189,597 matches
-
a fi infecție a tractului urinar superior. Pentru diagnosticul de infecție a tractului urinar la copii, este necesar ca urocultura să fie pozitivă. Contaminarea reprezintă o problemă frecventă, în funcție de metoda de recoltare utilizată, de aceea se utilizează o valoare de referință (cutoff) de 10 CFU/ml pentru o probă recoltată la mijlocul jetului urinar („recoltare corectă”), se utilizează valori de 10 CFU/ml pentru probele recoltate prin cateter și 10 CFU/ml pentru aspirație suprapubiană (o probă de urină recoltată direct din
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
este un neologism cu referință la piesa de teatru "Rinocerii", inventat de Eugen Ionescu pentru a desemna procesul molipsitor de aderare a oamenilor la fascism. Eugen Ionescu a trăit între 1925-1938 în România, perioadă în care asistă la înființarea grupului mistic și naționalist legionar, și
Rinocerizare () [Corola-website/Science/327521_a_328850]
-
(n. 5 august 1923, Scurtești, județul Buzău - d. 21 martie 1978, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "O scrisoare pierdută" (1953), "Directorul nostru" (1955), "Două lozuri" (1957), "Doi vecini!" (1958), "Valurile Dunării" (1959), "Porto-Franco" (1961), "Pădurea spânzuraților" (1964), " Prea mic pentru un război atât de mare" (1969), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Veronica" (1972
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
fost conceput de inginerul Robert Toth din Reșița și a fost construit în perioada 1910-1913 (tablierele fiind uzinate la Reșița în cadrul Fabricii de Poduri - "Kaiserliche und Königliche Privilegierte Österreichische Staatseisenbahngesellschafft - St.E.G." între anii 1910-1912) și constituie o lucrare de referință pentru perioada în care s-a executat, iar actualmente făcând parte din patrimoniul arhitectural al orașului, constituindu-se ca un simbol al acestuia. La 25 iunie 2010 Podul Traian a fost închis complet circulației rutiere, pietonale și tramvaielor deoarece prezenta
Podul Traian din Arad () [Corola-website/Science/327549_a_328878]
-
, cunoscută și ca Kosman, (n. 7 iulie 1925, Deva - d. iulie 2005, București) a fost o pictoriță română, creatoare de costume de teatru și film. A realizat costumele actorilor pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Două lozuri" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Bădăranii" (1960), " S-a furat o bombă" (1962), "Pădurea spânzuraților" (1964), "Columna" (1968), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
Constantin (Costică) Simionescu (n. 19 septembrie 1926, București - d. aprilie 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Neamul Șoimăreștilor" (1965), "Meandre" (1966), "Războiul domnițelor" (1969), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Explozia" (1972), "Frații Jderi" (1974), "Osînda" (1976), "Mihail, cîine de
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
(n. 16 ianuarie 1944, Secuieni, județul Neamț) este un actor și scenograf român. S-a stabilit în anul 1975 în Franța. Este căsătorit cu Miruna Boruzescu, principala să colaboratoare. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Felix și Otilia" (1972), " Cu mîinile curate" (1972) și "Duhul aurului" (1974). A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (secția costume și decor) din București. După absolvire a colaborat cu regizori precum Lucian Pintilie
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
doua intrare este printr-un golf stâncos, având deschidere spre o peșteră marină la nord de castel. De aici o cale abruptă duce în vârful stâncii, unde se află cel mai bine apărat loc din fortăreață. Probabil cea mai veche referință despre Dunnottar este faptul că în 681 și 694 "Dún Foithe" a fost asediat. Întâiul eveniment legat acest loc se crede că este din partea unei armate din Scoția. Arhivele scoțiene atestă faptul că regele Domnall al II-lea, primul domnitor
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
afirmat faptul că sub actualul castel s-ar afla un altul, dar excavațiile făcute în anii '80 au infirmat acest lucru. În timpul domniei lui William Leul (domnie 1165-1214) Dunnottar a fost centrul administrativ a regiunii din care făcea parte. Prima referință despre un castel la Dunnottar apare prin secolul 13. O capelă a fost construită în 1276. Poetul Harry Orbul a scris că William Wallace a cucerit Dunnottar de la engleji în 1297. Se spune că a capturat în jur de 4000
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
de Koulouris care colaborează sub pseudonimul de 'Alpha Beta'. La data lansării dublului album "666", în iunie 1972, formația deja se destrămase. Cu toate acestea, albumul a înregistrat peste 20 de milioane de copii vândute fiind considerat un album de referință în rock-ul progresiv. Vangelis și Roussos au continuat carierele proprii pe cont propriu. Roussos continuă că interpret pop iar Vangelis pune bazele muzicii electronice, apoi continua cu muzica de film care îi aduce renumele în anii 1980-2000 și muzică
Aphrodite's Child () [Corola-website/Science/327653_a_328982]
-
Astfel, în afară de „cântecele lungi”, în Gorj există și cântece propriu-zise (mai senine), la origine tot doine (prin versuri), dar executate muzical pe ritmuri de horă sau sârbă, în tempouri așezate. Interesante și neobișnuite totodată sunt anumite creații proprii cu numeroase referințe la dușmani. Melodia cântecelor de acest fel este una sobră, rece. Acești „dușmani”, ale căror trăsături fizice sunt destul de vagi, sunt „loviți” cu blesteme năpraznice, care de cele mai multe ori stârnesc amuzamentul. În aceste tipuri de cântări, lăutarii își expun fiecare
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
scris această istorie, un călugăr care, în opinia mea, a trăit în timpul lui Boleslau al III-lea, după cum se poate deduce din prefață”). Nu se cunoaște dacă Kromer a folosit cuvântul "Gallus" ca pe un nume propriu sau că o referință la cetățenia autorului (în perioada să "Gallus" avea de obicei sensul de "un francez"), de asemenea nu se cunoaște pe ce anume s-a bazat prințul la identificarea acestuia. Manuscrisul Heilsberg este unul din cele trei documente care pomenesc de
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
ca fiind mai dăunătoare pentru Upăsaka și Upăsikă (laicii care aprofundează budismul urmând mai multe precepte) care practică cele Opt Precepte în zilele de Uposatha, care au un mod de viață mai ascetic care nu permite masturbarea. Exista de asemenea referințe în Upasakasila Sutra, în particular: Fraza „sexul legat de corpul propriu” se referă în general la masturbare și este definită de adâncirea preceptelor ca nefiind imoralitate sexuală pentru Upăsaka și Upăsikă în budismul chinez. Astfel, în budism masturbarea și permiterea
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Tacit, Suetoniu și Pliniu cel Tânăr. Totuși ele sunt în general referiri la "creștinii" timpurii și nu la Isus ca persoană istorică. Tacit în "Anale", scrise în jurul anului 115, îl menționează pe "Christus", fără prea multe detalii istorice. Există o referință obscură la un lider evreu numit „Chrestus” în Suetoniu. Conform lui Suetoniu, cap. 25, s-au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul anului 50 „tulburări persistente... instigate de Chrestus”. Mențiunea din Faptele Apostolilor spune despre asta „După aceea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu, Severus, Eusebiu din Cezareea și Augustin nu fac nicio referință la pasaj. Alții afirmă însă că Sulpicius Severus (363 - 420 d. Hr.), aristocrat și senator roman, dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate fraza în cauză (nemenționându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al XV-lea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
creștin, ceea ce nu corespune realității). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”. Astfel, se presupune că textul original conținea o referință la Hristos, care mai târziu a fost exagerată de copiști, rezultând forma actuală. Despre Flavius Josephus se presupune că a scris acest fragment, numit Testimonium Flavianum, care este subiectul unor dezbateri între istorici. Astfel, Louis H. Feldman a numărat 87
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
despre Isus. Mara (fiul lui Sarapion) a fost un filosof stoic din provincia romană Siria. Cândva între 73 e.n. și secolul al III-lea, Mara a scris o scrisoare fiului său (de asemenea numit Sarapion) care ar putea conține o referință timpurie necreștină la crucificarea lui Isus. Scrisoarea se referă la nedreptățile comise față de „trei oameni înțelepți”: uciderea lui Socrate, arderea lui Pitagora și executarea „regelui înțelept” al evreilor. Autorul explică: în toate aceste cazuri nedreptățile au rezultat în pedepse viitoare
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
era un titlu creștin și că premiza ei că Isus trăiește in continuare prin înțelepciunea învățăturilor sale e în contradicție cu ideea că Isus continuă să trăiască prin înviere. Cercetători cum ar fi Robert Van Voorst nu au dubii că referința la executarea „regelui evreilor” se referă la moartea lui Isus. Alții, cum ar fi Craig A. Evans nu acordă importanță scrisorii, date fiind datarea ei incertă și posibila ambiguitate a referinței cuprinse în ea. Thallus, despre care se știu prea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ar fi Robert Van Voorst nu au dubii că referința la executarea „regelui evreilor” se referă la moartea lui Isus. Alții, cum ar fi Craig A. Evans nu acordă importanță scrisorii, date fiind datarea ei incertă și posibila ambiguitate a referinței cuprinse în ea. Thallus, despre care se știu prea puține, a scris o istorie a războiului troian în 109 î.e.n., conform lui Eusebiu. Nu dispunem de nicio operă a lui Thallus. Există o referință la faptul că Thallus a scris
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ei incertă și posibila ambiguitate a referinței cuprinse în ea. Thallus, despre care se știu prea puține, a scris o istorie a războiului troian în 109 î.e.n., conform lui Eusebiu. Nu dispunem de nicio operă a lui Thallus. Există o referință la faptul că Thallus a scris despre evenimente ulterioare anului 109 î.e.n. Iulius Africanus, scriind în jurul anului 221 e.n., în timp ce scrie despre crucificarea lui Isus îl menționează pe Thallus astfel: Lucian din Samosata, un satirist din Siria din al doilea
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
El conchide însă că Isus pare să fi respins titlul de Mesia și consideră că nu e sigur că Isus s-a descris pe sine când se referea la venirea Fiului Omului pe norii cerurilor, în calitate de judecător divin, considerând că referințele biblice la Fiul Omului care suferă nu sunt autentice. Acest punct de vedere era odată cel mai popular în cercetarea nord-americană, și anume că Isus nu profețea o Apocalipsă iminentă. Istoricii asociați cu Jesus Seminar, cum ar fi John Dominic
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Nimic mai nesuferit înțelepciunii decât despicarea firului în patru) atribuit de Poe lui Seneca nu a fost găsit în lucrarea cunoscută a lui Seneca. El provine din tratatul „De Remediis utriusque Fortunae” al lui Petrarca. Poe a preluat probabil această referință din romanul "Ten Thousand A-Year" al lui Samuel Warren. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se schimbă în cursul celor trei povestiri. În „Crimele din Rue Morgue”, el investighează crimele pentru amuzamentul personal și pentru
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
din România care a efectuat operația de castrare la vacă, iar în 6 iunie 1895 primul din lume care a efectuat operația de castrare la bivoliță. Lucrarea "Ovariotomia la Iapă, Vacă, Bivoliță, Scrófa și Cățea", care combină propria experiență și referințe la lucrărilor medicilor Pierre Cadiot, François Peuch și Henry Toussaint , descrie în detaliu această tehnică chirurgicală și demonstrează importanța sa economică, fiind propusă pentru Premiul Lazăr al Academiei Române. În 1905 a publicat articole în care a descris tehnicile și inovațiile
Paul I. Oceanu () [Corola-website/Science/327203_a_328532]
-
tablou este definită de conceptul estetic de fereastră care separă spațiul fizic de cel reprezentat printr-o graniță distinctă (de obicei rama tabloului dar și elemente de arhitectură). Construcția spațiului virtual este dezvoltată prin definirea conceptelor geometrice specifice, sistemul de referință, coordonatele punctului, figuri geometrice plane și volumetrice, în sensul creării unui vocabular geometric complet pentru reprezentarea grafică a tuturor formelor din realitate. Perspectiva este definită deopotrivă ca o tehnică și o manifestare artistică: "Artă, tehnică de reprezentare pe o suprafață
Perspectivă () [Corola-website/Science/327242_a_328571]
-
geocentric a fost adesea și primul propus și în același timp a rămas preponderent milenii, e că pentru toți observatorii Soarele și planetele păreau a se roti în jurul Pamântului, în timp ce observatorul constata că Pământul rămânea static. Fără un punct de referință exterior, o concluzie similară trage chiar și azi, de exemplu, un pasager aflat într-un vagon de tren tocmai pus în mișcare, și care nutrește un timp falsa impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]