare) Unde rămăsesem? A, da, rămăsesem la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
da cu ce erai tu uns lunea trecută cînd ți-a dat telefon Ilinca, spectatoarea ta, și noi am crezut că sună cineva la ușă, de ne prostisem de panică...? Cu ce crezi tu, rotiță ruginită, că erai uns? De ce taci? Gh. P. unu: Stau și mă gîndesc, și mă întreb pentru a nu știu cîta oară, cum de a putut rezista... mașinăria asta, cum îi zici tu... Că ajunsesem să cred că nu se va opri niciodată. Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spune democratică, și etică..., și fără dosar...?! Adică s-au trezit țîncii ăștia, care-au sărit din pemperși direct în jepuri, să facă, vezi Doamne, ordinea morală, adică să ne pună la zid pe noi, adică pe cei care am tăcut, am mințit, am îndurat toate umilințele și spaimele, care am făcut toate concesiile ac să-i putem crește pe ei, ca să le putem da de mîncare, și carte, și haine, și casă... Vin ei și-mi scot sufletul, și mi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe banda sonoră este bucata " Nimic nu e pierdut, dragul meu" cîntată de Nana Mouskouri) Doamnelor și domnilor spectacolul din această seară s-a terminat. Dacă după ce o să ieșiți din sală și vă veți opri în fața teatrului, și dacă o să tăceți peste puterile dvs., și dacă n-o să vă vină să rîdeți..., nici să plângeți...; dacă n-o să aveți chef să vă duceți acasă..., sau la restaurant..., dacă n-o să știți încotro să vă duceți..., să știți că ați plecat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
anii o broască țestoasă! Octav: (înainte de a intra în cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu zic să fie miercuri... Groparul: Perfect! Îmi place! (Octav intră în cort) S-a dus să tacă... Grea meserie, domnule, grea de tot! Ha!, auzi, cică să fie miercuri! A declarat el să fie miercuri! Păi da, domnule, să fie ce vrem noi! De ce să fie cum au hotărît alții? Uite că noi nu vrem să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
era bine! Nu era bine că nici n-apuca să se usuce cerneala pe diplomă că te și pomeneai angajat, colo, cu un salar sigur..., mare, mic, dar era un salar... Apartament... D'acu'! Ce faci acu'! Ei, răspunde, de ce taci? Octav: Mamă, ți-am mai răspuns la întrebările astea de zeci de ori... Dacă nu vrei să pricepi... Marieta: Ce să pricep, ce să pricep? Măi băiete, s-o luăm așa, pe degete; înainte erau șomeri? Nu erau. Salariul ăla
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ce bine e, ce rațional e, ce echitabil e să fii sărac, erau bogați... Și tu știi asta. Marieta: (nu renunță) Știu pe dracu! Și-acum cum e? Că unii abia-și duc zilele, iar alții... Acu' sîntem mai egali? Taci?! Adică de asta ați făcut voi revoluția aia?! Ca să vă săturați de țigări străine, de spray și de blugi? Ptiu, să dai peste cap o țară pentru o pereche de nădragi! Octav: (cu o descurajare ce a depășit chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]