19,061 matches
-
fiind printre cele mai bune montări cunoscute. Și-a format un ansamblu de 150 de balerini iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet. A militat pentru separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă a solicitat pensionarea de la teatrul din București, dar a fost refuzat. În 1978, în drum spre Varna, unde urma să jurizeze un festival internațional de balet, a făcut un popas la Constanța, unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă "Fantasio", Aurel
Oleg Danovski () [Corola-website/Science/322101_a_323430]
-
de influențele temperate ale intonației instrumentale, reactualizând modalismul”". Tot la Arad, pune bazele unui alt cor de prestigiu ”Armonia”, cor care activează și astăzi la catedrala veche a orașului. Avea o voce fermecătoare de bariton, amplă, voce pe care, după pensionare, o va închina stranei noii Catedrale Mitropolitane din Timișoara. La Timișoara, din anul 1938, a condus și Școala de cântăreți bisericești a proaspetei Episcopii. La 27 aprilie 1947, în drum spre casă, în tramvai, suferă un atac de cord. Trece
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
cu Mindy Cohn și Grey DeLisle jucându-le pe Velma și respectiv Daphne, precum și ultimul cu Casey Kasem jucându-l pe Shaggy. Încă din 2013, serialul rerulează în mod curent pe Cartoon Network în fiecare dimineață în cursul săptămânii. Cu pensionarea lui Don Messick în 1996 (a murit anul următor), Frank Welker, vocea lui Fred, a luat vocea lui Scooby (înainte să o ia Welker, după moartea lui Messick, Scooby a fost jucat de Hadley Kay în episodul "Johnny Bravo" "Bravo
Ce e nou, Scooby-Doo? () [Corola-website/Science/329784_a_331113]
-
a putea avea succes în viață. Termenul "mamagon" () (din "mama" și "dragon") este varianta extremă a "kyōiku mamei". Una din caracteristicile vieții profesionale japoneze a fost până pe la sfârșitul secolului al XX-lea principiul angajării continue la aceeași firmă până la pensionare.. O altă caracteristică este nivelul înalt al eticii muncii. Astfel mulți japonezi nu își iau tot concediul la care au dreptul, din loialitate față de firmă sau colegi, care ar trebui să le preia sarcinile în timpul concediului. Și concediul medical se
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iap apoi ca redactor și șef al secției române. În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995. Este nepotul lui Garabet Ibrăileanu. La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „”. În 2011 locuia la München, Germania. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și are
Mircea Carp () [Corola-website/Science/328176_a_329505]
-
mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a fost numit colonel și comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64. La cererea sa, împăratul Franz Josef I al Austriei a aprobat pensionarea lui in ziua de luni, 15 martie 1896, și l-a onorat cu Ordinul Militar de Merit cu decorația de război. A fost avansat mai târziu, pe 25 februarie 1908, la gradul de general titular. După ce a intrat în retragere
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
datând încă din perioada în care erau elevi. Irina Rusescu studiase cu Lidia Cristian și Cella Delavrancea, absolvind secția de pian a Conservatorului bucureștean în 1961, și a activat ca profesoară de corepetiție la canto și instrumente până în 1990, anul pensionării. În anul 1967, Guttman a participat la cursurile de perfecționare ale Seminarului Muzical Internațional de la Weimar, la clasa profesorului Guido Agosti (1901-1989, pianist și profesor italian). Apoi, ca bursier al Centrului Internațional de Studii Muzicale, a urmat cursurile de muzică
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
de muzică din Basel, după câștigarea concursului pentru ocuparea acestui post în fața a doi muzicieni din Elveția și Germania. Albert Guttman a înființat la Basel o nouă catedră, cea de acompaniament și a rămas activ în cadrul acestei instituții până la data pensionării, în 2004. Tot aici predă un master-class permanent pentru absolvenții secției de pian, în vederea specializării în domeniul acompaniamentului. Din 1988, numele lui Guttman va apărea în dicționarul International Who’s Who in Music, printr-o prezentare cuprinzătoare a carierei sale
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
și Sistematizare din Târgu Mureș (1959 - 1962) În anul 1962 se angajează că tehnician la Primăria Municipiului Târgu Mureș, la Serviciul de sistematizare și arhitectura, devenit ulterior Direcția de Urbanism și Arhitectura, apoi compartimentul Arhitect Șef, unde a lucrat până la pensionarea din anul 2000. Între anii 1986 - 1990 a fost șef al compartimentului, iar între 1990 și 2000, șef al Biroului de Urbanism și Gestiune Date Urbane. După pensionare, în cadrul aceluiași birou, și-a continuat activitatea cu jumătate de normă, până în
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
de Urbanism și Arhitectura, apoi compartimentul Arhitect Șef, unde a lucrat până la pensionarea din anul 2000. Între anii 1986 - 1990 a fost șef al compartimentului, iar între 1990 și 2000, șef al Biroului de Urbanism și Gestiune Date Urbane. După pensionare, în cadrul aceluiași birou, și-a continuat activitatea cu jumătate de normă, până în 2010. A sustinut numeroase comunicări la simpozioane științifice, organizate de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Mureș și Muzeul Județean Mureș și a colaborat la realizarea unor antologii de studii
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
al Comitetul raional pentru cultură și artă din Orăștie; între 1967-1978 profesor de muzică la liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie. În 1979, , este transferat ca profesor de muzică la Școala Generală nr.1 (actual „Dr. Aurel Vlad”) unde funcționează până la pensionarea sa în 1987. La o perioadă scurtă după numirea sa ca profesor la Școala Medie Agricolă, pentru a-și completa catedra, profesorul Ioan Popa a preluat orele de sport. Va ajunge în Divizia A, cu echipa de volei a școlii
Ioan Popa (compozitor) () [Corola-website/Science/327272_a_328601]
-
ambasador se acordă prin decret, de către Președintele României, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe . Pentru numirea în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar, Ministrul Afacerilor Externe propune, de regulă, diplomați de carieră care, la încheierea misiunii, nu depășesc vârsta legală de pensionare. . Ambasadorii români sunt obligați prin legea nr.269 din 17 iunie 2003 să depună jurământul de credință cu ocazia primei deplasări în România. Jurământul de credință față de statul român este obligatoriu și are următorul conținut : Scrisoarea de acreditare este documentul
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
sau în alte țări, iar alții au ajuns să ocupe diferite funcții unele chiar foarte importante - în noua conducere politică și de stat. A fost șansa colonelului. Acesta a fost integrat în serviciu ca civil (în Ministerul Comerțului), iar la pensionare a primit o pensie militară. În 1970, la 78 de ani, a trecut la cele veșnice, într-un mod cât se poate de discret. A fost decorat de germani cu una din cele mai înalte decorații ale statului german, Crucea
Sabin Motora () [Corola-website/Science/330179_a_331508]
-
calificare el a fost arbitru asistent și a oficiat 3 meciuri la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. Campionatul Mondial de Fotbal 2006 a fost ultima competiție internațională majoră pentru Valentin Ivanov, întrucât pe 4 iulie el atinse vârsta obligatorie de pensionare de 45 de ani, pentru arbitrii FIFA. În faza optimilor de finală ale turneului, în meciul dintre Portugalia și Olanda, el a acordat 16 cartonașe galbene și 4 cartonașe roșii. Cele 16 avertizări au egalat recordul Campionatelor Mondiale, stabilit la
Valentin Valentinovici Ivanov () [Corola-website/Science/330252_a_331581]
-
sub ocupație străină din Varșovia. Gerson a deprins pictura începând din anul 1865, în propriul atelier, pentru ca din 1872 să devină profesor la Școala de Arte Frumoase din Varșovia unde a predat pictura pentru viitoarea generație de artiști polonezi, până la pensionarea sa survenită în anul 1896. Tematica cursurilor sale a inclus studii de peisagistică și studii de gen care au avut un impact deosebit asupra: Titlul academic acordat de către Academia de Arte Frumoase din Sankt Petersburg i-a fost dat în
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
Ziliștea-Buzău, obținând brevetul de pilot nr. 1687/1942. În 1943 a activat în Escadrila 108 Transport Ușor. A demisionat din aviația militară în 1944, dar a mai zburat până în 1953 ca voluntar în cadrul Aeroclubului Aviației. A lucrat la telefoane până la pensionare. A fost cea mai tânără și ultima aviatoare care a venit la Escadrila Albă. În 1942 George Acsinteanu a publicat cartea "Escadrila albă - Biruitorii, oameni cu suflete de zei", apărută în două ediții, a doua completată cu un capitol despre
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în apartamentul de la etaj). Ulterior, fiind impresionat de frumusețea peisajelor din Teignmouth, și-a cumpărat o proprietate la Watcombe în Torquay, Devon. Aici, el a proiectat "Brunel Manor" și grădinile înconjurătoare, cu gândul ca aceasta să fie casa lui după pensionare; din păcate nu a mai apucat să vadă casa și grădinile terminate, el murind înainte de finalizarea acestora. Isambard Kingdom Brunel a murit la 15 septembrie 1859, chiar înainte de prima călătorie a transatlanticului "Great Eastern", proiectat de el. Deși avea doar
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Baba ar fi schimbat doar câteva cuvinte. Marin Predescu este absolventul Institutului Nicolae Grigorescu în anul 1955 și începând din anul 1960 a deținut funcția de „Șef de lucrări” ( asimilat azi, funcției de lector ) în învățământul superior de artă până la pensionarea sa, acest lucru fiind negat de către alții. Radu Darânga punctează legătura sa cu Corneliu Baba:
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
anul 1978, când datorită intensificării presiunilor organelor represive, este obligat să se expatrieze împreună cu soția. Se stabilește în SUA, Oakland, California. În 1983 obține cetățenia americană. În SUA lucrează ca inginer angajat în domeniul siguranței seismice a centralelor termonucleare până la pensionare, 1994. În perioada 1994-2007 este specialist consultant pentru reabilitarea structurilor sudate la centralele termonucleare. După 1989, în semn de reparație morală, îi sunt recunoscute în țară meritele științifice și profesionale. I-a fost conferit titlul de Profesor Onorific al Universității
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
optsprezece ani, la Universitatea din Chicago și patru ani la Baylor Medical Center, Universitatea din Dallas. A publicat peste 150 de lucrări științifice în jurnale de specialitate și a prezentat aproximativ cincizeci de lucrări la conferinte și congrese internaționale. După pensionare împreună cu soția, în anul 1998 s-au dedicat cu pasiune promovării culturii poporului român în lume, ca o continuare a muncii începute cu douăzeci de ani în urmă. Au devenit membri ai Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA), 1978
Mircea N. Sabău () [Corola-website/Science/328784_a_330113]
-
reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie de origine cu mari construcții, indiferent cât de modestă ar fi acea patrie, este întâlnită înainte de Tetrarhie, de exemplu cu construcția Philippopolisului din Siria de către Filip
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în secolul al VI-lea, de această dată și în Illyricum, cu efemera Justiniana Prima. Diferența în cazul celor trei ansambluri enumerate mai sus este reproducerea unei scheme arhitecturale bine definite legate de proiectul politic tetrarhic, și de idealul unei pensionări programate în locul de origine după exercitarea puterii pe o perioadă finită. Se regăsește astfel la Romuliana același tip de vilă fortificată ca și la Split, asociată unui mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea unei mari vile în Illyricum. Astfel, împărații Tetrarhiei, toți de origine ilirică și-au comandat construcția unor mari „palate de pensionare” sau „palate de familie” în această regiune a Imperiului. Nu se știe aproape nimic despre soarta palaului lui Dioclețian vreme de aproape două secole după dispariția fondatorului Tetrarhiei. Provincia Dalmația a continuat să fie administrată de un guvernator cu sediul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
2013, Kiir l-a înlocuit pe inspectorul general al Serviciului de Poliție Național cu un locotenent din armată, și a destituit alți șase subsecretari de stat și 29 de generali maiori din rândul armatei. În februarie 2013 Kiir a ordonat pensionarea a încă 117 de generali de armată dar, această mișcare a fost percepută cu îngrijorare, ca fiind o . Kiir a susținut că opozanții săi ar fi încercat să reia discordanțele care au provocat luptele interne din anii 1990. În iulie
Războiul Civil din Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/330984_a_332313]