20,296 matches
-
pe posturile de radio, în presă, la televizor, se vorbea despre achitarea datoriei externe a României. Ne bucuram de parcă ne-am fi terminat noi datoriile de plătit. Toată lumea vorbea numai despre aceasta și vedeam viitorul îmbelșugat, magazinele acum goale le visam pline cu produse alimentare. Mamă, nu-i așa că de acum se vor găsi și la noi în magazine bomboane învelite în staniol, ciocolată cu alune, sucuri și gumă de mestecat bună? Da, cred că se vor găsi, răspundeam, convinsă că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați În democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea bine existența Comunității europene nici despre globalism. Unele evenimente și exemple trăite
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de limbă și origine Latină din Diaspora. 6.XI.1994. Credeam că va să revedem Iașul cel mușat cu călduroșili Omeni și avem să zburăm (vorbim) multe care nu se scriu În una scrisoară. Vă urăm numai ghine.” P.S. Am visatu ca altcum va curge soarta pentru Aromâni... Gogu Padioti (Atena) 24.I.1993 ... din conținutul scrisorii primite se vede interesul vostru pentru Ginta Latină din peninsula Balcanică și care a avut o soartă aspră Împărțită În statele Balcanice fără drepturi
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Willowdale Canada) Sunt basarabeancă deși născută la Versailles unde părinții mei erau studenți, bursieri ai statului francez. În 1929 am venit la Chișinău unde am absolvit liceul Principesa Dadiany. Cei mai frumoși ani i-am petrecut acolo până În 1940 unde visam să profesez ca medic. Dar toate au decurs cum știți. Sunt mereu cu gândul la Basarabia pe care aș dori să o văd alipită la România așa cum a fost. 2.V. Ec. Dan Ioan (Satu Mare) Mulțunește Colegiului Ginta Latină pentru
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de Relații Internaționale", cu o durată de 2 ani, ce pregătea "cadre noi" pentru diplomație, dar și pentru alte instituții centrale, am părăsit Iașul "în grabă mare", fiind conștient că nu-mi putea oferi nimic din ceea ce îmi doream și visam și ajuns în București, am rostit, ca Rastignac: "Și acum între noi doi"! Cum am ajuns de la Iași la București? Să mă explic. În toamna lui 1966 m-am trezit chemat la cabinetul "tovarășului prim secretar al Regiunii de partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
multe și mărunte" ce-mi reveniseră, aveam calificative excelente, reușisem să iau examenele-concurs pentru gradele de Secretar II în 1974 și, în 1979, de Secretar I, iar pentru "șefii" mei eram încă "o tânără speranță". Așa că aveam toate motivele să visez la o nouă plecare la "post". Nu din motive financiare sau materiale, deși nici acestea nu puteau fi omise în perioada margarinei și a morcovilor la borcan. Pentru cei care au desfășurat o activitate în "exterior", indiferent de domeniu, aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Chiloe, ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe..., de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc este format din peste 5 mii de insule, mai mari sau mai mici, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Nimic". Omul este foarte sincer; nici urmă de poză. M-a obsedat acest dialog. Parcă aș fi citit ceva din Dostoievschi. * Aș fi vrut să continui discuția în vis. Dar, comandându-ți visele, ți le blochezi, automat. Astă noapte am visat cu totul altceva, nesemnificativ, fragmente aiurite care nu se pot angrena într-o metaforă, într-un rebus cu vreo urmă de sens. * Dimineață cu peisaj strălucitor, cuminte, de abecedar. Munții s-au îmbrăcat cu un strat de zăpadă de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea, cât de cât, o vână pentru așa ceva. Trimisă pentru internare, pentru o boală oarecare, o tristețe... Probleme mizere, nepotrivite acestei minuni îngerești. Visează bătăi și scandaluri între un tată alcoolic și o mamă care a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat într-o casă curată și, zice ea cu mândrie, de când a fost operat de un ulcer perforat nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
somn bun, de fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită, îmi povestește calmă viața ei și îmi dau seama că destăinuirea îi face bine. Parcă aș citi o pagină din Zola. Visează scenele oribile, topoare, bătăi, duhoare de holercă. Se simte umilită, trebuie să aștepte de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dorm, dar topiți de o stare afectivă asupra căreia nu am mai insistat. Am terminat teza cu un sentiment triumfal, despărțindu-i pe cei doi pentru vreo două săptămâni, vacanță, timp în care, zilnic, băiatul venea la gară pentru a visa la cele petrecute. Fraza de încheiere, pe care o țin minte exact, a fost: "gara despărțirii, gara revederii". Știu că acest scenariu nu era chiar așa de bun ca acela din "Gară pentru doi" al lui Mihalcov. Dar sunt convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ascuns în ierburi astă vară, Tu, întrebarea mea fără răspuns. Nu mă primește nimeni lângă foc... Eu mi-am pierdut și ultimele mituri. De-a viața și de-a moartea mă tot joc. Mă vând pe o cutie de chibrituri. Visam să vii la mine în ajun Drapată în isop și în beteală, Să-mpodobim un brad pentru Crăciun, Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și de-a moartea mă tot joc. Mă vând pe o cutie de chibrituri. Visam să vii la mine în ajun Drapată în isop și în beteală, Să-mpodobim un brad pentru Crăciun, Pierduți într-o zăpadă capitală. Și mai visam că vom primi spre seară Colindători cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă în spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
încărcată de mistere cum este religia. Nu ignor și nu pot nega cauzalitățile biologice, nici determinările psihosociale, dar am sentimentul că microcosmosul nu și-a constituit încă o astronomie pe măsura astronomiei macrocosmosului. Omul a aselenizat; dar nici nu poate visa încă la o navigare similară în spațiile inconștiente ale microcosmosului. Logica gândirii inconștiente este, în prezent, logică ininteligibilă. Psihiatrul tehnician, psiholog, chimist, sunt ipostaze aberante dacă nu sunt conexate cu ascultătorul, înțelegătorul. Toate încâlcitele și greu inteligibilele observații ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru" a lui Dostoievschi se justifică, adăogându-i calitatea de filozof. De altfel, Dostoievschi nu a revoluționat psihiatria, nici un personaj nu este simplu, nici sistematizat; or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
De-ar fi locuit la Sinaia, poate că Bacovia ar fi scris cronici rimate. Nici pe Eminescu nu-l văd de la munte. Nici chiar pe Enescu. Și, sigur, nici pe Blaga. Topârceanu, da, era "muntean". * Plec, simplificând despărțirea. Mă surprind visând cum ar fi fost viața mea, aici. Ar fi fost mai simplă, mai gospodărită, mai trainică, adică exact contrariul alcătuirii mele sufletești; dar tocmai această alcătuire mă îndeamnă să visez la ce ar fi fost... Am pierdut încă o primăvară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Blaga. Topârceanu, da, era "muntean". * Plec, simplificând despărțirea. Mă surprind visând cum ar fi fost viața mea, aici. Ar fi fost mai simplă, mai gospodărită, mai trainică, adică exact contrariul alcătuirii mele sufletești; dar tocmai această alcătuire mă îndeamnă să visez la ce ar fi fost... Am pierdut încă o primăvară. Un spectacol la care nu am asistat. Am impresia că, dincolo de noi, oamenii, se întâmplă un fenomen cosmic, ciudat. O viteză a schimbării, o schimbare, fenomen "în sine" cosmic, transmițând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Simptomul care l-a scos din "anonimat clinic" pe Vasile a fost unul pozitiv; o funcție normală într-un creier puternic afectat în multe alte sectoare. A trecut multă vreme până când Vasile a început să-mi spună câte ceva din ceea ce visează. Nu răspunde când îi cer să-mi povestească un vis, eschivându-se ca de un răspuns greu de spus în vorbe. Totuși face distincția perfectă între vis și realitate ca și între vis și o amintire. Spațiul visului este privilegiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebui să aibă vise simple, sărace, cu metafore rudimentare în ipoteza că somnul creierului, organ care fabrică visele, ar determina și spoliere a produsului rezultat. În "cazul Vasile" ipoteza este infirmată, ceea ce constituie o surpriză și deschide perspective interesante. Vasile visează ca un om normal, visele lui sugerând că inteligența onirică (din starea de somn) este o realitate. Îndrăznesc să afirm că, în stare de somn, Vasile dispune de o inteligență superioară inteligenței sale în stare de veghe. Nu mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de ritm veghe-somn. * Astfel, banalul prieten a devenit un caz care poate fi foarte semnificativ. Sunt conștient că este greu să definești "normalitatea" unui vis. Dar ansamblul de repere logice este respectat: într-un vis, Vasile, incapabil să numere, a visat un număr de cinci căței, din care doi de o culoare, doi de altă culoare și unul bălțat, performanță pe care, în stare de veghe, nu o realizează. Alteori Vasile a visat pe o fată, bolnavă și ea, cum îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
într-un vis, Vasile, incapabil să numere, a visat un număr de cinci căței, din care doi de o culoare, doi de altă culoare și unul bălțat, performanță pe care, în stare de veghe, nu o realizează. Alteori Vasile a visat pe o fată, bolnavă și ea, cum îi oferea o scoică deschisă. M-a uimit mai întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintit de toamnă. Mai demult, pe această bancă stătea ore întregi o pereche, amândoi tineri, au plecat undeva, nu-i mai văd, în alți ani pe bancă jucau șah doi bătrâni. Dacă aș fi inventat aparatul de fotografiat trecutul, cum visam în copilărie, aș descoperi o mulțime de povești dispărute pentru totdeauna. Aș putea să mă gândesc la un aparat de fotografiat viitorul, aș avea imaginea băncii cum va fi, la iarnă, acoperită cu dungi albe de zăpadă. Dar e prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a devenit sinonimă cu vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare, ascensiuni montane la nivele amețitoare, pe care nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bat capul căutând să-l priceapă pe Kant, că nu simt misterul unei teorii matematice; mă îndoiesc, de altfel, că au ars vreodată în vâlvătaia unei iubiri. Nu disprețuiesc poezia amănuntului, dar prefer să privesc lumea prin lentile măritoare, nu visez instrumente care să reducă lumea la miniaturi. * Dar, sunt la Ciric, revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă greierii. La Chirițoaia mă împac altfel cu istoria, citind, la întâmplare, aforismele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
agricultură și grădinărit, fie medicină. Era foarte interesată de progresul tehnic, avea singurul telefon din satul Cenușa, unde avea un fel de conac mic; nu-i scăpa nici un film, nici un spectacol și, mai ales, iubea animalele atât de mult încât visa să înființeze un spital veterinar în comuna ei, și întreținea, cu burse consistente, la facultatea de medicină veterinară din București, pe doi dintre unchii mei care în anii care au urmat au făcut cariere mari ca medici de animale. Personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]