19,072 matches
-
și disperările mele! Octav: ...Măcar tu ai gîndurile precise... clare... te invidiez... Mona: Ba nu mă invidiezi deloc. Și pentru că nu mai vreau să mă atragi într-o vorbărie în care să-ți exersezi tu unghiul de tragere, prefer să tac. (pleacă, face cîțiva pași și se oprește) Ascultă, dragule, știu că ești încurcat... chinuit... derutat... dar să știi că din asta nu se iese decît cu calm, cu înțelegere... și mai ales cu iubire... (pleacă) Octav: Exact ce mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am turnat pe mine însumi... Octav: (nu înțelege) Vrei să mă ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul: Și? Octav: Și... nu prea știe ce să facă... Costache: Tu ești violent din frică... ți-e frică de tine... ți-e frică de frica ta și-atunci pui întrebări... Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Apoi noi am plecat... Octav: (după ce preotul și dascălul fac cîțiva pași) Dar tot nu ne-ați spus dacă îi da sau dacă îi nu în legătură cu ce se-ntîmplă după revoluție...! (preotul simte agresiunea, se oprește, îi privește pe cei trei, tace și pleacă din nou) Dascălul: (rămas puțin în urma preotului) Așa e cum spune părintele... (cădelnițează și pleacă) Octav: (după ce s-a consumat impresia lăsată de convorbirea cu "clerul") Se pare că trecerea preotului pe-aici a fost tot... din voia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Cînd Pilat l-a întrebat pe Isus, adus cu coroana de spini pe cap și cu iubirea pentru om în toată ființa lui, ei, cînd l-au întrebat ce-i aceea dreptate, Isus n-a știut ce să răspundă... A tăcut. Și a murit, luînd răspunsul cu el... Dacă e vreunul... Octav: ...Poate știe părintele... Groparul: De ce s-au inventat cuvintele astea? Pentru că omul are nevoie de iluzii... sau, altfel spus, să aibă după ce umbla... și, pînă să pună mîna pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
niciodată nimic... Costache: Știu... știu... Marieta: Da de unde-ai aflat tu că eu... Costache: De la el... Marieta: Ia uite! Și mie îmi spunea că tu nu știi că eu... Costache: Păi da..., ca să ne fie frică unul de altul... să tăcem... să vorbim cu prudență unul față de altul... să gîndim "pe linie"... să ajungem să defilăm prin casă și să preamărim partidul... Și asta nu-nseamnă că ne-am ajutat reciproc să murim...? Marieta: Aiurea! Eu n-am simțit deloc că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o firmă olandeză și falsificat în România. Groparul: Să mă treci în cont. Octav: Lasă că pe asta o dau de sufletul lui... (groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
părinte... și uneori chiar mă găsește... și iar mă pierde... Preotul: ... În loc să fii prezent la dezhumări... Octav: Dar este, părinte, este prezent... dezhumează tot timpul... Azi l-a dezhumat pe Platon... pe Aristotel... pe Socrate... dezhumează mereu... Preotul: Da mai taci din gură... eu vorbesc cu el... Octav: (prinzînd pauza creată) Așa e... cum spune părintele... Preotul: Să știi că te scot și de la dezhumări...! Groparul: Chiar vă rog, părinte,... dați-mă înapoi la înmormîntări... e mai vesel... Preotul: Ție ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca lovit) Ce??!... Biserica nu face politică! Octav: Vorbă să fie... Părinte, biserica a făcut întotdeauna politică... Și peste tot în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dar aceasta nu trebuie să ne facă să cugetăm contrar adevărului. Dacă nu află cineva răspuns întrebând despre aceasta, aceasta nu trebuie să-l facă să nu creadă celor scrise. Căci mai bine este ca cei ce nu pricep să tacă și să creadă, decât să nu creadă din pricina neînțelegerii. Căci cel ce nu pricepe poate să aibă întrucâtva iertare, pentru că cercetând s-a liniștit. Dar cel ce, nepricepând, își născocește cele necuvenite și grăiește cele nevrednice de Dumnezeu rămâne cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
faptul că erau și ei în aceeași situație și nici că pătimeau la fel ca și El nu le-au oprit răutatea; lucru, de altfel, recunoscut și de unul dintre ei când a grăit celuilalt pentru a-l face să tacă: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? (Lc. 23, 40), ceea ce dovedește marea lor răutate. Pentru aceasta, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume (Filip
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
irascibil. Cel mai celebru episod este cel în care, nemulțumit de sprijinul deschis pe care președintele Fox îl acorda candidatului PAN (și asta împotriva legii electorale din Mexic), López Obrador i-a cerut președintelui să nu mai "cârâie și să tacă din gură (callate chachalaca)" (Flores-Macias, 2009: 204). Expresia se referă la sunetele emise de o pasăre tropicală numită chachalaca. Spre deliciul auditoriului său, în timpul mitingurilor, López Obrador, a început să imite sunetele zburătoarei, numindu-i pe președintele Fox și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
afară de domeniile importante ale afirmării de sine, care au fost prezentate în lucrare, pentru unii pacienți sunt utile și alte teme: - cum să faci față agresivității; - cum să-ți susții părerea; - cum să faci față manipulatorilor; - cum să faci să tacă vocea ta critică interioară; - cum să identifici dezacordurile... Terapia tinde, în mod natural, să ajute pacientul să aplice afirmarea de sine propriei sale persoane: este vorba despre afirmarea autentică a sinelui, care permite dezvoltarea acceptării de sine, element central al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de soare imediat ce este posibil („Exceptând noaptea, deși mi-ar place să port și atunci, dar mi-e teamă că atrag atenția asupra mea manifestându-mă ca un star”). In conversațiile cu ceilalți, ea umple tăcerile, pentru a evita privirile tăcute pe care la consideră ambigue, și pune întrebări pentru a-i face pe ceilalți să vorbească. Ea singură nu ia niciodată inițiativa de a se lansa într-o povestire sau o expunere: „Dacă aș începe să roșesc în mijlocul expunerii, m-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mod atunci când va începe să roșească. Cincisprezece zile mai târziu, ea povestește în cadrul grupului o întâmplare arătând astfel că a aplicat tehnica: ea a început să roșească atunci când s-a întâlnit cu un editor, dar a continuat să vorbească în loc să tacă așa cum făcea înainte. „In sfârșit, totul s-a petrecut repede și cred că acesta n-a remarcat nimic”. Exemplu de ședință de lucru în grup: Zazie în metrou Obiectivul acestei ședințe, programată să se desfășoare la sfârșitul terapiei, este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintr-o categorie de vârstă. Accelerarea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor, etc. Kagan, 1999. Craske, 2003. Ambianță emoțională în perioada sarcinii, stiluri de comportament matern... Familii care trăiesc retrase, primind puține vizite... "Nu te încrede în ceilalți", " Este mai bine să taci decât să spui o prostie", "A-ți arăta emoțiile înseamnă să te expui pericolului". Respingeri sau ironizări, în special în adolescență, schimbări brutale ale mediului de viață în cazul adultului tânăr, care rupe ecosistemul relațional funcțional până în acel moment în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca un tânăr de geniu: nimeni nu-l putea întrece la nici o probă a trupului sau a minții. El răspundea la toate întrebările înțelepților, dar când el le adresa întrebări, chiar și cei mai pricepuți dintre ei erau nevoiți să tacă. Textele vorbesc despre un tânăr Siddhărtha frumos, bun și înțelept, care își petrecea zilele în grădinile palatului, într-o lume aparte, minunată. La șaisprezece ani, prin victoria sa la un concurs cu arcul, în cursul căruia săgeata a străpuns șapte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Muchalinda”. Se spune că Muchalinda, o cobră miraculoasă, locuia într-o scorbură printre rădăcini. De îndată ce Buddha trecu în starea de fericire, șarpele presimți că începe să se adune un mare nor de furtună, neobișnuit la vremea aceea. Atunci, el ieși tăcut din cotlonul său întunecos și cu inelele trupului său îl înfășură de șapte ori pe Iluminat; desfăcându-și uriașa glugă de șarpe, adăposti sub ea, ca sub o umbrelă, capul binecuvântat. A plouat șapte zile, vântul a bătut rece, Buddha
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și de trei ori îi laudă lui Ănanda farmecul acestui loc și frumusețea atât de felurită a continentului indian, adăugând că, dacă este rugat, Buddha poate trăi o eră cosmică întreagă sau restul unei ere. Dar de trei ori Ănanda tace și Maestrul îi cere să se îndepărteze. Atunci se apropie Măra și îi reamintește lui Buddha promisiunea acestuia că atunci când Comunitatea va fi bine întemeiată el va intra în Parinirvăṇa. „N-avea nici o grijă, Răufăcătorule, îi răspunde Cel Preafericit. Nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
acest mod au clarificat faptul că deportarea nu era nici pe departe un act legitimat de vreo parte a tratatului, ci o interpretare greșită a tratatului și o acțiune unilaterală din partea URSS. În ciuda dezaprobării, SUA și Marea Britanie au fost foarte tăcute la Potsdam și Nürnberg cu privire la deportări. Pentru aliații din Vest problema nu era ușor de abordat. La acel moment, orice tip de negociere părea un efort lipsit de sens, mai ales că obiectul negocierii era o Europă de Est pierdută
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era În război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un respect teribil. CÎnd venea acasă, toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum Îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile Înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul Max s-a consolat cu sora ei, care locuia În odaia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care mulți ne-o amintim doar din cînd În cînd (tot mai rar!) și o evaluăm diferit. O parte tot mai mare dintre locuitori semănă, cu trecerea anilor, tot mai mult cu oamenii din Evul Mediu ce alcătuiau „lumea care tace”, acei laboratores (cei care muncesc) supuși celorlalte două ordine (oratores și bellatores, cei care se roagă și cei care luptă). Comuniștii români pot fi considerați un fel de oratores, preoții unei noi religii, iar liderii lor, zeii acesteia. Icoanele din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
istoricul poate fi definit și ca un profesionist care Își pune permanent Întrebări. Horațiu spunea că urmele Înspăimîntă (vestigia terrent). În deceniile de totalitarism am avut „teroare oriunde, rezistență pe alocuri” (Andi Mihalache). Trecutul este detonatorul prezentului, iar istoricii, cînd tac, se fac vinovați de complicitate la nefericirea colectivă (Ovidiu Pecican). Daniel Nazare Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi În România abia după 1990. Nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Am tresărit, apoi, arătându-i fotografia, am întrebat-o: - Cine-i femeia asta? O licărire de spaimă s-a ivit în privirea întotdeauna calmă a bunicii. Cu o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]