20,273 matches
-
portughezi. Spre sfârșitul sec XVII — începutul XVIII s-au format emiratele Trarza, Brakna, Tagant, Adrar. La începutul secolului al XX-lea, Franța a ocupat regiunea centrală și de nord a Mauritaniei iar în 1920, Mauritania a fost inclusă în Africa Occidentală Franceză. În 1958 Mauritania a fost declarată republică autonomă în cadrul Comunității Franceze sub denumirea oficială de "Republica Islamică Mauritania" iar în 1960 stat independent. Vezi și: Mauritania este o republică parlamentară. Șeful statului este președintele, ales pe un termen de
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
2007. Alegerile parlamentare și municipale au avut loc la 19 noiembrie și 3 decembrie 2006. Vezi și: Mauritania este o țară din Africa de vest. Suprafața e de 1 030 700 km. Ea posedă frontiere cu Algeria (463 km), Sahara occidentală (1 561 km), Mali (2 237 km) și Senegal. Frontierele au fost trasate de către colonizatorii francezi, ceea ce explică liniile drepte, în afară de fluviul Senegal care constituie frontierea naturală între Mauritania și Senegal. La vest e mărginită de către oceanul Atlantic (700 km
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
ambasadei S.U.A din Teheran (1979-1981) duce la ruperea relațiilor diplomatice americano-iraniene (7 aprilie 1980). După moartea imamului Khomeiny (3 iunie 1989), persoanele care s-au succedat la conducerea Iranului au continuat și continuă politica de distanțare față de statele occidentale și de sprijinire a mișcărilor islamice militante din lume. Iranul este situat în partea de est a emisferei nordice, în sud-vestul Asiei, fiind considerat ca una din țările Orientului Mijlociu. Geografic, Iranul este situat între 44 grade și 63 grade
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
topit și lăsat apoi să se întărească din nou. În marginea vestică, de la granița cu Turcia și până la Golful Oman, se întind Munții Zagros, care formează o limită atât de evidentă, încât unii geopoliticieni îl consideră adevărata frontieră a lumii occidentale. Totuși, monumentele istorice iraniene se înșiră până departe pe ambele laturi ale acestui lanț de munți. Vârful cel mai înalt, Zard Kuh-e Bakktiari, are 4.309 m altitudine. Marginea sudică a munților este tivită de coasta zimțuită a Oceanului Indian. Datorită
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
petrolului, chimică, metalurgică, textilă, alimentară, mașini, trenuri și tramvai), și forță de muncă. În prezent, Iranul încearcă dezvoltarea unui ambițios proiect energetic pe baza construirii unor centrale atomoelectrice. Acest proiect este puternic contestat de S.U.A și alte țări occidentale pe motiv că se încearcă, de fapt, dezvoltarea unui proiect nuclear militar de realizare a armei nucleare (încercări declarate, de altfel, de către autoritățile statului iranian). Agricultura concentrează încă o bună parte a populației active (2/5) și asigură 1/5
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
o istorie bogată și relativ cunoscută. Acest teritoriu a fost reședința a trei imperii africane: Imperiul Ghana, Imperiul Mâli și Imperiul Songhay. Francezii au inițiat colonizarea teritoriului în 1864 și în 1895 Mâli a început să facă parte din Africa Occidentală Franceză. Republică Sudaneza și Senegal au obținut independența de Franța în 1960 sub numele de Federația Mâli. La câteva luni după ce Senegal s-a separat de Republică Sudaneza, statul Mâli și-a luat numele prezent. Condusă de o dictatură, în
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
fost asasinați, și alt parlamentar a fost asasinat la 10 mai 2006 la scurt timp după ce a câștigat locul în Parlament al fratelui său în alegeri parțiale. Printre problemele principale din Kirghiztan se numără privatizarea întreprinderilor de stat, expansiunea influenței occidentale, relațiile interetnice și terorismul. La 6 aprilie 2010, au izbucnit revolte în orașul Talas, și s-au răspândit a doua zi în capitala Bișkek. Birourile președintelui Kurmanbek Bakiev au fost atacate, precum și posturile de radio și televiziune de stat. Ca
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
exclavă cu o suprafață de și o populație între , 95% tadjici și 5% kirghizi, în 17 sate), aflată la sud de Isfara pe malul drept al râului Karafșin, și o mică așezare lângă gara kirghiză Kairagaci. În ciuda susținerii din partea creditorilor occidentali, inclusiv a Fondului Monetar Internațional (FMI), a Băncii Mondiale și a Băncii Asiatice pentru Dezvoltare, Kirghiztan a avut dificultăți economice după obținerea independenței. La început, ele au fost cauzate de destrămarea blocului comercial sovietic și de pierderea de piețe de
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
trebuia să-l interzicem. Trebuia să-l citesc și eu. Nu e nimic antisovietic în el.” Hrușciov credea că URSS poate atinge standardele de viață ale Occidentului, și nu se temea să-i lase pe cetățenii sovietici să vadă realizările occidentale. Stalin primise doar câțiva turiști în URSS, și lăsase foarte puțini sovietici să călătorească în străinătate. Hrușciov a permis sovieticilor să iasă din țară (peste 700.000 de cetățeni sovietici ieșiseră din țară în 1957) și a permis oricăror turiști
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
în oraș! Studenții nu tânjesc să lucreze la fermele colective pentru că pentru a face asta, ar trebui să plece în provincie și să trăiască pe câmp.” Hrușciov a înființat mai multe orașe universitare, cum ar fi . Premierul credea că știința occidentală înflorește deoarece mulți oameni de știință trăiesc în orașe universitare cum ar fi Oxford, izolați de distracțiile marilor orașe, având acolo condiții de trai plăcute și salarii bune. El a încercat să duplice aceste condiții în Uniunea Sovietică. Tentativa lui
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
majoritatea omologilor să străini, și pentru mare parte din lume, aceasta era suficient pentru a face URSS mai puțin misterioasă sau amenințătoare. Hrușciov a căutat o soluție pe termen lung la problema Germaniei divizate și la cea a enclavei Berlinul Occidental aflat în adâncul teritoriului est-german. În noiembrie 1958, denumind Berlinul Occidental o „tumoare malignă”, el a dat Statelor Unite, Regatului Unit și Franței un termen de șase luni să încheie un tratat de pace cu ambele state germane și cu Uniunea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
era suficient pentru a face URSS mai puțin misterioasă sau amenințătoare. Hrușciov a căutat o soluție pe termen lung la problema Germaniei divizate și la cea a enclavei Berlinul Occidental aflat în adâncul teritoriului est-german. În noiembrie 1958, denumind Berlinul Occidental o „tumoare malignă”, el a dat Statelor Unite, Regatului Unit și Franței un termen de șase luni să încheie un tratat de pace cu ambele state germane și cu Uniunea Sovietică. Dacă unul din tratate nu ar fi fost semnat, spune
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Sovietică. Dacă unul din tratate nu ar fi fost semnat, spune Hrușciov, Uniunea Sovietică va încheia tratat de pace cu Germania de Est. Aceasta ar fi însemnat că Germania de Est, care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin, ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș. Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali, care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv. Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Germania de Est. Aceasta ar fi însemnat că Germania de Est, care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin, ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș. Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali, care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv. Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită. Hrușciov a încercat să elimine multe arme convenționale, și să apere Uniunea Sovietică cu rachete. El credea că dacă nu
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
afirmațiile când URSS a lansat pe orbită satelitul Sputnik 1, lansare pe care mulți occidentali, inclusiv vicepreședintele american Richard Nixon o considerau o farsă. Când a devenit clar că lansarea este reală, și că Sputnik 1 este pe orbită, guvernele occidentale au concluzionat că programul sovietic de RBIC este mai avansat decât în realitate. Hrușciov a încurajat această imagine greșită afirmând într-un interviu din octombrie 1957 că URSS are toate rachetele, de orice capacitate, de care avea nevoie. Ani de
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
de Est are toate drepturile să-și închidă granițele, afirmații nedezavuate de administrația Kennedy, Hrușciov l-a autorizat pe liderul est-german să înceapă construcția a ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Zidul Berlinului”, care avea să înconjoare Berlinul Occidental. Pregătirile de construcție au fost efectuate în cel mai mare secret, iar granița a fost închisă la primele ore ale zilei de duminică, 13 august 1961, când majoritatea muncitorilor est-germani care câștigau valută forte muncind în Berlinul Occidental erau la
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
înconjoare Berlinul Occidental. Pregătirile de construcție au fost efectuate în cel mai mare secret, iar granița a fost închisă la primele ore ale zilei de duminică, 13 august 1961, când majoritatea muncitorilor est-germani care câștigau valută forte muncind în Berlinul Occidental erau la casele lor. Zidul a fost un dezastru propagandistic, și a pus capăt tentativelor lui Hrușciov de a încheia un tratat de pace între cele patru puteri și cele două țări germane. Acel tratat nu avea să fie semnat
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria. În Polonia, o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956. Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali, liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor. Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia, și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză, Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia. Deși sovieticilor li
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
boală cardiacă, fiul său Serghei a fost însă abordat de KGB, care i-a spus că există un complot al agenturilor străine pentru a-i fura memoriile. Întrucât deja făcuse copii și chiar trimisese un rând de copii unei edituri occidentale și cum KGB putea oricum să fure originalele, Serghei Hrușciov a predat materialele KGB-ului, dar a dat și instrucțiuni ca memoriile deja scoase din țară să fie publicate, ceea ce s-a și întâmplat în 1970 sub titlul "Hrușciov își
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
moartea lui Hrușciov decât la ora înmormântării, și au înconjurat cimitirul cu soldați. Chiar și așa, unii artiști și scriitori s-au alăturat familiei la înmormântare. "Pravda" a dat un anunț de o singură propoziție despre moartea fostului premier; ziarele occidentale au scris însă ample articole. Corespondentul veteran al ziarului "New York Times" la Moscova, Harry Schwartz, scria despre Hrușciov: „Dl. Hrușciov a deschis ușile și ferestrele unei structuri pietrificate. A lăsat să intre aer proaspăt și idei noi, producând schimbări pe
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Aleksandr Fursenko, care a scris o carte în care analiza politicile externă și militară ale lui Hrușciov, a afirmat că strategia sa a pus anumite constrângeri asupra Occidentului. Angajamentul Statelor Unite că nu vor invada Cuba a fost respectat. Refuzul lumii occidentale de a recunoaște Germania de Est s-a erodat treptat și, în 1975, Statele Unite și alte țări din NATO au semnat cu URSS și cu țările Pactului de la Varșovia, inclusiv cu Germania de Est, stabilind standarde pentru drepturile omului în
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
mai mare decât Italia. Cu toate acestea, populația ei nu depășea un milion de locuitori, ceea ce facea să reprezinte o destinație potrivită de colonizare pentru unii italieni, care începuseră să caute noi locuri de emigrație după război. Dezacordul dintre puterile occidentale și Uniunea Sovietică a făcut ca ONU să decidă să acorde independența acestei țări, sub conducerea regelui Idris I. Astfel, Libia a devenit prima colonie africană, care a obținut independența. Mai târziu puterile europene au regretat aceasta, deoarece au ajutat
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
de dictatură personală. Inspirat de o ideologie panarabă și islamică sui generis („Cartea verde”), și având la dispoziție mari resurse financiare ca urmare a exportului de petrol, colonelul Gaddafi a sponsorizat în trecut acțiuni de gherilă și atentate împotriva țărilor occidentale și SUA. În urma unor asemenea acte, președintele SUA, Ronald Reagan, a ordonat în anul 1986 bombardarea unor obiective militare în capitala Tripoli și în orașul Benghazi. În aceste bombardamente au pierit și un număr de civili, între care și Jana
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Lagos. Locuitorii din regiunea de sud a Nigeriei au avut o interacțiune mai puternica, atât economică cât și culturală, cu britanicii și ceilalți europeni din cauza comerțului din zona de coastă. Misionarii creștini trimiși în Nigeria au înființat instituții de învățământ occidentale. În cadrul politicii Marii Britanii de "conducere indirecta" și de respectare a tradiției islamice din zonă, misiunile creștine nu au fost încurajate în partea de nord, islamică a țării. De-a lungul timpului, unii copii ai elitei din sud au mers în
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
URSS. Ei au plecat cu un tren către Viena și nu s-a mai auzit nimic despre ei. Restul au rămas în Liechtenstein încă un an, rezistând, cu ajutorul Liechtensteinului, presiunilor guvernului sovietic de a participa la programul de „repatriere”. (Aliații occidentali, în conformitate cu acordurile stabilite cu ocazia Conferinței de la Ialta, au repatraiat cetățenii sovietici.) În cele din urmă, guvernul Argentinei a oferit azil și circa o sută de oameni au plecat acolo. Evenimentele sunt comemorate de un monument aflat în satul de
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]