20,876 matches
-
mîinile curate" sunt introduse câteva personaje insolite care au legături cu cele din primul film, fără a fi menționate acolo. Luptătorul anticomunist care avea lăzi cu arme la moșie este Jean Semaca, fratele anticarului Constantin Semaca. Acesta are relații cu militarii din Comisia Aliată de Control și pregătește o lovitură de stat cu ajutorul unei grupări paramilitare. Printre argații săi se află și Ilie Oarcă, fratele lui Ștefan Oarcă (din "Cu mîinile curate"), fostul coleg de celulă și colaborator al lui Roman
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Legionarii urmau să comemoreze la 30 noiembrie 1940 doi ani de la asasinarea liderului lor, fără ca cei considerați vinovați de aceasta să fie pedepsiți. În plus, din ordinul generalului Ion Antonescu, paza deținuților închiși la Jilava urma să fie preluată de militari în dimineața zilei de 27 noiembrie 1940. În această situație, asasinarea celor considerați vinovați de crimele antilegionare a avut loc în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, ultima noapte în care angajați ai Poliției Legionare făceau parte din paza închisorii
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
și a realizat noi curse în timpul campaniei din Dardanele. În 1916 s-a întors în serviciul de transportat trupe iar în 1917 a fost pusă din nou în așteptare. În 1918 s-a întors ca navă de transportat trupe, aducând militari din America spre Marea Britanie. În decembrie 1919, "Aquitania" a fost ancorată în Newcastle pentru a fi reechipată pentru serviciul civil. Cazanele ei pe cărbune au fost schimbate în cazane pe ulei, ceea ce necesita un număr mai mic de oameni pentru
RMS Aquitania () [Corola-website/Science/312700_a_314029]
-
în rebeliunea pro-EAM (Frontul Național de Eliberare a Greciei) din aprilie 1944. Ca urmare, ambele formațiuni au fost demobilizate de către britanici, iar personalul militar au fost internat în tabere sau au fost utilizat pentru îndatoriri necombatante. Aproximativ 3.500 de militari eleni, considerați de încredere din punct de vedere politic, au format pe 4 iunie 1944 Brigada a III-a vânători de munte, sub comanda colonelului Thrasyvoulos Tsakalotos. Vânătorii de munte eleni au participat la luptele din timpul Campaniei din Italia
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Tunisia. În perioada mai - octombrie 1943, Detașamentul Sacru a fost antrenat în tehnici ale forțelor aeropurtate și amfibii. Pe toată perioada care a mai rămas din război, Detașamentul a participat la operațiuni împotriva garnizoanelor germane staționate pe insulele din Marea Egee. Militarii Detașamentului Sacru au fost trecuți în rezervă la Atena, pe 1 august 1945. Marina Regală Elenă a suferit pierderi copleșitoare în timpul invaziei germane, pierzând în doar câteva zile ale lunii aprilie 1941 peste 20 de vase de luptă, în special
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
mașina într-un stâlp. Marinică este rănit ușor și are fața plină de sânge. Hilde și Nina o duc pe Imola în sala de nașteri, în timp ce Marinică rămâne pe scările Spitalului Județean. În fața spitalului are loc o manifestație anticomunistă, iar militarii trag în manifestanți, omorând pe câțiva ei dintre ei. Marinică este rănit întâmplător în burtă de un glonte și leșină; cum avea deja fața plină de sânge, el este crezut mort și ridicat împreună cu ceilalți morți pentru a fi dus
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
cu nr. 15) și și-a dat seama că se întâmplă. El a visat că a fugit de la crematoriu, a ajuns cu un taxi la Gara de Nord din București, a urcat în trenul de Timișoara, a ajuns acolo și, scăpând de militarii care trăgeau în manifestanți, s-a dus la spital, unde Imola născuse o fetiță. Apoi Marinică și Imola s-au cununat la biserică. El se trezește în autoizotermă și, neputând să fugă din cauza rănii și a șocului hipotermic, își înghite
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
de focuri. Între timp, generalul Duma, omul lor de legătură care pusese mâna pe caseta cu bijuterii și pe o serie de dosare ultrasecrete ale lui Nicolae Ceaușescu, fugise din clădirea unde se afla pentru a nu fi arestat de militarii care trecuseră de partea Revoluției. Cei doi americani apelează la un revoluționar pe nume Dan (George Mihăiță) pentru a-l găsi pe Duma, dar revoluționarul încearcă să-i jefuiască de bani și îi amenință cu arma, dar Peter îl imobilizează
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
autobazele Nordului și Pipera.Începând cu 10 martie 2011,au rămas în circulație 4 autobuze la Autobaza Pipera și alte 4 autobuze la Autobaza Nordului. În luna mai 2011, Autobazele Militari și Floreasca au primit de la Autobaza Ferentari 17 (12 Militari, 5 Floreasca) autobuze DAF pentru a înlocui autobuzele Rocar de Simon. În luna iulie au fost trimise câteva autobuze DAF și la Autobaza Alexandria. Începând cu 1 august 2011 au fost înlocuite complet autobuzele Rocar de Simon cu autobuze DAF
Autobuze în București () [Corola-website/Science/312774_a_314103]
-
a condus la întărirea mișcărilor pacifiste și creșterii rezistenței americanilor față de serviciul militar obligatoriu. În paralel, politicienii din SUA au încercat permanent să obțină independența părții din Sud, dar Vietnamul de Nord nu ceda din pretențiile sale, dorind ca toți militarii străini să părăsească sudul, țara să fie reunificată și să se desfășoare alegeri libere, mizând pe faptul că, datorită haosului din Vietnamul de Sud, alegerile vor fi câștigate de comuniști. În final, în anul 1972, delegațiile SUA și cea a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
condus de fostul împărat Bao Dai. Izbucnirea Războiului din Coreea, în iunie 1950, a convins mulți factori de decizie din Washington că războiul din Indochina este un exemplu al expansiunii comuniste conduse de URSS. Consilierii militari chinezi au început pregătirea militarilor din Viet Minh încă din iulie 1950. Armele, expertiza și ajutorul genistic acordat de chinezi au transformat Viet Minh-ul dintr-o formațiune de gherilă într-o armată regulată. În septembrie 1950, SUA a creat Grupul consultativ de asistență militară (MAAG
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
în timpul discuțiilor despre principalele probleme americano-sovietice, și-a respectat ferm acest angajament . Administrația Kennedy a rămas, în esență, angajată politicii externe a Războiului Rece moștenit de la administrațiile Truman și Eisenhower. În 1961, SUA avea un efectiv de 50.000 de militari staționați în Coreea, iar Kennedy se confrunta cu o criză care avea trei componente: eșecul invaziei americane din Golful Porcilor, construcția Zidului Berlinului și acordul negociat între guvernul pro-occidental din Laos și mișcarea comunistă Pathet Lao. Kennedy credea că un
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
trimiterii trupelor americane și remarcând că "introducând forțele americane în număr mare acolo, azi, ar putea avea, inițial, un impact militar favorabil, dar ar duce, aproape sigur, la consecințe politice negative și, pe termen lung, la consecințe militare negative." Pregătirea militarilor sud-vietnamezi, cu toate acestea, a rămas, în continuare, slabă. Proasta conducere, corupția și promovarea pe criterii politice au jucat un rol major în secătuirea Armatei Vietnamului de Sud. Frecvența atacurilor de gherilă a crescut odată cu întărirea insurgenței. În timp ce sprijinul Hanoi-ului
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
militară. În aprilie 1962, John Kenneth Galbraith l-a avertizat pe Kennedy de faptul că „pericolul este să îi înlocuim pe francezi ca forță colonială și să sângerăm cum au sângerat ei.” În 1963, erau cu 16.000 mai mulți militari americani în Vietnamul de Sud, față de cei 900 de consilieri militari ai lui Eisenhower. În 1961 a fost inițiat un program de fortificare a zonei rurale, de izolare a satelor de insurgenți și de a oferi educație și îngrijire a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
considerare folosirea armelor nucleare în Vietnam. Johnson se opunea vehement lui Goldwater, numindu-l iresponsabil. Într-un discurs al său spunea: "nu există armă nucleară convențională." La 21 ianuarie 1968 Armata Vietnamului de Nord cu un efectiv de 20.000 militari a atacat baza militară de importanță strategică de la Khe Sanh, aflată în nord, în imediata apropiere a zonei demilitarizate. Media din SUA a început să discute despre acest asediu ca despre Lupta de la Dien Bien Phu, unde trupele vietnameze au
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
imediata apropiere a zonei demilitarizate. Media din SUA a început să discute despre acest asediu ca despre Lupta de la Dien Bien Phu, unde trupele vietnameze au învins decisiv trupele franceze. Președintele Johnson a luat personal măsuri, întărind baza cu 5000 militari din infanteria marină a SUA. Asediul a durat 77 de zile încheindu-se cu retragerea trupelor vietnameze. În luna iunie, generalul William Westmoreland a decis că nu mai este nevoie de baza de la Khe Sanh și a dispus golirea și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
gherilelor care erau îmbrăcate în haine civile și se amestecau între civili, de data aceasta aveau de a face cu un inamic vizibil, în uniformă. Masacrul de la Mỹ Lai a avut loc la 16 martie 1968, când un pluton de militarii americani, în satul Mỹ Lai, a măcelărit 500 civili, în mare majoritate bebeluși, copii, femei și bătrâni. În urma acestui masacru, au fost arestați nouă soldați din forțele speciale, suspectându-se că acțiunea fost opera unui agent dublu. Această faptă a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
de formare profesională în Statele Unite, dar au învățat puțin." În 1971, Australia și Noua Zeelandă și-au retras soldații. Numărul trupelor americane a fost, în continuare, redus la 196.700, cu un termen limită pentru a retrage încă 45.000 de militari până în februarie 1972. Cum protestele împotriva războiului s-au răspândit pe întregul teritoriu al Statelor Unite, deziluziile și indisciplina au crescut în rândurile militarilor. Vietnamizarea a fost din nou testată de Ofensiva de Paști din 1972, o invazie masivă convențională a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
în continuare, redus la 196.700, cu un termen limită pentru a retrage încă 45.000 de militari până în februarie 1972. Cum protestele împotriva războiului s-au răspândit pe întregul teritoriu al Statelor Unite, deziluziile și indisciplina au crescut în rândurile militarilor. Vietnamizarea a fost din nou testată de Ofensiva de Paști din 1972, o invazie masivă convențională a Vietnamului de Sud. VPA și NLF au invadat rapid provinciile nordice și, în coordonare cu alte forțe, au atacat din Cambodgia, amenințând să
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
Hue a căzut. Odată cu prăbușirea rezistenței în Hue, nord-vietnamezii au început să bombardeze cu rachete Da Nangul și aeroportul său. Până la 28 martie 35.000 de trupe VPA erau gata să atace în suburbii. La 30 martie 100.000 de militari ARVN, fără lideri, s-au predat, în timp ce trupele VPA au mărșăluit victorioase prin Da Nang. Odată cu căderea orașului, apărarea Platourilor Centrale și provinciile din nord, de asemenea, nu s-a putut menține. Cu jumătatea de nord a țării sub controlul
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
care le stăteau în cale. Până la sfârșitul lunii aprilie, ARVN s-a prăbușit pe toate fronturile, cu excepția celor din Delta Mekongului. Mii de refugiați s-au îndreptat spre sud, înainte de atacul comunist principal. La 27 aprilie 1975, 100.000 de militari nord-vietnamezi au înconjurat Saigonul. Orașul a fost apărat de aproximativ 30.000 de trupe ARVN. Pentru a grăbi colapsul și pentru a ațâța panica, VPA a bombardat aeroportul și a forțat închiderea acestuia. Cu evacuarea aeriană închisă, un mare număr
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
au fost doborâte deasupra orașului. Mai puțin de o duzină de cetățeni sovietici și-au pierdut viața în acest conflict. După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, oficialii ruși au recunoscut că Uniunea Sovietică, în timpul războiului, avea până la 3.000 de militari în Vietnam. Unele surse rusești oferă date mai precise: materialul donat de către URSS a inclus 2.000 de tancuri, 7.000 de tunuri de artilerie, peste 5.000 de tunuri antiaeriene, 158 de lansatoare de rachete sol-aer. Pe parcursul războiului, banii
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
1974, în lupta din Vietnam au fost prezenți aproximativ 6.500 de ofițeri și generali, precum și mai mult de 4.500 de soldați și sergenți ai forțelor armate sovietice. În plus, școlile militare și academiile din URSS au început instruirea militarilor vietnamezi (peste 10 000 de persoane). Ca urmare a unei decizii a Partidului Muncitorilor din Coreea din octombrie 1966, la începutul anului 1967, Coreea de Nord a trimis un escadrilă de avioane de luptă în Vietnamul de Nord să sprijine escadrilele 921
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
de atunci până azi, guvernele comuniste din Vietnam și Cuba nu au divulgat informații cu privire la această chestiune. Există numeroase rapoarte scrise de foștii prizonieri de război americani care susțin că, în timpul războiului, au observat prezența în penitenciarele nord-vietnameze a unor militari și civili cubanezi și că aceștia au participat la torturarea prizonierilor, în ceea ce este cunoscut sub numele de "Programul Cuba". Printre martorii la acest fapt se numără și senatorul John McCain, candidat prezidențial SUA în 2008 și fost prizonier de
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
un serviciu militar de un an. Nivelul maxime al trupelor a ajuns la 50 000 în 1968, însă în 1973 toate trupele au fost retrase. În timpul războiului au fost uciși aproximativ 5 000 sud-coreeni și au fost răniți 11 000. Militarii sud-coreeni au ucis 41 000 Vietcongi Statele Unite a plătit soldații din Coreea de Sud pentru serviciul lor în Vietnam cu 236 milioane dolari, și PIB-ul Coreei de Sud a crescut de cinci ori în timpul războiului. Australia și Noua Zeelandă, aliați apropiați ai Statelor Unite și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]