190,155 matches
-
un cântec dedicat Milenei Jesenská intitulat „” de pe EP-ul din 1998 „L'Attirance” (Ovni Records - Acuarela). Cântărețul și compozitorul american Rhett Miller o menționează pe Milena în piesa „Our Love” de pe albumul său de debut „The Instigator” (2002). Antologii de texte și articole ale Milenei Jesenská publicate în timpul vieții ei: Antologii de texte, articole și corespondență ale Milenei Jesenská publicate după moartea ei:
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
Attirance” (Ovni Records - Acuarela). Cântărețul și compozitorul american Rhett Miller o menționează pe Milena în piesa „Our Love” de pe albumul său de debut „The Instigator” (2002). Antologii de texte și articole ale Milenei Jesenská publicate în timpul vieții ei: Antologii de texte, articole și corespondență ale Milenei Jesenská publicate după moartea ei:
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
unul dintre primii care au dorit obținerea ”aurului pur”. Corbin consideră că, din punctul lui Jabir de vedere, ”fazele operației în mod real săvârșite asupra unei materii în mod real date, simbolizează cu fazele reîntoarcerii Sufletului la sine.” Cât despre textele atribuite lui Hermes, o idee legată de proprietățile ascunse ale obiectelor o întâlnim în Despre energie și senzație: ”Energiile nu se găsesc numai în trupurile însuflețite, ci și în cele neînsuflețite, cum ar fi lemnul, piatra și alte asemenea lucruri
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
întâlnim în Despre energie și senzație: ”Energiile nu se găsesc numai în trupurile însuflețite, ci și în cele neînsuflețite, cum ar fi lemnul, piatra și alte asemenea lucruri.” Foarte important de menționat, în contextul legăturii dintre Jabir și Hermes, este textul numit Sirr al-Khaliqa, compus în secolele al nouălea sau al zecelea pe baza unor surse grecești și siriace, atribuit lui Hermes, dar scris de un anume Pseudo-Apollonius din Tyana (Balinas), care se presupune, de către unii, că ar fi fost chiar
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
table direct de la Hermes. Este evident faptul că Abu Mashar avusese acces la lucrarea lui Pseudo-Apollonius. Interesant este că, deși paragrafe legate de obligativitatea ascunderii cunoașterii de cei care nu o pot înțelege apar destul de frecvent în Corpus Hermeticum, în textul numit Discurs asupra lui Opt și Nouă descoperit la Nag Hammadi, Hermes îl roagă explicit pe fiul său să scrie tot ceea ce a fost învățat pe niște stele de turcoaz, pe care să le ascundă în sanctuarul său ca să fie
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
pe niște stele de turcoaz, pe care să le ascundă în sanctuarul său ca să fie păzite. Legăturile Fraților Purității cu Hermes sunt vizibile pe mai multe planuri. În primul rând, numele său apare de mai multe ori de-a lungul textului celor 52 de epistole publicate de aceștia. Un fragment de acest gen este următorul: ”sufletele lor tânjesc să se ridice pentru a putea asculta aceste armonii și să privească mișcările, după cum și sufletul lui Hermes Trismegistos s-a înălțat și
Idris (profet) () [Corola-website/Science/336269_a_337598]
-
zece mii de abonați. Doi ani mai târziu, acesta crescuse la 40.000 și prin 1860 avea 150.000 de abonați. În 1845 Louis Godey a înregistrat drept de autor pentru fiecare număr al revistei în scopul de a preveni preluarea textelor de către redactorii altor ziare și reviste. Această inițiativă, o premieră în America, a fost criticată de către redactorii de la "Baltimore Saturday Visiter". Ei au numit-o un „curs strict egoist” și au spus că Godey va „regreta amarnic”. Revista a fost
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
Sfarim), la Teatrul „Hasdera”, Moise Ventilator la „Teatron Haamamí” (Teatrul popular) (director:Avraham Pashanel), la Teatrul Lilakh -„Nebun pe acoperiș”, „Un israelian în America” de Eli Saggi și showul monolog „Votați-l pe Bodo”, cu cântece de Efi Netzer pe texte de Dan Almagor, si care a numărat 400 de reprezentații.În anul 1967 Bodo a scos un album cu versiuni în limba română a unor cântece ebraice de succes, sub titlul „Cu Bodo la gramofon”. La invitația Teatrului Național Habima
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
a vieții sale va fi cea mai fericită, răspuns tradus de George Fotino ca „"Aceasta fi-va când va fi"”. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din februarie 1849 a revistei lunare "Godey's Lady's Book". Textul este mai puțin cunoscut, fiind absent din cele mai multe ediții americane, precum și din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Începând cu 26 noiembrie 1918, la Budapesta a funcționat o misiune militară franceză cu menirea de a supraveghea aplicarea Convenției de Armistițiu. Conducerea acesteia a fost încredințată locotenent-colonelului Fernand Vix. După o scurtă perioadă, Guvernul de la Paris a realizat imperfecțiunile textului semnat, ceea ce a determinat un statut de provizorat al acestuia. Înlocuirea sa efectivă va fi luată în considerare însă doar începând cu 26 februarie 1919, când negociatorii Conferinței de Pace de la Paris au decis crearea unei zone neutre între trupele
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Poe a folosit aproximativ șapte sute de cuvinte din Address al lui Reynolds în cele cinci mii de cuvinte ale Capitolului al XVI-lea din "Aventurile lui Arthur Gordon Pym"”, a scris Daniel Tynan de la Colorado College într-un articol despre textul lui Poe, adăugând un rezumat al „secțiunilor din Capitolul IV al Călătoriei lui Reynolds și Capitolul XIV al lui Pym, indicând în ce măsură Poe a împrumutat din cartea lui Reynolds pentru propriile sale scopuri”. Presupunerea lui Tynan, totuși, că „domnul Reynolds
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
Întoarcerea unde au fost jurămintele” (în nr. 5-6/mai-iunie 1926 (anul XVIII), pp. 252-264; călătoria lui Radu Comșa la Oituz), și epilogul romanului (în nr. 7-8/iulie-august 1926 (anul XVIII), pp. 133-168). Există diferențe minore între conținutul acestor capitole și textul din ediția definitivă a cărții: diferențe ortografice, nume diferite (prințul Korșaghin va deveni ulterior Vorșaghin), fraze formulate diferit, unele pasaje nesemnificative eliminate ulterior etc. Unul dintre pasajele modificate și reduse semnificativ se referă la discuția lui Radu Comșa cu un
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ar fi putut aduce pierderi financiare. Editura Cartea Românească i-a restituit manuscrisul după un an, afirmând că romanul este prea gros, prea complex și prea ambițios în atacarea unor probleme atât de grave. O altă editură a cerut reducerea textului cel puțin la jumătate, iar o a treia a condiționat publicarea cărții de existența unei prefețe semnate de un academician. Prima parte a apărut în foileton în primăvara anului 1927 în cotidianul "Universul" din București, după îndelungi amânări și după ce
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
furnizat pistolul folosit de Bouhlel în timpul atacului. Molins a declarat că franco-tunisianul mai tanar a fost audiat pentru încălcarea legislației franceze privind regimul armelor în legătură cu o acțiune teroristă; în arest, acesta a dezvăluit locația unui Kalașnikov ascuns menționat în mesaje text. Imediat înainte de atac, acesta ar fi comunicat prin mesaje cu Bouhlel, care i-a mulțumit într-unul din ele pentru armă livrată în ziua precedentă. Molins a declarat că suspectul tunisian de 37 de ani a filmat scenă atacului de pe
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
din dr. Victor Deleu, dr. Octavian Vasu, Gavril Juga, dr. Vasile Chiroiu (avocați), Simion Gocan (preot), Emanuil Isopescu (profesor), dr. Trifon Ghilezan (avocat), Dr. Pompiliu Nistor (medic), (incluzând și pe Dr. Nicolae Nedelcu (avocat), dr. N. Petelca). Aceasta a finalizat textul pe 13/26 aprilie 1917. Această adunare a fost numită ulterior în mod simbolic "„Prima Alba Iulia”". Redactarea textului s-a făcut după mai multe discuții preliminare, în sprijinul documentului venind și unele sugestii ale poetului Octavian Goga. Prudenți, cei
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
dr. Trifon Ghilezan (avocat), Dr. Pompiliu Nistor (medic), (incluzând și pe Dr. Nicolae Nedelcu (avocat), dr. N. Petelca). Aceasta a finalizat textul pe 13/26 aprilie 1917. Această adunare a fost numită ulterior în mod simbolic "„Prima Alba Iulia”". Redactarea textului s-a făcut după mai multe discuții preliminare, în sprijinul documentului venind și unele sugestii ale poetului Octavian Goga. Prudenți, cei care au participat la redactarea au încercat să nu deranjeze nici una dintre forțele revoluționare, care erau la acel moment
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
românesc din Imperiu, cu România. O incursiune în istoria luptei de emancipare națională a românilor transilvăneni, a fost inclusă dat fiind că documentul a fost adresat unor factori de decizie și popoare străine. Împrejurările au făcut ca să fie exprimată în text și încrederea în sprijinul tinerei democrații rusești precum și în viitorul acesteia de a conduce la formarea unui stat protector al popoarelor oprimate din Monarhia Austro-Ungară. Documentul s-a opus ideii de organizare a unei consultări prin plebiscit organizat în teritoriile
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
autro-ungare, deoarece acesta ar fi fost viciat datorită deținerii de către națiunile dominante a întregii puteri. În privința declarațiilor de loialitate față de autoritățile de la Viena și Budapesta - stoarse de guvernul ungar sau cele exprimate de unii renegați, voluntrii și-au exprimat în text opoziție ca acestea să fie considerate ca reprezentând voința românilor din Imperiu. În textul Declarației, a fost exprimat angajamentul voluntarilor români din Rusia de a continua să lupte cu arma în mână pentru realizarea unității nationale. Semnatarii au scos în
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
puteri. În privința declarațiilor de loialitate față de autoritățile de la Viena și Budapesta - stoarse de guvernul ungar sau cele exprimate de unii renegați, voluntrii și-au exprimat în text opoziție ca acestea să fie considerate ca reprezentând voința românilor din Imperiu. În textul Declarației, a fost exprimat angajamentul voluntarilor români din Rusia de a continua să lupte cu arma în mână pentru realizarea unității nationale. Semnatarii au scos în evidență faptul că lupta românilor din Transilvania pentru înlăturarea jugului austro-ungar era o acțiune
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
a scris o povestire erotică intitulată "Voyage à Arras". Deși a rămas burlac, nu era străin de sentimentul iubirii, pe care-l socotea cel de-al șaselea simț: dedicația sa din "Physiologie" adresată frumoasei sale verișoare Juliette Récamier conține următorul text: „Doamnă, primiți cu amabilitate și citiți cu indulgență lucrarea unui om bătrân. Este un tribut adus unei prietenii care datează din copilărie și, probabil, un omagiu adus unui sentiment mai tandru... Cum pot să-i spun? La vârsta mea un
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
traducerea lui Moshé Sahar pe muzica de Shaul Berezovski și în regia lui Israel Becker. Val a montat și musicaluri americane precum „Jocuri de pijama” de Richard Adler și Jerry Ross, și „Annie Get Your Gun” de Irving Berlin pe text de Dorothy Fields și Herbert Fields. Val a înconjurat tinere talente, ca Ephraim Kishon care a scris pentru Do Re Mi spectacolul de revistă „Shalom Shalom”, de asemenea viitorul regizor și producător de film Menahem Golan care a regizat „Pijama
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
un timp, opțiunea pentru a te înregistra la „newZletter" apare. Asta e continuarea glumei, fiind, de fapt, un link către <nowiki>http://www.zombo.com/join1.htm</nowiki> care îi spune cititorului că această opțiune nu este încă valabilă. Acest text (newZletter) este un mesaj că și unul de mulțumire scris pentru stârnirea umorului, conceput în același fel ca și mesajul „ThankZ for your patience." Markup-ul HTML al site-ului conține, de asemena, comentariul „Please Visit <nowiki>http://www.15footstick.com
Zombo.com () [Corola-website/Science/336646_a_337975]
-
Kluck a murit la Berlin în octombrie 1934. Numele lui von Kluck a fost menționat într-un cântec militar britanic trivial (ale căror versuri erau scrise pentru melodia cântecului popular tradițional "The Girl I Left Behind Me"), care conținea următorul text: Versurile au fost rescrise ulterior într-o formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
țări de pe cuprinsul continentului). Între limbile germanice se disting trei mari subdiviziuni: limbi germanice nordice, occidentale și orientale. Limbile germanice nordice sunt limbile scandinave. Engleza, germana și neerlandeza sunt limbi germanice occidentale. Limbile germanice orientale au dispărut cu totul. Singurele texte germanice orientale care au supraviețuit sunt scrise în limba gotică. Limbile germanice sunt foarte diferite între ele. Contrar limbilor latine, limbile germanice nu provin dintr-o singură limbă, așadar ele nu au o sursă care să le unească de aproape
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. Începând din 1976, în partea de nord a stației se găsește lucrarea "Sept écritures" (în ) a artiștilor Pierre Alechinsky și Christian Dotremont, șapte panouri pictate de Alechinsky conținând texte din poeziile lui Dotremont. Imaginile sunt realizate cu cerneală de India aplicată pe hârtie, apoi fixate pe lemn. Doar către periferii: În ambele direcții: Doar către Gara Centrală:
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]