19,182 matches
-
benefici”,îi pot inspiră pe artiști și îi pot ajuta pe oameni și „malefici” care pot împrăștia bolile și pot cauza accidente sau alte nenorociri oamenilor. În ciuda capacităților lor pot fi manevrați de oameni prin magie.. Regele Solomon este considerat stăpânul lor prin excelență: "Și Solomon l-a moștenit pe David și a zis: “O, voi oameni! Noi am fost învățați graiul păsărilor și ni s-a dat nouă din toate lucrurile. Acesta este harul cel limpede!/ Și au fost adunate
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
demonologica, Djinnii fiind descriși asemenea demonilor sau spiritelor rele . Coranul amintește despre ingerință diavolilor în regatul lui Solomon în Surrah 2, 102 și 21,82, enumeră puterile pe care le are “ punând diavolii la lucru” astfel încât are puterea de a stăpânii vânturile de a construi, în Surrah 38, 34-40, Subliniindu-se originea necurata a puterilor sale . Zeitățile păgâne sunt desemnate nu numai prin termenul Al - Shayatin, ci și prin termenul Djinn. Caracterul neutru este exprimat în Surrah 72, 1-2 unde se
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
printr-o excelentă panoramare a peisajelor culminează cu Marea Lagună cu aer vetust ce se pierde treptat în Eterna Cetate Venețiană. Cromatica folosită se suprapune pe motivele abordate într-un registru pe care pictorul demonstrează pe deplin că a fost „stăpânul” unei tușe nonconfigurative și dinamice, ce ține marginal de arealul „abstractului”. Așa cum a comentat criticul de artă Augustin Macarie despre ciclul de venețiene care înglobează peisaje ale Pieței San Marco, Canalului Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, Italia
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
de aducere a acelui timp istoric în actualitatea sensibilității celui care percepe astăzi prezentul existent dintotdeauna și nu impune o călătorie în trecutul invocat (nu evocat). În expozițiile la care a luat parte, Valeriu Pantazi a oferit imaginea unui artist stăpân pe uneltele sale, matur și care, chiar dacă a părut a fi un clasic al începutului de secol al XX-lea, a reușit cu ușurință să depășească aerul de perimare care a pândit întotdeauna astfel de demersuri. El a făcut apel
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
1915, criticul literar Octav Botez a constatat și el un „nemăsurat progres” al noului roman față de "Șoimii", observând că romanul are o concepție unitară, fiind "„creația unui artist în plină maturitate care știe să-și disciplineze imaginația și e deplin stăpân pe mijloacele sale”". Cu toate acestea, Eugen Lovinescu plasează "Neamul Șoimăreștilor" pe același nivel cu "Șoimii", afirmând că în ambele romane istorice „chefurile necurmate și patosul eroic nu pot suplini insuficiența creației”. Într-un articol publicat în "Calendarul Minervei" pe
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
sa, Broomhilda. Frații Speck se întâlnesc cu dr. King Schultz, un medic dentist german și vânator de recompense. Schultz îl ucide pe Ace, după ce este amenințat de acesta cu o pușcă; de asemenea ucide calul lui Dicky, care strivește piciorul stăpânului sub el. Schultz îl cumpără pe Django și-l părăsește pe Dicky care urmează să fie executat de către sclavi. Schultz avea nevoie de Django ca să-l ajute la identificarea fraților Brittle, un trio de criminali fără scrupule care lucrează pentru
Django dezlănțuit () [Corola-website/Science/328751_a_330080]
-
vorbește germană, și oferă 300 de dolari pentru ea. Django ridică suspiciuni sclavului loial al lui Candie, Stephen, care deduce în mod corect că Django și Broomhilda se cunoșteau reciproc și că vânzarea luptătorului mandingo este un șiretlic; își informează stăpânul. Candie se înfurie însă înarmat cu această informație, cere 12.000 dolari pentru Broomhilda sau o va ucide. Schultz este de acord să o cumpere cu acest preț. După ce banii sunt plătiți și actele semnate, Candie cere să dea mâna
Django dezlănțuit () [Corola-website/Science/328751_a_330080]
-
2)pescuitul pe Dunăre; 3)”ostroavele din șanalul Dunării”. Se urmărea și colonizarea domeniului cu locuitori care ar dori sa se așeze aici, români sau străini. Precizarea pe teren a vechilor hotare, tinându-se seama și de eventualele revendicări ale foștilor stăpâni de moșii. Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerțului pe Dunăre și mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Succesul aceste confrerii s-a datorat dogmei și ideologiei pe care Mawlana,și mai târziu urmașii săi,o promovau. Toți cei care s-au ocupat de biografia sa susțin că Muhammad Jalal ad-Din era numit de obicei Mawlana adică „Maestrul (Stăpânul,Îndrumătorul)Nostru”. A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat în toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
Știință, 2004 (ediția I) 2006 (ediția ÎI)) Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar (povestiri, Editura Casă Cărții de Știință, 2005) Cocosul și Cocoașă (român comic, Editura Casă Cărții de Știință, 2006 (ediția I), 2008 (ediția ÎI)) Stăpânul și Silberta (versuri), Editura Casă Cărții de Știință, 2007) 119 (versuri în franceză, Editura Casă Cărții de Știință, 2008) Ploua peste crimele orașului (povestiri, Editura Casă Cărții de Știință, 2008) Fugă insulelor (versuri, Editura Limes, 2009) Cei rămași pe pamant
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic. Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra tătarilor la Kleck (5 august 1506), veștile fiind aduse lui Alexandru când acesta se afla pe patul de moarte în Vilnius. Există unele dovezi că acesta ar fi avut un fiu, ceea ce a dus
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
oameni și nu trebuie să fie chinuți.” Eliberarea sclavilor era recomandată, mai ales când aceștia aderau la islam. O categorie întreagă de sclavi au fost eliberați pentru că au trecut la islam, iar mulți dintre aceștia au rămas pe lângă familia foștilor stăpâni și îndeplineau diverse funcții, unele foarte onorabile. În acest context, a apărut numele de "mawali" desemna la început pe nearabii liberim dar mai ales pe sclavii eliberați, care se atașaseră unor grupuri arabe cu ocazia convertirii lor. Sub acest nume
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
și a primit ordin de la superiorii săi pentru a supraveghea devoltarea lui Hitler pentru o eventuală utilizare de către diavol în viitor. Dieter începe să scrie povestea în timp ce ocupă corpul unui ofițer al Securității, cu pericolul de a fi pedepsit de stăpânul său în cazul în care ar fi fost descoperit. Dieter îl urmează pe Hitler în Austria, contribuie la dezvoltarea să și ia un rol mai activ când descoperă că numai la vârsta de cinci Adi făcea jocuri de războaie și
Castelul din pădure () [Corola-website/Science/329478_a_330807]
-
1146-1174), de altfel o căpetenie renumită și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu Muhammad timp de 7 ani, ca după moartea lui să fie numit ca locțiitor al acestuia. Moartea lui Abu Muhammad a însemnat sfârșitul unui lider ale cărui activități rămân înconjurate de
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
neobservată de Hasan II și deși secretomania ismailită nu lasă loc de foarte multe interpretări, se presupune că Sinan depindea teoretic de Alamut, pe când în practică, statul ismailit al lui Sinan era unul aproape independent. Încrederea solidă dintre Sinan și stăpânul său din Persia a fost liantul ce a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is (căpetenie) sau sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
ne arată cum iazul de foc se deschide ca să-l înghită pe Satana. Carpathia încă se zbate în agonia torturii în foc și sulf, repetând mereu că Iisus este Domnul. Scena se încheie și suferința lui Carpathia, împreună cu cea a stăpânului și a subalternului său, devine eternă. Carpathianismul este o religie fictivă stabilită de către Nicolae Carpathia. Carpathianismul a fost stabilit ca singura religie legală pe Pământ. Nerespectarea acesteia ducea la moarte. Religia a durat timp de trei ani și jumătate înainte de
Listă de personaje din Left Behind () [Corola-website/Science/328019_a_329348]
-
în "SuperNova" și a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună schiță la concursul Sigma din 1995. Această nouă distopie vorbește despre un viitor în care oamenii fără câini însoțitori sunt prinși de hingheri întocmai ca și câinii fără stăpân. Secțiunea 2013-2015 începe cu o continuare scrisă după 21 de ani a povestirii care deschide volumul. De dincolo de moarte, Mart Senson revine să-și încheie socotelile cu apropiații rămași în viață. Un om găsește în propria curte o plantă rădăcinoasă
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
1977). Este primul film care a câștigat Premiul Saturn pentru cel mai bun film fantastic. Filmul prezintă călătoriile căpitanului Sinbad după ce acesta și echipajul său găsesc o tabletă de aur care cade din gura unui homunculus care o transporta către stăpânul și creatorul ei, un practicant malefic de magie neagră, prințul Koura. Sinbad se întâlnește cu Vizirul care are o altă parte a tabletei care formează harta unei comori de neimaginat: tinerețe veșnică, scutul întunericului și o coroană a bogățiilor nespuse
Călătoria de aur al lui Sinbad () [Corola-website/Science/335037_a_336366]
-
unele afirmații sunt cu totul fanteziste. De exemplu, despre originea familiei Otetelișanu, Lecca scrie: "Se dă ca trunchi al ei, din secolul XIII, pe la 1250, când trăia în Ungaria contele Otto de Lisch. Acest senior descinzând în țară, localitatea ce stăpâni se numi "Oteteliș", după care derivă și numele. familiei" (Octav-George Lecca, "Familiile Boerești Române"...op.cit.). O poveste la fel de neverosimilă este relatată în articolul consacrat neamului Obedenilor: "Origina acestei familii din Craiova pare a fi italiană. În cartea de aur a
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
ajunge, prin intermediul unui negustor, în mâinile unui vraci care apelează la spirite pentru a o deschide. După ce noul posesor este răpus de ființele supranaturale invocate, cartea ajunge la un topograf, apoi la un tânăr care pleacă pe front, niciunul dintre stăpânii săi nefiind capabil să-i deschidă lacătul. În cele din urmă, ea sfârșește în mâinile unui băiat, care reușește s-o deschidă fără probleme și începe să citească poveștile ascunse între coperte. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
distincte, ele aveau dependințe, scări și curți separate. În cazul unor case comunicarea între aceste două clădiri se făcea prin intermediul unui pasaj acoperit, asemenea unui pod suspendat. Etajul superior era văzut ca locul de onoare al clădirii și era destinat stăpânului casei și oaspeților importanți. Intrarea se făcea printr-o curte, iar parterul, care cuprindea și vestibulul era rezervat servitorilor. Aceste case dispuneau de cel mult trei etaje, care aveau balcoane proeminente pe zidurile clădirii. Fiecare "selamlık" și "harem" deținea o
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
acest termen desemna animalul lăsat slobod pentru ,ongon” (idol) . Cuvântul ,îdîk” este întâlnit și în , Divanü lügati't Türk” ( Dicționarul limbii turce) și este definit ca orice viețuitoare care este considerată sacră și animalul care este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
definit ca orice viețuitoare care este considerată sacră și animalul care este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
este lăsat slobod, destinat sufletului stăpânului. Unui astfel de animal nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]