19,897 matches
-
în 1300. Politicile grele ale lui Venceslau au cauzat pierderea oricărui suport pe care îl avusese mai devreme, în timpul domniei sale; a murit în 1305. Un factor important în procesul de unificare a fost Biserica poloneză, care a rămas o singură provincie ecleziastică de-a lungul perioadei de fragmentare. Arhiepiscopul Jakub Świnka de Gniezno a fost susținătorul reunificării Poloniei, efectuând ceremonii de încoronare atât pentru Przemysl al II-lea cât și pentru Venceslau al II-lea. Vladislav I cel Scurt și fiul
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
un centru al literaturii în limbile ebraică și idiș. În anul 1836, populația evreiască din Basarabia crescuse până la 94.045 oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei care reprezentau o pondere de 11,8% din populația provinciei. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, evreii reprezentau aproape jumătate din populația Chișinăului, comunitatea din capitală numărând aproximativ 125.000 de oameni. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, evreii Basarabiei (Moldovei de Est) nu au fost supuși acțiunii
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
secolului al XVII-lea, într-o perioadă de acalmie, efectivele otomane din Pașalâcul de la Buda (Eyaletul Budin) se ridicau la aproximativ 8.000 de ieniceri, sprijiniți de un număr necunoscut de recruți locali. Teritoriul cucerit a fost împărție în eyaleturi (provincii), care aveau ca subdiviziuni administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai înalt grad din era pașa de Buda (Budin). La început, întreg teritoriul controlat de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
populare, declanșând chiar și o revoltă în anii 1030 (deosebit de intensă în anii de 1035-1037). Cu toate acestea, până în acel moment Polonia și-a câștigat recunoașterea ca stat european, atât din partea papalității cât și dinspre Sfântul Imperiu Roman. În comparație cu alte provincii poloneze, răspândirea creștinismului a fost mai lentă în Pomerania, unde a pătruns semnificativ abia în jurul secolului al XII-lea. Clerului autohton i-au trebuit trei sau patru generații ca să apară, fiind susținut de mănăstirile și de călugării care au crescut
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
a raportului [lui Pilat] referitor la execuția lui Iisus. Răspunsul este categoric nu... Nu s-a păstrat nicio înregistrare oficială [...] a oricărui guvernator al Iudeii, referitor la orice problemă. Rar s-a păstrat vreun raport al vreunui guvernator al vreunei provincii romane [...] acestea erau documente efemere". Cu toate acestea primii creștini cunoșteau despre existența unor rapoarte ale lui Pilat cu privire la Iisus. Iustin Martirul, în cca. 150 îl informa pe Antonius Pius despre împlinirea Psalmului 22:16: "„Mi-au străpuns mâinile și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
guvernării lui Pilat drept un fapt. Prezentarea lui Pilat ca "procurator" și nu "prefect" este într-adevăr o greșeală, deși una minoră (argumentează unii), devreme ce abia după anul 44 d. Hr., după moartea regelui Irod-Agrippa I, guvernatorii romani ai provinciei au avut titlul de "procuratori", în locul aceluia de "prefecți", în uz până în anul 41 d. Hr. (Pilat din Pont și-a încheiat cariera de prefect în anul 36 d. Hr.). Majoritatea specialiștilor consideră autentic pasajul. În plus stilul și conținutul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
al lui Mihail Siriacul, care de asemenea provine din "Historia Ecclesiastica" în siriacă, împreună cu traducerea latină a lui Ieronim sunt cele mai importante mărturii ale pasajului lui Josephus despre Isus. Mara (fiul lui Sarapion) a fost un filosof stoic din provincia romană Siria. Cândva între 73 e.n. și secolul al III-lea, Mara a scris o scrisoare fiului său (de asemenea numit Sarapion) care ar putea conține o referință timpurie necreștină la crucificarea lui Isus. Scrisoarea se referă la nedreptățile comise
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
data de 21 decembrie 1811. Constituția a creat o puternică legislatură bicamerală, puterea executivă fiind exercitată de un triumvirat, desemnat de Congres. Acest guvern nu a fost mult timp în funcție, pentru că nu a fost implementat pe de-a întregul. Provinciile și-au creat propriile lor constituții, drept recunoscut de Congres. Provinciile Maracaibo, Guyana și districtul Coro au rămas loiale Juntei Supreme Centrale din Spania. Noua Confederație și-a declarat dreptul de a guverna teritoriile fostei Capitanerii din Venezuela, Ca urmare
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
bicamerală, puterea executivă fiind exercitată de un triumvirat, desemnat de Congres. Acest guvern nu a fost mult timp în funcție, pentru că nu a fost implementat pe de-a întregul. Provinciile și-au creat propriile lor constituții, drept recunoscut de Congres. Provinciile Maracaibo, Guyana și districtul Coro au rămas loiale Juntei Supreme Centrale din Spania. Noua Confederație și-a declarat dreptul de a guverna teritoriile fostei Capitanerii din Venezuela, Ca urmare, în anul 1810, în regiune a izbucnit războiul civil între teritoriile
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
izbucnit războiul civil între teritoriile roialiștilor (care doreau menținerea uniunii cu Spania) și cele ale republicanilor (care doreau independența). Expedițiile militare efectuate cu scopul de a aduce Coro și Guyana sub controlul Republicii au eșuat. În 1811, în orașul Valencia (provincia Carabobo) a avut loc o revoltă împotriva Republicii, carea fost însă înnăbușită. În 1812 situația tinerei republici s-a agravat. Veniturile au scăzut, Spania a instituit o blocadă, care a fost dealtfel ușor ocolită de navele comerciale britanice și americane
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
Joseph (n. 28 februarie 1823 - d. 2 octombrie 1892) a fost un expert francez în limbile și civilizațiile ale Orientului Mijlociu, filozof și scriitor, fidel provinciei sale natale (Bretania). El este cunoscut în special pentru operele sale istorice asupra începuturilor creștinismului și teoriile sale politice, în special cu privire la naționalism și identitate națională. De-a lungul vieții sale, a fost vestit pentru a fi autorul enorm de
Ernest Renan () [Corola-website/Science/327991_a_329320]
-
durat din 1377, au fost construite de-a lungul perimetrului curții, pereți într-o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 44x52m. În colțul de vest a fost construit un turn pătrat . Castelul a fost construit drept loc de reședință pentru comandantul provinciei Brandenburg. În 1393 Ryn a devenit capitala provinciei (în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul comandant al provinciei Ryn a fost Frederic von Wallenrod. El a servit ca inspirație pentru Adam Mickiewicz pentru poemul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
lungul perimetrului curții, pereți într-o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 44x52m. În colțul de vest a fost construit un turn pătrat . Castelul a fost construit drept loc de reședință pentru comandantul provinciei Brandenburg. În 1393 Ryn a devenit capitala provinciei (în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul comandant al provinciei Ryn a fost Frederic von Wallenrod. El a servit ca inspirație pentru Adam Mickiewicz pentru poemul ”Konrad Wallenrod”. Ryn a fost reședința comandantui de
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
a fost construit un turn pătrat . Castelul a fost construit drept loc de reședință pentru comandantul provinciei Brandenburg. În 1393 Ryn a devenit capitala provinciei (în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul comandant al provinciei Ryn a fost Frederic von Wallenrod. El a servit ca inspirație pentru Adam Mickiewicz pentru poemul ”Konrad Wallenrod”. Ryn a fost reședința comandantui de provincie pînă în 1422, iar apoi pentru următorii 46 de ani a devenit locul de reședință
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul comandant al provinciei Ryn a fost Frederic von Wallenrod. El a servit ca inspirație pentru Adam Mickiewicz pentru poemul ”Konrad Wallenrod”. Ryn a fost reședința comandantui de provincie pînă în 1422, iar apoi pentru următorii 46 de ani a devenit locul de reședință al judecătorului. După semnarea celui de-al doilea tratat de pace de la Toruń, în 1468 Ryn a devenit din nou reședința comandantui de provincie. În
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
de provincie pînă în 1422, iar apoi pentru următorii 46 de ani a devenit locul de reședință al judecătorului. După semnarea celui de-al doilea tratat de pace de la Toruń, în 1468 Ryn a devenit din nou reședința comandantui de provincie. În a doua jumătate a secolului al XV-lea castelul a cedat asediului prusac. Supraviețuitorii au reușit să fugă, însă o parte din aceștia s-au înecat în mlaștinile din apropiere. În proprietatea teutonică castelul a fost returnat în mai
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
2000. Este un castel teuton în formă de un patrulater. Construit la finele secolului XIII și în a doua jumatate a secolului XIV, a fost unul din cele mai puternice cetăți teutnice de pe malul stâng al Vistulei, fiind sediul comandantului provinciei. În timpuri nefaste, și-a schimbat în mod repetat funcția, fiind folosit ca un hambar (pentru acest scop a fost reconstruit în secolul XVIII), la fel fiind folosit și ca închisoare. Reconstruit fiind în a doua jumătate a secolului XIX
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
polone pentru încă 3 ani, dar până la urmă a fost capturat și spânzurat în 1460. Un monument dedicat lui Blume a fost inaugurat în 1864. În 1466, atât castelul, cât și orașul au devenit parte componentă a Prusiei Regale, o provincie a Poloniei. Acesta a servit ca una din reședințele regale polone, îndeplinind această funcție până la Partajarea Poloniei din 1772. În această perioadă, Castelul Înalt a servit ca depozit de provizii a castelului, pe cand Marea Sală de Mese a servit ca
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Aceștia din urmă l-au invadat și ocupat iarăși în 1656 și 1660 în timpul ”Potopului”. După ce Prusia și Imperiul Rus au făcut Prima împărțire a Poloniei în 1772, orașul a devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
La început, teritoriile controlate de Habsburgi au fost denumite „Regatul Ungariei” sau „”. era simbolul continuității formei legale de existență a statului după ocupația otomană, care păstra toate tradițiile legale ale Ungariei. De fapt, Ungaria Regală a ajuns să fie o provincie cu un statut aparte al imperiului Habsburgilor.Nobilimea maghiară a reușit să forțeze Viena să admită pretențiile conform cărora Ungaria reprezenta o entitate specială, care trebuia guvernată în conformitate cu legile ei strămoșești. Deși istoricii maghiari văd în Regatul Ungariei Răsăritene (Transilvania
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
protestanților și despropietărirea ungurilor au dus la izbucnirea unei răscoale a țăranilor în 1703, răscoală care a fost înăbușită de-abia după opt ani. În Trasilvania, care a redevenit parte a Ungariei la sfârșitul secolului al XVII-lea (numită ca provincie „Principatul Transilvaniei”, cu o Dietă cu sediul la Alba Iulia / Gyulafehérvár), populația a sprijinit poziția lui Francisc Rákóczi al II-lea, un magnat catolic. Dieta maghiară a votat pentru anularea dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
este o comună din provincia Bergamo, Italia. În 2011 avea o populație de 3.210 de locuitori. În 1167, la , în Lombardia, s-a semnat Jurământul de la Pontida, marcând întemeierea Ligii Lombarde, care va reuși să înfrângă nouă ani mai târziu pe împăratul Frederic I
Pontida () [Corola-website/Science/327049_a_328378]
-
(în ) de pe Zelená Hora (fostul nume german "Grünberg", cu sensul „Dealul verde”) este un edificiu religios de la marginea localității Žďár nad Sázavou (Cehia), aflată la limita între provinciile istorice Boemia și Moravia. Ea este ultima operă a lui Jan Santini Aichel, un arhitect boem care a combinat arhitectura barocă borrominiecă cu elemente gotice în construcție și decorațiuni. În 1719, când Biserica Romano-Catolică a declarat limba lui Ioan din
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
de Marcus Aemilius Lepidus, Marc Antoniu, și Octavian, membrii celui de-al doilea triumvirat. Aflând că se găsește pe lista proscrișilor, Sextus își alege ca bază Sicilia și pornește o revoltă împotriva stăpânirii Romei. A capturat Tyndaris, Mylae, și capitala provinciei, Messina, iar alte orașe precum Siracuza i s-au alăturat, astfel Pompei a devenit o forță în cadru războielelor civile romane de după moartea lui Iulius Cezar. Prietenilor răposatului său tată i s-au alaăturat în dorința de a păstra Republica
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
i-a dat lui Octavian o scuză de-al deposedat de toate birourile sale, cu excepția poziției de "Pontifex Maximus" și-al trimite în exil la Circeii, făcându-se vinovat de uzurparea a puterii politice în Sicilia și tentativă de rebeliune. Provinciile sale i-au fost oferite lui Octavian. O mare parte din terenurile agricole din Sicilia au fost distruse sau lăsate necultivate, și o mare parte din acest teren a fost luată și distribuit membrilor de legiunile care au luptat în
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]