18,999 matches
-
o serie de furtuni de praf teribile-Albia de Pulbere (Dust Bowl). Până în 1933, vântul a ridicat sute de milioane de sol din stratul de suprafață, solul fiind distrus. Ruinate, mii de familii lovite de sărăcie au plecat din Albia de Pulbere, căutând de lucru în California sau alte regiuni. În toamna lui 1930, primul din cele patru valuri de panică bancară a izbucnit, când un număr mare de investitori au pierdut încrederea în solvabilitatea băncilor lor și au cerut depozite în
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Herkt a ocupat funcția de director în cadrul acestei instituții. La 23 noiembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza a aprobat construcția Direcției stabilimentelor de material de artilerie, precum și organizarea acesteia în trei fabrici: Pirotehnia, Arsenalul de construcții al armatei și Fabrica de pulbere. Inițial, Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de pulbere. Inițial, Direcția stabilimentelor de material de artilerie trebuia să fie amplasată în clădirile de la Malmaison ( Calea Plevnei în prezent), însă Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
personal calificat. Abia în anul 1892 Pirotehnia Armatei a fost complet operaționalizată. Doi ani mai târziu, a fost achiziționată și prima mașină care producea curent electric în vederea iluminării unor secții. La 1 mai 1896 a fost înființată o Fabrică de pulbere fără fum în Dudești, lângă București. În perspectiva intrării în război, la 31 august 1915, Consiliul de Miniștri a decis înființarea unei noi pirotehnii lângă cea veche. Noua fabrică, dotată și cu o turnătorie, urma să producă zilnic 500.000
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
focoase de artilerie, precum și multe alte componente ale unor muniții. Din 1913, s-a asimilat în producție proiectilul unic pentru tunul de câmp 75 mm model 1904 și proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fontă încărcate cu pulbere neagră au fost înlocuite de proiectilele din oțel cu explozivi brizanți. În timpul Primului Război Mondial, Arsenalul, Pirotehnia și Pulberăria au fost mutate în Moldova. Producția a fost semnificativ afectată din cauza lipsei materiilor prime, a personalului calificat și a unor utilaje abandonate la
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și a fabricat aproximativ un miliard de cartușe, fiind aprovizionată de Fabrica de Pulbere în acest sens. Până la începutul anilor 1930, industria de armament din țară care se ocupa de înzestrarea Forțelor Terestre a stagnat. Scandalul „Afacerii Škoda” a reprezentat un moment de cotitură care, deși a întârziat și mai mult procesul de modernizare
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
erau asamblate și șeniletele Renault UE, fabricate în Franța. Uzinele Costinescu din Sinaia aprovizionau armata cu muniție antitanc și corpuri de proiectile, iar uzinele Lemaître, Wolff, Schell și Vulcan din București asigurau corpuri de proiectile și unele reparații. Explozivii și pulberile erau fabricate de Pulberăria Armatei și de Fabrica de explozivi. Producția chesoanelor, antetrenelor și trăsurilor era repartizată uzinelor Semănătoarea din Craiova, Concordia din Ploiești, Riger și Fabricius din Sibiu, Fichet, Lemaître, Wolff și Malaxa din București, Schell din Brașov, la
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată în principal în diferitele tehnici de șlefuire. China, Rusia și Belarus sunt principalii producători. Cantități disponibile la nivel industrial au apărut pe piață la începutul anilor 2000. În mod tradițional, absența defectelor cristalelor este considerată
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
color (2864 de metri) și are o durată de 105 minute. Titlul filmului a fost schimbat la solicitarea lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.), căruia i-a plăcut replica "„Toate imperiile se fac praf și pulbere”" spusă la un moment dat de unul dintre personaje; el a dorit un titlu care să se refere la destrămarea imperiilor și a fost aleasă varianta "Prin cenușa imperiului", deși Blaier a afirmat că „asta nu era decât o conotație
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
care șochează nu prin insolitul lor (benefic, dacă ar fi fost urmărit efectul estetic), ci prin senzația de delir verbal, combinațiile întâmplătoare, uneori de-a dreptul incompatibile, lăsând impresia că autoarea nu cunoaște sensul cuvintelor: "„cărămida botezului, computată”", "„praporii de pulberi indiferențiale”" etc. Paradoxal, în pofida acestor hazardate ori disonante alăturări de sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. Mitroi reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
Ca aditiv alimentar sau excipient farmaceutic, numărul său E este E470b. Stearatul de magneziu este deasemenea folosit la legarea zahărului în bomboanele tari, cum ar fi cele mentolate, și este un ingredient comun în formulele pentru bebelusi. Sub formă de pulbere pură, substanța poate fi un pericol de explozie de praf, deși această problemă este efectiv nesemnificativă în afara fabricilor care o utilizează. Stearatul de magneziu este fabricat atât din uleiuri vegetale cât și animale. Unele suplimente nutritive precizează faptul că stearatul
Stearat de magneziu () [Corola-website/Science/335413_a_336742]
-
a muniției aferente. Revolverul a fost înlocuit în serviciu de pistoale semiautomate în 1935, dar multe exemplare au fost folosite pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Revolverul a fost proiectat original pentru a utiliza cartușe de 8 mm, cu pulbere neagră, asemănătoare celor de tipul "O.32-20 WCF". Modelele ulterioare, produse pe timpul Primului Război Mondial și după aceea, utilizau aceleași cartușe de 8 mm, dar cu pulbere fără fum. Revolverul Model 1892 este o armă cu dublă acțiune și cadru fix, accesul
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
Război Mondial. Revolverul a fost proiectat original pentru a utiliza cartușe de 8 mm, cu pulbere neagră, asemănătoare celor de tipul "O.32-20 WCF". Modelele ulterioare, produse pe timpul Primului Război Mondial și după aceea, utilizau aceleași cartușe de 8 mm, dar cu pulbere fără fum. Revolverul Model 1892 este o armă cu dublă acțiune și cadru fix, accesul la camerele de încărcare făcându-se prin bascularea cilindrului încărcător („butoiașul”) către dreapta. Prin această mișcare, erau extrase și cartușele trase. După reîncărcare, cilindrul era
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
și negre, geometrice. Conform unui obicei popular, cu deosebire în țările Magrebului, în ajunul nunții, mireasa organizează o petrecere exclusiv între femei, „Seara de Henna”, în care participantele - rude și prietene - folosesc o cremă roșiatică făcută dintr-un amestec de pulbere de henna cu ulei de măsline cu care își vopsesc palmele. Mehndi (un echivalent al tatuajului) este arta tradiționala indiană sau arabă a vopsirii cu henna a corpului. Henna este frecvent utilizată de către femei pentru vopsirea unghiilor în Asia de Sud-Est, Indochina
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
de henna sunt amestecate cu apă adăugându-se suc de lămâie și oxid de calciu pentru a obține o pastă. În funcție de utilizare, de culoarea dorită și de locul aplicării, pot fi adăugate alte substanțe, ca extractul din gambir (Uncaria gambir), pulberea din nuca de areca (Areca catechu), indigo sau alaun. Se aplică pasta cu grijă pe piele sau pe unghii sau se fricționează părul, apoi se lasă pentru a acționa 6-12 ore, capul este acoperit cu un prosop umed sau, uneori
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
familie, societatea a început să se transforme într-o facilitate de productie orientată către producția de serie, cu utilaje moderne și desfacere pe piată externă. La ora actuală compania dispune de peste 50 de mori preparare, 2 atomizoare de producere a pulberei atomizate, 20 prese izostatice, 10 cuptoare ardere, 30 mașini de glazurare și peste 200 de roboți industriali. Programul de investiții este unul continuu și are ca obiectiv păstrarea companiei între primii 10 producători mondiali din domeniu. Seriozitatea și respectarea angajamentelor
Ipec () [Corola-website/Science/331408_a_332737]
-
asediul Parisului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în Bătălia de la Gravelotte. În anul 1898, în Prusia a fost instalat un rang de Feldzeugmeister ca șef al fabricilor de arme, atelierelor de lucru pentru artilerie, turnătoriilor de tun, fabricilor de pulbere și muniții și birourilor de construcție. Acest ofițer a avut însă numai rangul de general de divizie. După unirea statelor germane în 1871, ofițerii au fost numiți definitiv generali de artilerie, deținând locul trei în ierarhie după feldmareșal și general-colonel
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
un Feldzeugmeister la rangul de general de brigadă (Generalmajor), care a avut sediul principal în München. Așezămintele de producție au fost decentralizate: Fabrica de arme la Amberg, atelierul de construcție pentru artilerie la München, iar turnătoriile de tun, fabricile de pulbere și muniții precum laboratoriul central la Ingolstadt. De asemenea această „Feldmeisterei” a existat în Saxonia. Și acolo șeful a avut numai gradul de general de brigadă (Generalmajor). Sediul a fost la Dresda. De la începutul Republicii de la Weimar titlul a fost
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru tunuri) sau în Austria, la Steyr (pentru puști) și Hirtenberg (cartușe), la Bluman, Troisdorf și Rottweil (pentru pulberi)"”. La începutul anului 1914, Ministerul de Război a întocmit un plan de completare a materialului de război, care prevedea achiziționarea din străinătate, în special din Germania si Austria, a următoarelor echipamente militare: 200 000 de puști, 134 de mitraliere, 582
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893”. Până în 1902 au fost comandate un număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s. După 1910 au fost comandat primele arme automate, mitralierele "Maxim", Md. 1909, cal. 6,5 mm (modificate special pentru a folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
în interior. Sticla capătă astfel proprietatea de a fi foarte dură în partea umflată, unde nu se sparge nici dacă este lovită puternic cu ciocanul, în timp ce ruperea cozii duce la dezintegrarea aproape instantanee a întregului obiect și transformarea lui în pulbere fină, eliberând tensiunile interne și producând o pocnitură puternică. În funcție de cantitatea de sticlă topită folosită, lacrimile de Batavia pot fi mici, cu dimensiuni de ordinul milimetrilor, sau mari, de ordinul a câțiva centimetri în diametru și zeci de centimetri în
Lacrimă de Batavia () [Corola-website/Science/334306_a_335635]
-
Winchester era cunoscută grație puștilor cu levier ce producea, în pofida contraargumentelor lui Browning, care punea accent pe faptul că un mecanism de pompă era mai adecvat pentru o pușcă de alice. La început folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere neagră (standardul vremii), pușca de alice Winchester Model 1901 a fost un model ulterior care folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere fără fum. Popularitatea puștilor de alice cu levier s-a diminuat dupa introducerea puștilor de alice cu
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]
-
era mai adecvat pentru o pușcă de alice. La început folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere neagră (standardul vremii), pușca de alice Winchester Model 1901 a fost un model ulterior care folosea cartușe de calibrul 10 încărcate cu pulbere fără fum. Popularitatea puștilor de alice cu levier s-a diminuat dupa introducerea puștilor de alice cu pompă, precum pușca Winchester Model 1897, sistându-se producția ei în 1920. Replici moderne ale acestei puști sunt (sau erau) fabricate de către Norinco
Pușcă cu levier () [Corola-website/Science/335100_a_336429]