19,069 matches
-
1946). Un timp a fost custode la Pinacoteca din Iași și profesor la Academia de arte frumoase din Capitala Moldovei. Ca pictor, a debutat în anul 1932 și a rămas fidel acestei pasiuni până la sfârșitul vieții. În acest sens, el mărturisea: „Pentru mine pictura n-a fost niciodată o simplă meserie, ci o tovarășă de viață exigentă. Cu pictura am traversat anii și pentru că m-am încrezut în însoțirea ei, i-am împărtășit tot ce am avut mai bun în mine
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Securității, deci șantajul, presiunea psihologică, tortura! -, mai exploatează încă și munca multor turnători de pe vremuri. Dar, poate, unele persoane chiar au vocația asta și cu vocația nu te pui!!! Dorin Popa: Încerc acum să-mi aduc aminte dacă articolul tău Mărturisiți și veți fi liberi!, din "Cotidianul", a fost publicat înainte ca Sorin să-și facă mărturisirea. Probabil că și un articol poate ajuta uneori. Revenim, astfel, la rolul presei. Dar, din cele spuse de tine acum, înseamnă că ne mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
efect "declarația de iertare" pe care am făcut-o după mărturisirea lui Sorin Antohi. Eu sunt pe un fel de listă de discuții cu vreo opt colegi de-ai mei de facultate. După acea declarație, doi dintre ei și-au mărturisit, acolo, pe lista noastră, faptul de a fi colaborat cu Securitatea. Nu în perioada când eram noi studenți, ci mai târziu, pe câmpia muncii... cum s-ar spune. Nimic nu-i obliga să facă acele mărturisiri, dar probabil au simțit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dacă le are. Și, probabil, le avea, încă le are, altfel n-ar fi avut sens declarația dnei Merkel. Dorin Popa: În "România liberă" de luni, 25 sept. 2006, un fost ofițer de securitate din Maramureș, Andron Gheorghe, se deconspiră, mărturisindu-i d-nei Andreea Pora că a racolat minori din liceele băimărene, în fiecare clasă existând, susține ofițerul, cel puțin un informator care "lucra" în rețele conduse de profesori. "La un liceu aveam câte 2-3 profesori, regula era cam ăștia de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
multe ori împreună cu Vasile Lupu la ședințele Alianței. Tu ai intrat în PAC, după ce, în toamna lui '91, d-l Nicolae Manolescu te-a rugat să intri. Eram împreună la o întâlnire la Iași, tot la hotel Unirea. I-am mărturisit atunci că nu mă voi înscrie decât în partidul lui Corneliu Coposu și al lui Vasile Lupu, chiar dacă simpatizam PAC-ul și votasem pentru înființarea lui. La fel i-am spus și lui Laurențiu Ulici, mai târziu, când m-a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am întrebat dacă această operațiune mai e utilă sînt de părere că trebuia făcută. Din varii motive. Potrivit unor surse bine informate, vom mai avea mari surprize. Imediat după votul de la Uniune, se pare că doi scriitori i-ar fi mărturisit președintelui Manolescu că au fost informatori.(...) Dramaturgul Horia Gârbea a fost unul dintre puținii care s-au pronunțat împotriva deconspirării. (...) Ana Blandiana nu crede că scriitorilor trebuie să li se aplice altă măsură decît cea valabilă pentru restul societății." După
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vine greu să ies din nou și fac eforturi foarte mari dacă e obligatoriu să mai ies. Prefer să stau în casă, să citesc, să ascult muzică, să conversez pe Internet, să mă plimb cu câinele. Ca să nu fiu parțial, mărturisesc că lumea românească îmi displace tot mai mult, e prea agresivă, prea gălăgioasă, prea isterică vezi asta și pe stradă, dar și la televiziune, unde așazisele emisiuni de divertisment sunt ore întregi de funduri goale, uneori și prea mari, și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
amintit în enumerarea ta o carte care-mi permite să fac o mărturisire rușinoasă: am început de mai multe ori și n-am reușit să citesc niciodată romanul fluviu al lui Proust. Lui Sandu Călinescu am avut curajul să-i mărturisesc asta în vara aceasta, la o ieșire în oraș. Dacă el, esesist rafinat și profesor de franceză, nu m-a împușcat, înseamnă că o pot mărturisi și public. Nu pentru că e o carte lungă, am citit toate celelalte cărți lungi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
niciodată romanul fluviu al lui Proust. Lui Sandu Călinescu am avut curajul să-i mărturisesc asta în vara aceasta, la o ieșire în oraș. Dacă el, esesist rafinat și profesor de franceză, nu m-a împușcat, înseamnă că o pot mărturisi și public. Nu pentru că e o carte lungă, am citit toate celelalte cărți lungi citate de tine, ci pentru că mi s-a părut groaznic de plicticoasă, orideunde am început-o... Dorin Popa: Marcel Proust este, până în clipa de față, singurul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că eu am vrut să te apropii de autorul Timpului regăsit. Alexandru Paleologu, în schimb, mi-a povestit despre o relație a lui cu o prostituată adevărată și care a durat, dacă îmi amintesc bine, 30 de ani. I-a mărturisit, înaintea sfârșitului ei, că a iubit-o în tot acest timp, iar ea a murit împăcată. Dar de ce spui că în tinerețe erai "prost ca un Don Quijote cu femeile", și nu ca un Don Juan? Că doar Don Juan nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
deoarece trăiesc mai curând după legea firii decât după religie. (...) ei nu socot drept păcat multe lucruri grave sau se prefac și consideră că nu le știu." (Franco Sivori, 1588). "Aproape toți trăiesc cu o anumită libertate de conștiință. (...) nu mărturisesc la spovedanie decât că au furat sau au ucis; celelalte fapte nu le socotesc drept păcate". (Niccolo Barsi, 1633-1639) din Firea românilor (coord. Daniel Barbu, Nemira, 2000). Liviu Antonesei: Păi, mie mi se pare clar și încă de demult! N-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Călinescu părea să nu fi existat cu adevărat. Grupul lor, nucleul, era format din Cezar Baltag, Nichita Stănescu, Grigore Hagiu și ei doi. Liviu Antonesei: Da, îmi amintesc acest sentiment al prieteniei "furate", deși nu era propriu-zis furată, ci numai mărturisită de altcineva, pentru că acum, în memorii, și-o recuperează cumva, prin propria sa poveste, mărturisindu-ne nouă versiunea sa. Care, în mod firesc, este, din punctul său de vedere, cea adevărată. Asta e normal, așa pățim toți, parcă și noi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Baltag, Nichita Stănescu, Grigore Hagiu și ei doi. Liviu Antonesei: Da, îmi amintesc acest sentiment al prieteniei "furate", deși nu era propriu-zis furată, ci numai mărturisită de altcineva, pentru că acum, în memorii, și-o recuperează cumva, prin propria sa poveste, mărturisindu-ne nouă versiunea sa. Care, în mod firesc, este, din punctul său de vedere, cea adevărată. Asta e normal, așa pățim toți, parcă și noi pe parcursul acestei discuții ne-am mai și contrazis, am încercat să ne impunem, fiecare, versiunea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
elevat, este sigură pe ceea ce spune si manifestă putere de convingere. Vorbește repede, fără pauze între cuvinte si trece de la un subiect la altul. A evitat să vorbească despre conflictul cu profesoara de biologie si despre tatăl său pe care mărturisește că l-a iubit foarte mult. Tonul vocii este ridicat în timpul discuției. * non-verbală - B.G.N. a avut o atitudine degajată, am reușit să stabilesc cu ușurință contactul vizual cu aceasta pe parcursul discuției. Clienta inspiră o atitudine de superioritate si aroganță. Grad
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
Susținută în urmă cu un an, lucrarea are o valoare academică indiscutabilă, apreciată de alfel de comisia întrunită în vederea acordării titlului științific de doctor în Istorie, și merită pe deplin lumina tiparului. Însă în debutul acestei prefețe, aș dori să mărturisesc ezitarea pe care am avut-o în momentul în care dl. Ghercă a venit la mine, rugându-mă să-i coordonez cercetarea doctorală și propunându-mi titlul de mai sus al propriului demers. Subiectul în sine nu era suficient să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ghercă surprinde, într-o manieră foarte clară, toate aceste aspecte, lucrarea constituindu-se astfel într-o întreprindere îndrăzneață și novatoare, necesară cunoașterii istorice a societății românești în prima parte a secolului al XX-lea. Însuși autorul a înțeles și a mărturisit cu modestie în Introducere acest lucru, asumându-și faptul că cercetarea pe care a realizat-o nu a epuizat subiectul, nu "l-a consumat", mai curând deschizând orizontul istoriografic pentru o temă care are menirea să ajute la înțelegerea unei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Arhivelor Secrete Vaticane 374. La 20 februarie 1914, îi scria lui Netzhammer: "Această revistă a devenit foarte interesantă și sper că va avea în viitor același succes"375. Șase zile mai târziu, i-a trimis o nouă scrisoare, în care mărturisea faptul că această colaborare îl solicita destul de mult: "Această revistă îmi solicită multă muncă, dar este un lucru bun și foarte util"376. Efortul depus de Karalevskij a fost apreciat de Netzhammer, care a conștientizat aportul acestuia la dezvoltarea revistei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu un pronunțat caracter formator și cultural a fost organizarea așa-numitelor cursuri de religie (în perioada 1936-1940) într-o cameră de la subsolul Catedralei catolice din București 546. Lecțiile de tomism predate au avut un impact deosebit asupra laicilor, lucru mărturisit de redactorii publicației catolice Farul nou din București 547. Anton Durcovici a încurajat și a contribuit la dezvoltarea presei catolice din țară, prin studiile și articolele sale care au apărut în publicații precum: Farul nou, Jugendfreund și altele. Din cauza întreruperii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care acesta le întocmise, pentru a fi transmise la Vatican, papei Pius XI. Răspunsul dat de Cisar la 12 februarie 1929 cuprindea refuzul acestuia privitor la împrumutul din fondul ziarului catolic bucureștean, deoarece el continua să creadă în acest proiect, mărturisind că nu dorea să înstrăineze "micul depozit" ce i-ar fi putut asigura un sfert din apariția preconizatului periodic 894. Ca și în privința tipografiei și în cea a împrumutului, monseniorul Gabor a fost perseverent și a continuat să solicite fondurile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Auner, f. 1. 484 Dănuț Doboș, "Personalități catolice: Canonicul Carol Auner", în Pro Memoria, nr. 2, București, 2003, p. 73. 485 În perioada seminarului a studiat armonia și orchestrația și a compus mise și imnuri bisericești mai modeste(cum a mărturisit chiar el ulterior). 486 AARC București, dosar Carol Auner, f. 1. 487 "Ca paroh, am căutat să ridic veniturile Bisericii și am înființat în 1920 Sfatul parohial care să administreze cotizațiile adunate de dânsul pentru încălzitul catedralei, pentru corul ei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ridic veniturile Bisericii și am înființat în 1920 Sfatul parohial care să administreze cotizațiile adunate de dânsul pentru încălzitul catedralei, pentru corul ei, pentru reparațiile costisitoare. Tot astfel am înființat periodicele săptămânale Bukarester în 1913 și Bulletin paroissial în 1916", mărturisea Carol Auner în memoriul din 1926 (D. Doboș, "Personalități catolice...", p. 74. 488 Dănuț Doboș, "Preoții din arhidieceza de București internați în Moldova între anii 1916-1917", în Pro Memoria, nr. 2, București, 2003, pp. 191-204. 489 AARC București, dosar Carol
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu numărul, Cazzavillan se hotărăște să editeze un cotidian, pentru a oferi cititorilor „cele din urmă știri din lumea întreagă telegrafice și telefonice”. U. apare sub direcția editorului, care era și proprietarul tipografiei. În alegerea denumirii el se inspiră, așa cum mărturisește, de la Ioan Genilie, care în 1845 scosese la București prima gazetă cu acest titlu. Noul ziar va ieși dimineața, în timp ce marile cotidiene ale epocii, „România”, „Voința națională” sau „România liberă”, apăreau după-amiaza. Între septembrie 1885 și ianuarie 1886 direcția gazetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume de coșmar, și totuși foarte reală, în care eroii există firesc. Gray chiar mărturisește că intenția lui a fost să vadă până unde merge, cât ține raționalitatea eroului, plasându-l în acest scop în împrejurări anormale, și atribuindu-i reacții absolut firești. Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost interpretarea, drept care am vrea să credem autorul pe cuvânt. Așa izbutește autorul Desperado să dezarmeze simțul critic. Julian Barnes îmi mărturisea într-un interviu că s-a "lăsat" de critică fiindcă ea nu-l ajută să scrie mai bine. Suntem aici la rădăcinile absenței unei critici Desperado, ceea ce nu înseamnă însă că critica literară a amuțit. Ea se repliază și caută
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai numeroase decât în orice convenție anterioară, fiindcă autorul e obsedat de nevoia de nou, însă procedeele fie ele în proză sau poezie sunt puține la număr și nu se prea pot schimba. Proza și poezia creează intrigi, eroi, emoții mărturisite în tihnă de mai bine de două milenii. Eliot, Joyce și Woolf au fost primii care și-au dat seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]