189,794 matches
-
olimpic en titre, Stanislav Pozdniakov. Doi ani mai târziu, la Campionatul Mondial din 1999 a eliminat succesiv Serghei Șarikov, Domonkos Ferjancsik, Luigi Tarantino și Stanislav Pozdniakov, care nu îl mai învinsese din doi ani, pentru a deveni campion mondial. La proba pe echipe și-a adjudecat a două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
două medalie de aur, Franța învingând Polonia în finală. Considerat un favorit la Jocurile Olimpice de vară din 2000, a fost eliminat în sferturile de finală de românul Mihai Covaliu, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă. La proba pe echipe, Franța a întâlnit Rusia în finală, dar a fost condusă repede. În ultimul releu în fața lui Pozdniakov, cu scorul la 32-44 pentru Rusia, s-a rănit la picior și meciul s-a întrerupt timp de zece minute. Când
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
dat ultima tușa în trei secunde și Franța s-a mulțumit cu argintul. La ediția din 2004 a Jocurilor Olimpice, la Atena, a fost eliminat la limită, în turul întâi, de polonezul Rafał Sznajder: nu va fi niciodată campion olimpic. La proba pe echipe, Franța a trecut de China, apoi a întâlnit Statele Unite. Damien Touya a fost ales pentru a închide meciul în fața lui Keeth Smart. La scorul de 44-44, acesta și-a rupt lama sabiei, care a perforat mâna lui Touya
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
ceea ce a devenit un motiv de glume pentru el: „un an de reușită, un an de odihnă”. În anul 1991 și-a schimbat antrenorul, Husein Ismailov. La Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona s-a clasat doar pe locul 10 la proba individuală, după ce a pierdut trei din cele patru meciuri trase în faza finală. La proba pe echipe, Echipa Unificată (numele sub care au concurat foștii membri ai URSS) a trecut de Ungaria în finala, Kirienko câștigând trei din cele patru
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
de odihnă”. În anul 1991 și-a schimbat antrenorul, Husein Ismailov. La Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona s-a clasat doar pe locul 10 la proba individuală, după ce a pierdut trei din cele patru meciuri trase în faza finală. La proba pe echipe, Echipa Unificată (numele sub care au concurat foștii membri ai URSS) a trecut de Ungaria în finala, Kirienko câștigând trei din cele patru asalturi pe care le a disputat. După aceasta competiție, echipa s-a spart: ucrainenii Heorhii
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
și a cucerit cea de-a cincea medalie în șase participări la Campionatul Mondial. Astfel a stabilit recordul de titluri mondiale la sabie, deținut până acum de Pál Kovács, Iakov Rîlskî și Jerzy Pawłowski. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta, proba individuală s-a tras după sistemul de eliminare directă. După ce a trecut ușor de canadianul Jean-Marie Banos, Kirienko a pierdut cu polonezul Rafał Sznajder, scorul fiind 13-15. În cele din urmă nu va câștiga niciodată nici o medalie olimpică la individual
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
s-a tras după sistemul de eliminare directă. După ce a trecut ușor de canadianul Jean-Marie Banos, Kirienko a pierdut cu polonezul Rafał Sznajder, scorul fiind 13-15. În cele din urmă nu va câștiga niciodată nici o medalie olimpică la individual. La proba pe echipe, care s-a tras după sistemul de releu italienește, Rusia s-a impus din nou în fața Ungariei, scorul fiind 45-25. La Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, el a pierdut în turul întâi cu belarusul Dmitri Lapkes. La
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
pe echipe, care s-a tras după sistemul de releu italienește, Rusia s-a impus din nou în fața Ungariei, scorul fiind 45-25. La Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, el a pierdut în turul întâi cu belarusul Dmitri Lapkes. La proba pe echipe a fost avut și o performanță slabă: în semifinală cu Italia a fost înlocuit cu Aleksandr Șirșov, după ce a pierdut două relee cu Tonhi Terenzi și respectiv Raffaello Caserta. Nu a participat la finala, unde Franța a câștigat
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
Santelli a câștigat turneul, șapte dintre cei opt participanți la faza finală fiind italieni. După competiția a fost invitat oficial de Ministerul de Război să învețe sabia în Ungaria. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. La proba de floretă pentru maeștrii s-a clasat pe locul 7. La cea de sabie maestri a fost depășit numai de un alt italian, Antonio Conte, cucerind medalia de argint. S-a întors la Paris pentru ediția olimpică din 1924, de
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
ca antrenor Ungariei. A modificat profund stilul maghiar, cu un sabie mai ușor și accent pe deplasările. Împreună cu maeștrii maghiari László Borsody și László Gerencsér a impulsionat înființarea Institutului Regal de Sport „Miklós Toldi” și a asigurat dominația Ungariei în probele olimpice de sabie din 1924 până în 1964.
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
de bronz la etapa de Cupa Mondială de la Vancouver. A câștigat argintul la Campionatul Asiatic, fiind învins în finală de conaționalul Park Kyoung-doo. S-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro cu echipa Coreei de Sud. În proba individuală, a trecut succesiv de rusul Pavel Suhov și de nr. 2 mondial, italianul Enrico Garozzo. În sferturile de finală a dispus ușor de elvețianul Max Heinzer, scorul fiind 15-4. În semifinale l-a învins pe un atl elvețian, Benjamin
Park Sang-young () [Corola-website/Science/336361_a_337690]
-
echipa are un acord semnat cu echipa Jayco AIS că aceasta să fie o echipă unde se pregătesc și capătă experiență cicliștii tineri. Clubul are și o echipa feminină de ciclism și își sprijină cicliștii pentru a concura și în probele de velodrom. Echipa a fost lansată pe 17 ianuarie 2011 în Adelaide. Avea o echipă completă de 30 de cicliști. La 6 decembrie 2011, echipa a fost admisă de UCI pentru sezoanele World Tour 2012 și 2013. Orica, o companie
Orica-GreenEDGE () [Corola-website/Science/336374_a_337703]
-
cucerit medalia de bronz individuală la Campionatul Mondial de cadeți, urmată de o medalia de aur pe echipe. În același an, la vârsta de 15 ani, s-a alăturat echipei naționale senioare a Statelor Unite pentru Campionatul Mondial de la Leipzig. La proba individuală a atins sferturile de finală după ce a trecut de colega sa de lot, campioana olimpică en titre Mariel Zagunis, și-s clasat pe locul 7. La proba pe echipe echipa Statelor Unite a învins în finală echipa Rusiei, aducând lui
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
alăturat echipei naționale senioare a Statelor Unite pentru Campionatul Mondial de la Leipzig. La proba individuală a atins sferturile de finală după ce a trecut de colega sa de lot, campioana olimpică en titre Mariel Zagunis, și-s clasat pe locul 7. La proba pe echipe echipa Statelor Unite a învins în finală echipa Rusiei, aducând lui Ward prima sa medalia mondială la seniori. În sezonul 2005-2006 și-a adjudecat trei medalii de aur din trei probe la Campionatul Mondial pentru cadeți și juniori de la
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
Zagunis, și-s clasat pe locul 7. La proba pe echipe echipa Statelor Unite a învins în finală echipa Rusiei, aducând lui Ward prima sa medalia mondială la seniori. În sezonul 2005-2006 și-a adjudecat trei medalii de aur din trei probe la Campionatul Mondial pentru cadeți și juniori de la Taebaek. Câteva luni mai târziu a participat la Campionatul Mondial de seniori de la Torino, unde a ajuns în finală. A învins-o pe Mariel Zagunis, cucerind medalia de aur. Astfel a devenit
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
Mondial de cadeți de la Belek. Totuși, a fost eliminată de Olha Harlan în semifinală în Mondialul de juniori, mulțumindu-se cu bronzul. A pierdut și cu poloneza Aleksandra Socha în turul doi Campionatului Mondial de seniori de la Sankt Petersburg. La proba pe echipe Statele Unite, considerate marele favorite, au suferit o înfrângere surpriză în față Italiei în sferturile de finală, apoi au pierdut din nou cu China și au încheiat competiția cu locul 7. În sezonul 2007-2008 s-a clasat printre primele
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
din 2008 de la Beijing, a fost învinsă în semifinală de Mariel Zagunis, care a cucerit al doilea titlul olimpic consecutiv în cele din urmă. În „finala mică” a trecut la limită de rusoaica Sofia Velikaia, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Statele Unite au pierdut cu Ucraina în semifinală, apoi au depășit Franța în finala pentru medalia de bronz, aducându-i lui Ward o a două medalie olimpică. După Jocurile de la Beijing s-a retras din competițiile internaționale pentru a
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
prima sa medalie la o competiție majoră de seniori. Totuși, nu a putut să participe la Campionatul Mondial din același an, după ce s-a rănit la genunchi stâng. În 2004 a devenit campioană mondială pe echipe la competiția organizată pentru probele care nu figurau pe programul olimpic. La Jocurile Olimpice de vară din 2004 a fost eliminată în turul întâi de franțuzoaica Adeline Wuillème. Doi ani mai târziu a devenit campioană mondială la individual „acasă” la Torino, după ce a trecut succesiv de
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
Torino, după ce a trecut succesiv de conaționale Giovanna Trillini și Valentina Vezzali. La Jocurile Olimpice din 2008 a atins semifinale, unde a pierdut cu Vezzali, scorul fiind 12-3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz. La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero pe Rai
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
Anghel Valentin, apoi s-a legitimat la CS Farul în paralel cu studiile la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității „Ovidius” din Constanța. În anul 2014 s-a clasat pe locul 4 cu echipa feminină a României la proba de 4×1500 m din cadrul Campionatului Mondial de Ștafete (IAAF World Relays) de la Nassau. În octombrie din același an s-a transferat la CSM Sfântu Gheorghe. A participat la Universiada de vară din 2015 de la Gwangju, unde a terminat ultima
Claudia Bobocea () [Corola-website/Science/336394_a_337723]
-
din cadrul Campionatului Mondial de Ștafete (IAAF World Relays) de la Nassau. În octombrie din același an s-a transferat la CSM Sfântu Gheorghe. A participat la Universiada de vară din 2015 de la Gwangju, unde a terminat ultima (locul 12) în finala probei de 1500 m. În anul 2016, timpul de 4.09:64 realizat în Luxemburg i-a obținut calificarea la Campionatul Mondial de Atletism în sală de la Portland, dar nu a putut ajunge în finala probei de 1500 m. În iunie
Claudia Bobocea () [Corola-website/Science/336394_a_337723]
-
ultima (locul 12) în finala probei de 1500 m. În anul 2016, timpul de 4.09:64 realizat în Luxemburg i-a obținut calificarea la Campionatul Mondial de Atletism în sală de la Portland, dar nu a putut ajunge în finala probei de 1500 m. În iunie 2016 și-a îndeplinit baremul de calificare pentru proba de 800 m la Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro cu un timp de 2:01,49, recordul său personal, realizat la Gouden Spike din
Claudia Bobocea () [Corola-website/Science/336394_a_337723]
-
4.09:64 realizat în Luxemburg i-a obținut calificarea la Campionatul Mondial de Atletism în sală de la Portland, dar nu a putut ajunge în finala probei de 1500 m. În iunie 2016 și-a îndeplinit baremul de calificare pentru proba de 800 m la Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro cu un timp de 2:01,49, recordul său personal, realizat la Gouden Spike din Leiden.
Claudia Bobocea () [Corola-website/Science/336394_a_337723]
-
ar fi cancerul cervical, sarcomul uterin și boala trofoblastică. Cea mai frecventă tipologie de cancer endometrial este cea a carcinomul endometrioid, ce reprezintă peste 80% din cazuri. Cancerul endometrial este diagnosticat în general prin biopsie endometrială sau prin prelevarea de probe în timpul unei proceduri cunoscute sub numele dedilatație și chiuretaj. În general, un test Papanicolau nu este suficient pentru a descoperi cancerul endometrial. Nu este necesar screening-ul periodic pentru acei pacienți care prezintă un risc normal de dezvoltare a bolii. Principala
Cancer endometrial () [Corola-website/Science/336396_a_337725]
-
-se pe 17 și 6, respectiv. Cei 16 naufragiați au fost separați în două triburi de 8: Ogakor și Kucha, numite după cuvintele aborigene pentru "crocodil" și "cangur" respectiv. Deși Ogakor a fost în general tribul mai puțin competitiv în probe, triburile au fuzionat cu 5 membri fiecare după ce Michael, membrul tribului Kucha,a căzut în focul de tabără și a suferit arsuri de gradul III, necesintând evacuarea medicală. Prin urmare, votul de la primul consiliu tribal după fuziune s-a încheiat
Survivor: The Australian Outback () [Corola-website/Science/336563_a_337892]