21,807 matches
-
Capitolul I. Comunicare și funcțiile limbii / 13 I.1. Funcțiile limbii / 13 I.1.1. Funcția denotativă / 13 I.1.2. Funcția expresivă / 15 I.1.3. Funcția conativă / 15 I.1.4. Funcția metalingvistică / 16 I.1.5. Funcția poetică / 17 I.1.6. Funcția fatică / 18 I.1.6. 1. Aspecte controversate ale faticului în limbajul publicistic / 19 I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic / 22 I.1.7. Lingvistică și imagine în publicitate / 28 I.1
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metafora terminologică / 59 II.3.1. Metafora lexicală - obiect de studiu al retoricii / 59 II.3.2. Teoria conceptuală a metaforei: G. Lakoff și M. Johnson / 63 Capitolul III. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate / 65 III.1. Metafora științifică/metaforă poetică / 65 III.2. Statutul și "planurile de relevanță" ale metaforei specializate (terminologice/ conceptuale) / 67 III.3. Model și metaforă specializată / 69 III.4. Funcția denominativă a metaforei specializate / 71 III.5. Funcția euristică a metaforei specializate / 73 III.6. Metafora
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a limbii române, de stilistică, de filosofie a limbajului sau de lingvistică aplicată. Câmpul de investigație al metaforei denominative (obiectivul principal al cercetării întreprinse de doamna Doina Butiurcă) permite realizarea distincțiilor și a opoziților necesare între metafora științifică și metafora poetică, între metafora terminologică și metafora conceptuală, respectiv individualizarea și caracterizarea metaforei jurnalistice și a metaforei terapeutice, ultima fiind o formă specială a metaforei științifice, cu funcție euristică, formativă și curativă. Pentru a evita, într-o analiză de ansamblu, confuziile de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
desfășurată la emițător; exprimă atitudinea acestuia în procesul de comunicare), conativă (orientată spre destinatar; este specifică modalității imperative și interogative a comunicării) și funcția cognitivă sau referențială (orientată spre referent). La acestea, Roman Jakobson adaugă alte trei funcții - fatică, metalingvistică, poetică - completând schema lui K. Bühler. Având în vedere un număr de șase factori - emițătorul și receptorul, mesajul, contextul și contactul, codul - R. Jackobson stabilește șase funcții ale limbii. Funcția referențială, numită și denotativă/informațională/cognitivă (raportată la context) este identică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fundamentală pentru "latura semnificat a unui cuvânt" (DSL, 2005: 159) și reprezintă sensul cognitiv al unui cuvânt, sensul "pur intelectual, fundamental și relativ stabil" (idem). Caracteristicile semantice pe care le subsumează funcția denotativă - în opoziție cu funcția conotativă și/ sau poetică - sunt strict referențiale, non-subiective, analizabile în afară de context, de discurs sau "de enunțare". Astfel, "munte" are drept definiție de dicționar: "ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri" (DEX, 1982). Denotația
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în latina clasică. În analiza limbajului obiectual al latinității târzii sunt utilizate forme de metalimbaj, de tipul: oculus non oclus; columna non colomna; viridis non virdis; rivus non rius; speculum non speclum; auricula non oricla etc. I.1.5. Funcția poetică Funcția poetică (numită și funcție estetică) a fost definită de Roman Jakobson ca fiind "atitudinea față de mesaj în sine, centrarea asupra mesajului...", esența acesteia constând în faptul de a proiecta "principiul echivalenței de pe axa selecției pe axa combinării" (R. Jakobson
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
clasică. În analiza limbajului obiectual al latinității târzii sunt utilizate forme de metalimbaj, de tipul: oculus non oclus; columna non colomna; viridis non virdis; rivus non rius; speculum non speclum; auricula non oricla etc. I.1.5. Funcția poetică Funcția poetică (numită și funcție estetică) a fost definită de Roman Jakobson ca fiind "atitudinea față de mesaj în sine, centrarea asupra mesajului...", esența acesteia constând în faptul de a proiecta "principiul echivalenței de pe axa selecției pe axa combinării" (R. Jakobson, 1964: 93
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
axa selecției pe axa combinării" (R. Jakobson, 1964: 93). Funcția estetică este centrată pe mesaj. Așa cum s-a mai spus, această funcție a limbii nu trebuie redusă numai la poezie (după cum nici poezia nu poate fi redusă numai la funcția poetică). Constă "în aceea că pune în evidență latura palpabilă a semnelor lingvistice, adâncind opoziția fundamentală dintre inteligibil și perceptibil, dintre semnul lingvistic ca mijloc de cunoaștere inteligibilă și obiectele realității de referință" (I. Iordan, V. Robu, 1978: 68). Funcția poetică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
poetică). Constă "în aceea că pune în evidență latura palpabilă a semnelor lingvistice, adâncind opoziția fundamentală dintre inteligibil și perceptibil, dintre semnul lingvistic ca mijloc de cunoaștere inteligibilă și obiectele realității de referință" (I. Iordan, V. Robu, 1978: 68). Funcția poetică nu poate fi cercetată izolat. Asociată cu funcția de comunicare, funcția poetică direcționează mesajul lingvistic considerat în sine, în afara relațiilor cu realitatea obiectivă care l-a provocat. Funcția poetică poate fi concurată de participarea funcției referențiale în poezia epică, de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lingvistice, adâncind opoziția fundamentală dintre inteligibil și perceptibil, dintre semnul lingvistic ca mijloc de cunoaștere inteligibilă și obiectele realității de referință" (I. Iordan, V. Robu, 1978: 68). Funcția poetică nu poate fi cercetată izolat. Asociată cu funcția de comunicare, funcția poetică direcționează mesajul lingvistic considerat în sine, în afara relațiilor cu realitatea obiectivă care l-a provocat. Funcția poetică poate fi concurată de participarea funcției referențiale în poezia epică, de exemplu, prin prezența enunțurilor la persoana a III-a ("[...] se vorbiră/ Ei
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obiectele realității de referință" (I. Iordan, V. Robu, 1978: 68). Funcția poetică nu poate fi cercetată izolat. Asociată cu funcția de comunicare, funcția poetică direcționează mesajul lingvistic considerat în sine, în afara relațiilor cu realitatea obiectivă care l-a provocat. Funcția poetică poate fi concurată de participarea funcției referențiale în poezia epică, de exemplu, prin prezența enunțurilor la persoana a III-a ("[...] se vorbiră/ Ei se sfătuiră/ Ca... Miorița). Poezia lirică, scrisă la persoana I actualizează într-o foarte mare măsură funcția
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în poezia epică, de exemplu, prin prezența enunțurilor la persoana a III-a ("[...] se vorbiră/ Ei se sfătuiră/ Ca... Miorița). Poezia lirică, scrisă la persoana I actualizează într-o foarte mare măsură funcția emotivă, prin mărcile eului liric. Componentele enunțului poetic nu sunt grupate strict, după conținutul informațional. Implicarea funcției conative a fost menționată în DSL: "poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sunt grupate strict, după conținutul informațional. Implicarea funcției conative a fost menționată în DSL: "poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
unui cod unic, în a cărui expresie a încifrat un mesaj singular. Propunând infinite serii de echivalențe pe care le desfășoară la nivel sintagmatic, poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. În determinarea valențelor originale ale textului literar, funcția poetică este actualizată prin fenomene variate la toate nivelele limbii (fonetic, lexical, morfologic, sintactic). I.1.6. Funcția fatică Există în fiecare limbă naturală funcții de bază și funcții auxiliare, cu implicație temporară în actul vorbirii. Lingistica generală are în vedere
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
conceptul de "icon" a fost cercetat din diferite perspective (religios, tehnic, artistic). În limba latină, imago, inis avea numeroase sensuri: 1) chip, imagine plastică, portret; 2) chipuri ale strămoșilor; 3) copie fidelă; 4) umbră, spectru, fantomă, vis, apariție; 5) magine poetică; 6) aspect, spectacol; 7) imagine, aparență, umbră; 8) comparație, paralelă, alegorie etc. Conceptul de "dublu" este fundamental în gândirea Antichității latine, cu precizarea că este legat de ritualurile funerare: "imaginers maiorum"desemna chipuri ale strămoșilor, care erau "măști de ceară
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în procesele de generalizare și demonstrare, dar nu sunt excluse nici semnele iconice. Cu toate acestea, limbajul uman se bazează mai ales pe
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Lakoff și M. Johnson. Locul metaforei este în gândire, nu în limbă. În Metaphors We Live (G. Lakoff și M. Johnson, 1980), autorii americani studiază metafora din perspectiva teoriei conceptuale, eliminând-o din seria tropilor. Capacitatea de a creea imagini poetice reprezintă doar una dintre caracteristicile metaforei, statutul real al acesteia fiind cu totul altul - consideră G. Lakoff. Se produce detașarea ireversibilă de metafora - figură de stil. Pentru Lakoff și Johnson metafora este instrumentul fundamental de structurare a sistemelor cognitive. Argumentele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
studii din sfera cognitivismului (R.W. Gibbs, 1990; Philadelphia, 1999; Cambridge University Press, 1994-2002; D. Gentner, 1989, Cambridge; D. Ritchie, 2003/ 2004/ 2008; G. Steen, 1999/ 2004 etc.). Capitolul III Hermeneutica metaforei în limbajele specializate III.1. Metaforă științifică/metaforă poetică Am dezbătut în subcapitolele anterioare două aspecte: 1) dinamica diacronică a metaforei retorice; 2) dinamica metaforei în uzul curent, dezvoltată pe ideea că limba este în mod vital metaforică. Diferențe necesare, literatura de specialitate a evidențiat și între metafora științifică
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în subcapitolele anterioare două aspecte: 1) dinamica diacronică a metaforei retorice; 2) dinamica metaforei în uzul curent, dezvoltată pe ideea că limba este în mod vital metaforică. Diferențe necesare, literatura de specialitate a evidențiat și între metafora științifică și metafora poetică. Pornind de la aserțiunea că "știința descoperă" în timp ce "arta inventează", Daniela Rovența-Frumușani considera că "cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă" [D. Rovența- Frumușani, 2000: 118]. Mihaela Mancaș
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
știința descoperă" în timp ce "arta inventează", Daniela Rovența-Frumușani considera că "cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă" [D. Rovența- Frumușani, 2000: 118]. Mihaela Mancaș făcea observația că metafora "poetică sau lingvistică presupune un transfer de termeni, posibil datorită conținutului semantic, parțial comun, al elementului substituit și al celui care substituie" (M. Mancaș, în DSL, 2005: 308). Există numeroase seme "care diferențiază cei doi termeni" - notează Mihaela Mancaș - deoarece în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
între cele două părți ale metaforei". În identificarea metaforei, autoarea face referire la două operații: "se elimină mai întâi trăsăturile prea asemănătoare ale celor doi termeni, iar apoi trăsăturile prea deosebite, care ar putea împiedica unificarea, echivalarea metaforică" (idem). Metafora poetică se definește prin "virtualele sale lecturi multiple". Dintr-o perspectivă descriptiv-lingvistică, Angela Bidu-Vrănceanu propune o abordare complexă a asemănărilor/ deosebirilor celor două tipuri de metafore: "Atât metafora artistică, cât și cea terminologică se bazează pe analogie și transfer, fiecare dintre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]