19,276 matches
-
ușa sudică, existentă încă dintru început, a fost ulterior astupată. Tâmpla, construită din cărămidă, pe fundații de piatră și mortar, a fost ridicată în secolul al XVIII-lea. Tot atunci absidei i s-au adăugat la exterior doi contraforți groși, înlăturați în prezent. Alte lucrări au fost executate în anul 1909, când, la interior, a fost amenajată o podea din scânduri, sprijinită pe grinzi transversale, podea care a fost înlocuită, după 1930, cu cea actuală. Alte renovări s-au executat în
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
după moartea domnișoarei Clarke, Carmichael se va căsători cu Thora Grey, secretara irlandeză. Franklin decide să-l omoare pefratele său în timp ce Lady Clarke este în viață, transformând un simplu omor într-o operă a unui criminal în serie, pentru a înlătura anumite suspiciuni. Cust și Franklin s-au întâlnit întâmplător la o cârciumă. "Lui Franklin i-a venit imediat ideea pseudonimului ABC (initialele numelui Alexander Bonaparte Cust)". Apoi, el a planificat și a pus la cale totul. Franklin râse la acuzația
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
au dus la niciun rezultat. Strigă din răsputeri și este imediat liniștit; își dă seama apoi că se află în dana (magazia) unui mic șlep, unde adormise, și nu într-un mormânt. Evenimentul îl șochează atât de tare încât îi înlătură obsesia față de moarte. Povestirea a fost publicată inițial la 31 iulie 1844 în cotidianul "The Philadelphia Dollar Newspaper" din Philadelphia. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim într-o broșură de 30 de pagini, tipărită de Tip. Coop.
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
tron pe fiul său Walthari, însă întrucât acesta era minor, regatul longobard a fost guvernat de tatăl lui Alboin, Audoin, din clanul Gausienilor. Șapte ani mai târziu, Walthari a murit și el, Audoin putând să se încoroneze și să îi înlăture pe membrii familiei Lethingilor. Alboin s-a născut în anii '30 ai secolului al VI-lea în Pannonia, ca fiu al lui Audoin cu soția acestuia, Rodelinda. Se pare că mama sa a fost nepoata regelui ostrogot Theodoric cel Mare
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
plasat în timp ceva mai tarziu al lui Radu Anghel și devenit subiect de cântec popular. Este limpede că năzuințele acestei haiducii, cum ea însăși s’a declarat, erau inspirate de niște idei destul de avansate, mergând până la scopul de a înlătura o cârmuire nedreaptă și a schimba rânduiala existența. Dealtfel, îndată după aceea, în anul următor, ia ființă organizația secretă revoluționară “Frăția” care va pregăti revoluția de la anul 1848. La Islaz, punctul de declanșare a acestei revoluții, răbufnește încă în 1845
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
în ziua de Yom Kippur sau Ziua Ispășirii, cea mai importantă dată a calendarului religios evreiesc, poliția britanică (se pare, foști membri ai unităților „Black and Tans” care au acționat în trecut în Irlanda) a recurs la forță pentru a înlătura paravanul (mehitzá) adus de credincioșii evrei pentru a separa femeile de bărbați. Femei care s-au împotrivit scoaterii paravanului au fost bătute de poliție cu ajutorul unor bucăți de lemn. Și scaunele pe care se așezaseră câțiva dintre bătrâni au fost
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
paravanul (mehitzá) adus de credincioșii evrei pentru a separa femeile de bărbați. Femei care s-au împotrivit scoaterii paravanului au fost bătute de poliție cu ajutorul unor bucăți de lemn. Și scaunele pe care se așezaseră câțiva dintre bătrâni au fost înlăturate. Episodul a produs consternare în rândul evreilor in lume. Rabinul Sonnenfeld, conducătorul comunității evreilor ultra ortodocși, precum și organizația ultraortodoxă Agudat Israel au condamnat cu asprime ceea ce au considerat drept un act de profanare al locului sfânt. Un miting de protest
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa. Zidul Plângerii era prezentat de propaganda mufiului Al Husseini ca parte integrantă din Moscheea Al Aqsa. Autoritățile mandatare s-au scuzat pentru incident, dând vina pe epitropul (gabay) evreu al Zidului care nu a înlăturat paravanul așa cum promisese. O largă campanie de proteste arabe împotriva intențiilor presupuse ale evreilor de a intra în posesia Moscheii Al Aqsa a cuprins întreaga regiune și astfel a fost înființată „Societatea pentru Protecția Locuri Sfinte Musulmane” sau „Comitetul pentru
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
centre de învățământ unde musulmanii se amestecau cu africanii. Mâli a atins apogeul civilizației sale în timpul lui Manșă Musa, unul dintre cei mai bogați oameni din istorie datorită aurului abundent din Mâli. Din anii 1400, regatul s-a prăbușit, fiind înlăturat de Songhai. În 1484, Portugalia a stabilit relații diplomatice s comerciale cu Imperiul Mâli, care s-a destrămat odată cu expansiunea Imperiului musulman Songhai. Songhai a devenit un regat prosper prin intermediul contactelor comerciale cu lumea arabă. Înainte de apariția imperiului Songhai, o
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
și împrejmuit de un zid lung de 40 de km. Palatul regelui oba era bogat ornamentat cu plăci de bronz și sculpturi. Negustorii din oraș făceau comerț cu țesături, fildeș, metale, ulei de palmier și piper. Imperiul Shona a fost înlăturat din secolul XV de către dinastia mozambica Monomotapa, care se întindea până în vest. Au fost ridicate bastioane, dar regatul a trecut sub stăpânire portugheză, ceea ce le-a pricinuit declinul și colapsul în secolul al XVII-lea. Venirea portughezilor pe continetul african
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Olandeză a Indiilor Occidentale i-a aliungat pe portughezi din Elmina, Coasta de Azur, preluând conducerea comerțului cu sclavi și stabiliind relațiile cu căpeteniile tribului fanți de pe coasta. În 1641, olandezii au ocupat insula Luanda din Angola, reușind să îi înlăture pe portughezi din Angola, pe cale armata, în 1648. Între portughezi și olandezi s-a stabilit o reconciliere de durată în domeniul comercial. Etiopia s-a remarcat că o civilizație agricolă foarte veche , exportând sorg, mei, orz și cafea. Din secolul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
nimicit de regina Guddit. În secolul X, dinastia Zagwe a preluat puterea și a reconstruit Etioia din reședința regală de la Lalibela. În 1268, Yekuno Almak , ce pretindea că este descendentă a lui Menelik, fiul lui Solomon, fondator al națiunii, a înlăturat dinastia Zagwe și a instaurat dinastia solominica. S-a sprijinit pe mănăstiri și pe clerul creștin. Membrii ei s-au aflat într-un conflict cu vecinii islamici și prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut până la ocupația franceză din 1830. În 1591, pasă a fost înlăturat din Tunisia în favoarea unui conducător autonom. În 1640, Hamud ibn Murad a preluat puterea, fondând dinastia Muradid-bei, domniind până în 1702. Au fost succedați în 1705 de Husein ibn Ali, punând bazele dinastiei Huseinizilor ce a condus până la declararea republicii în
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
desfășurat în Templu, sub diverse stapâniri, străine și locale, principalele ceremonii ale cultului iudaic antic. Ieșită din comun a fost o perioadă în timpul domniei regelui elen seleucid Antioh al IV-lea Epifan. Când marele preot din Ierusalim, Iason, care fusese înlăturat din funcție, a încercat să pună stăpânire pe oraș cu ajutorul familiei Tuvia (Beit Tuvya), regele Antioh a oprit asediul Alexandriei și a revenit de îndată în Asia pentru a face ordine la Ierusalim. El a ocupat orașul, i-a schimbat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
anul 701 și până la moarte, fiind ultimul suveran al acestora din dinastia bavareză. Duce de Torino și fiu al regelui Raginpert al longobarzilor, Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700. El a fost înlăturat de către fostul rege, Liutpert, care a preluat succesiunea de la Raginpert, însă Aripert a înfrânt atât pe Liutpert la Pavia, cât și pe regentul acestuia, Ansprand la Novara. Capturându-l pe Liutpert, a orchestrat asasinarea acestuia. Ocupând capitala, el l-a
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
de prăjitură cu brânză și un ziar, cu destul rest rămas să meargă cu troleul din Battery Park până la Polo Grounds. Starea mintală a lui Burns este subiect frecvent de glumă în serial. În unele momente, pare ca fiind complet înlăturat din realitate și concepțiile moderne. Eșuează în mod frecvent să îl recunoască pe Homer Simpson sau să își amintească numele acestuia, chiar dacă multe din evenimentele recente majore din viața lui Mr. Burns l-au implicat pe Homer într-un anume
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
puterii longobarde în jurul anului 725, deși această continua să se afle nominal sub autoritatea bizantină. Corsica a rămas "de facto" sub Regatul longobard chiar și după cucerirea francă, timp în care proprietarii și clericii longobarzi își impuseseră prezența în insulă. Înlăturând forțele bizantine din regiune, deși revenea urmașilor săi să dea lovitura finală asupra Ravennei, Liutprand a avansat în direcția Romei de-a lungul Via Cassia; el a fost întâmpinat în vechiul oraș Sutri de către papa Grigore al II-lea în
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Lothar, în vreme ce Bernard nu primea niciun teritoriu suplimentar și, deși i se confirma domnia sa în Italia, urma să devină vasal față de Lothar. Acest plan, dupăcum s-a stabilit ulterior, era rezultatul influenței împărătesei, Ermengarda, care dorea ca Bernard să fie înlăturat în favoarea propriilor ei fii. Luând ca pe o ofensă acțiunile lui Ludovic în acest sens, Bernard a început să comploteze împreună cu un grup de magnați: Eggideo, Reginhard și Reginhar, dintre care ultimul era nepotul unui fost răsculat din Thuringia împotriva
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
pe când era încă un copil, fiind sub tutela majordomului franc Pepin cel Scurt, după ce tatăl lui Tassilo, ducele Odilo de Bavaria, murise în 747, iar fratele vitreg al lui Pepin, Grifo încercase să preia ducatul pentru sine. Pepin l-a înlăturat pe Grifo și l-a instalat pe tânărul Tassilo ca duce, dar sub suzeranitate francă. Mai tîrziu, în 757, potrivit "Annales regni Francorum", Tassilo a fost confirmat ca vasal al lui Pepin pentru pământurile sale în cadrul unei adunări ținute la
Tassilo al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325104_a_326433]
-
un teritoriu și mai larg. Din acest motiv, în cadrul unei diete ținute la Ravenna, împăratul l-a declarat pe Guy ca vinovat de înaltă trădare, iar ducele Berengar I de Friuli a trecut la comanda unei armate care să îl înlăture prin forță pe Guy. În 883, Guy a moștenit titlul spoletan al nepotului său și a reunit astfel ducatul, din acel moment devenit "Ducatul de Spoleto și Camerino", purtând titlul de "dux et marchio", iar până la sfârșitul anului 884 împăratul
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
împăratului minor Henric al IV-lea. Cu toate acestea, anul următor el a conspirat împreună cu arhiepiscopul Anno al II-lea de Köln pentru a-l captura pe Henric al IV-lea la Kaiserswerth (lângă Düsseldorf), cu scopul de a o înlătura de la putere pe mama acestuia. Lovitura a reușit, iar după ce Otto a condus o campanie victorioasă în Ungaria în 1063, el a jucat un rol proeminent în guvernarea Imperiului pe perioada minoratului lui Henric. În 1064, el a fost în
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
filmării ca fiind cel al dublajului acestuia, nefiind varianta destinată publicului larg. Variantele lansate pe DVD-urile europene, japoneze și australiene conțin încă trei minute de filmare, constând într-o scenă violentă care lipsea din DVD-ul destinat Regiunii 1 (înlăturată pentru a obține ratingul R), fiind varianta cea mai apropiată de cea a lui Woo. Coloana sonoră a filmului a fost lansată pe CD în 1993 de casa de discuri Varèse Sarabande. "Vânătoare de oameni" a primit recenzii mixte cu
Vânătoare de oameni () [Corola-website/Science/325184_a_326513]
-
regelui Ludovic al IV-lea al Franței, revenind după ce s-a reconciliat cu Otto și a primit de la acesta Ducatul de Lorena. Cu toate acestea, Henric nu a reușit să își exercite autoritatea în Lorena, drept pentru care a fost înlăturat din poziția avută. El a complotat din nou împotriva lui Otto, plănuind asasinarea acestuia în ziua de Paște a anului 941 în Quedlinburg. Conspirația a fost descoperită, iar Henric a fost închis în Ingelheim, fiind eliberat după penitența din ziua
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
În drum spre Pământ, oamenii își dau seama că acest câmp de forță poate fi folosit într-un mod la care nu se gândiseră. Deși folosirea lui un timp mai îndelungat provoacă explozie, oprirea și pornirea repetată la frecvențe înalte înlătură acest pericol. Acțiunea acestei povestiri continuă în "Victorie involuntară", o povestire din Seria Roboților. Ideea acestei povestiri i-a aparținut lui Pohl, iar textul rezultat nu a putut fi vândut de Asimov. Prin urmare, i l-a dat lui Pohl
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
După ce a mai rescris-o de două ori și i-a schimbat titlul în "Galactic Crusade", Asimov a aflat pe 15 august 1941 că editorul revistei "Planet Stories", Malcolm Reiss, era interesat de povestire. După încă o rescriere - care a înlăturat dimensiunea religioasă - Reiss a acceptat povestirea pe 7 octombrie 1941, publicând-o în primăvara anului 1942 cu titlul "Black Friar of the Flame" și republicând-o în 1952 în "Tops in Science Fiction". La mii de ani în viitor, o
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]