19,188 matches
-
care a murit în 1927. Cel mai lung piștei Mueller a fost 2100 de metri și de la sfârșitul anilor 1990, terminalul de pasageri a fost funcționează la capacitate maximă, cu 16 porți. Aeroportul Orășenesc Robert Mueller rămas deschisă pentru uz aviația generală prin 22 iunie 1999, moment în care a fost închis pentru trafic de pasageri pe termen nelimitat. Locația 288 hectare de Aeroportul Mueller a fost în cele din urmă desemnat să fie o dezvoltare mixtă folosite care ar veni
Aeroportul Internațional Austin–Bergstrom () [Corola-website/Science/335211_a_336540]
-
Doilea Război Mondial. Cu separarea Forțele Aeriene ale SUA și Armata SUA în septembrie 1947, numele a fost schimbat din nou la Baza Aeriană Bergstrom. Baza avut acest nume până când a fost dezafectate la începutul anilor 1990, cu toate încetarea aviației militare în 1995, după mai mult de 50 de ani. Problema unui referendum obligațiuni de UȘ$400 milioane pentru un nou aeroport deținute și operate de către orașul a fost pus la un vot public în mai 1993. Campania a fost
Aeroportul Internațional Austin–Bergstrom () [Corola-website/Science/335211_a_336540]
-
sfârșitul verii 1915 până la sfârșitul iernii 1915-1916. Aparatul s-a aflat în serviciul mai multor forțe aeriene aliate Franței și a fost punctul de plecare pentru o serie ulterioară de avioane de vânătoare Nieuport cu montanți în V. În istoria aviației române, este un aparat celebru, fiind primul avion de vânătoare al Armatei Române. Nieuport 11 a fost o versiune mai simplă a aparatului Nieuport 10, concepută ca un avion de vânătoare monoloc. Aparatul era un „sesquiplan” - un biplan cu aripa
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
sticlele de băuturi, iar miligramul este folosit pentru a măsura cantitățile de medicamente, dar nu și, de exemplu, pentru cereale. Pe de altă parte, unitățile non-metrice sunt folosite în anumite medii reglementate, cum ar fi mila marină și nodul în aviația internațională. Rezistența la metrificare, în special în Regatul Unit și SUA, a fost legată de percepția costurilor implicate, de un sentiment de patriotism și de lipsa de dorință de a se conforma cu practica internațională. În țările din Commonwealthul Națiunilor
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
Jipa Al. Ionescu (n. 26 iunie 1912 în Urziceni - d.1944) a fost un aviator militar român. A urmat Cursurile Școlii primare din localitate,apoi Liceul Militar și Școala de Ofițeri, specialitatea aviație. În decursul celui de-al doilea război mondial, a luptat pe Frontul de Est și de Vest. În perioada iunie-iulie 1944 a făcut parte din Grupul 6 Bombardament-picaj,instruindu-se la Arad,pe avionul german de bombardament "Stukas".Cu escadrila
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
lt.Mircea Bădulescu, slt.Ovidiu Voloșniuc. După 20 septembrie 1944, Corpul Aerian Român a trecut la pregătirea și sprijinirea operațiilor pentru eliberarea completă a Transilvaniei. În ziua de 22 septembrie 1944 a avut o importanță deosebită pentru soarta acestui front. Aviația a executat 172 ieșiri avion și a lansat peste 50 tone bombe ,creând condiții pentru ofensiva generală. Într-una din aceste ieșiri, patrula a II-a din Escadrila 74 bombardament a Grupului 6 a executat un atac violent asupra unei
Jipa Ionescu () [Corola-website/Science/331606_a_332935]
-
Raidurile aviatice românești în Africa au fost o serie de călătorii efectuate între anii 1933 și 1935 de aviatori români în Africa, având ca scop promovarea turismului aviatic, a avioanelor românești și a aviației române în general. În contextul dezvoltării pe plan mondial a aviației, explorarea posibilităților oferite de ea și realizarea de recorduri aviatice era la ordinea zilei. Cel care a avut ideea de a realiza un raid de anvergură a fost locotenent-comandorul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Africa au fost o serie de călătorii efectuate între anii 1933 și 1935 de aviatori români în Africa, având ca scop promovarea turismului aviatic, a avioanelor românești și a aviației române în general. În contextul dezvoltării pe plan mondial a aviației, explorarea posibilităților oferite de ea și realizarea de recorduri aviatice era la ordinea zilei. Cel care a avut ideea de a realiza un raid de anvergură a fost locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, în 1932. Organizarea raidului a început cu un nucleu
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
a încercat să parcurgă și ea traseul până la Cape Town cu avionul propriu și a ajuns până la lacul Victoria. În 1935 Cernescu, Davidescu, Pantazi, Gheorghe Jienescu, Gheorghe Olteanu și Anton Stengher au reușit să efectueze raidul complet. După Primul Război Mondial aviația a început să se dezvolte repede. Au apărut diverse tipuri de avioane, atât militare — de bombardament, vânătoare, recunoaștere și de antrenament — cât și civile — de transport pasageri și poștă și de turism aerian. Fiecare producător de avioane dorea ca avioanele
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de bombardament, vânătoare, recunoaștere și de antrenament — cât și civile — de transport pasageri și poștă și de turism aerian. Fiecare producător de avioane dorea ca avioanele sale să intre în atenția publicului, companiile de transport aerian explorau noi trasee, iar aviația militară era interesată de sporirea performanțelor aparatelor militare, adică viteza de zbor, plafonul atins, viteza ascensională, capacitatea de transport etc. În afară de realizarea de recorduri, altă formă de afirmare a aviației a fost realizarea de „raiduri” aeriene, călătorii pe distanțe mari
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
atenția publicului, companiile de transport aerian explorau noi trasee, iar aviația militară era interesată de sporirea performanțelor aparatelor militare, adică viteza de zbor, plafonul atins, viteza ascensională, capacitatea de transport etc. În afară de realizarea de recorduri, altă formă de afirmare a aviației a fost realizarea de „raiduri” aeriene, călătorii pe distanțe mari, cum au fost cele dintre Londra și Melbourne, Paris și Tokio și retur, sau București și Saigon și retur. Prin dificultatea condițiilor sale de climă, meteorologie și de relief, Africa
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
nucleu de trei ofițeri, locotenent-comandorul Alexandru Cernescu și căpitanii George Davidescu și Mihail Pantazi, a început documentarea în acest scop. La acea dată Alexandru Cernescu era cel mai înalt în grad și era instructor de zbor la Școala Militară de Aviație. George Davidescu făcea parte din Subsecretariatul de Stat al Aerului și s-a ocupat de organizarea propriu-zisă, fiind totodată și principalul navigator. Mihail Pantazi era profesor de motoare de avion, instructor și director de zbor la școala de pilotaj a
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Mării Mediterane, pornind din București, prin Asia Mică, Egipt, nordul Africii, Spania, Franța și înapoi la București. Deși distanța de parcurs depășea 10 000 km, nu a fost considerat suficient de dificil. Pentru a demonstra nivelul la care a ajuns aviația din România s-a ales traseul prin mijlocul Africii, până la Cape Town, efectuat de o formație de trei avioane de școală și antrenament, având practic performanțele unor avioane de turism. Lungimea traseului dus-întors depășea 24 000 km. Pentru efectuarea raidului au
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
raidul a durat 27 zile, 149 ore și 10 minute, din care 73 ore și 5 minute de zbor efectiv, în care s-au parcurs peste 23 000 km. Raidul a fost considerat una dintre cele mai mari realizări ale aviației române. Raidul lui Bănciulescu la Cairo a fost relatat de ziarul "Universul" în articolul "Un raid aviatic de propagandă". Raidul lui Bănciulescu împreună cu Bibescu a fost menționat în ziare ca , și , care subliniau reușita explorărilor echipajului româno-francez în contrast cu accidentul unei
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
picioare de la genunchi în jos. Învață să piloteze cu proteze la picioare și reia zborul în 1927, fiind decorat pentru acest motiv cu ordinul Legiunea de Onoare. Secretar general al ARR, pentru a participa la Conferințele FAI și a promova aviația face o serie de raiduri în Europa și Africa, în ultimul (cel din 1935 în Africa) contractând o gripă tropicală care i se va dovedi fatală. Mecanic și radiotelegrafist de bord. În 1936 zburase deja peste 1 000 000 km
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
1921 și cel de observator la 24 noiembrie 1922. În iulie 1931 participă la un raid de 3000 km cu o formație de 5 avioane Potez 25 construite la IAR Brașov, pilotate de echipaje ale Școlii Militare de Ofițeri de Aviație București: Haralambie Giossanu (comandant școală 1931-1932), lt-com. Cernescu, lt. Nicolae Balotescu (comandant școală 1946-1948), Rudolf Malinovschi și Gheorghe Nicolau. Traseul a fost București - Lvov - Varșovia - Gdynia - Bydgoszcz - Poznan - Dęblin - Lvov - București. Instructor de zbor la Școala Militară de Aviație de la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de Aviație București: Haralambie Giossanu (comandant școală 1931-1932), lt-com. Cernescu, lt. Nicolae Balotescu (comandant școală 1946-1948), Rudolf Malinovschi și Gheorghe Nicolau. Traseul a fost București - Lvov - Varșovia - Gdynia - Bydgoszcz - Poznan - Dęblin - Lvov - București. Instructor de zbor la Școala Militară de Aviație de la Tecuci, în momentul raidurilor în Africa avea gradul de locotenent-comandor. A îndeplinit diferite funcții importante în Aeronautică. George Davidescu (27 februarie 1897 - 20 octombrie 1972, București). Poreclit „Englezul” pentru eleganța sa și calm, comodorul (grad din Aeronautică, între comandor
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor la 6 iunie 1938, comandor la 10 mai 1941. Lucrează la Inspectoratul General al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat al Aerului, transformat în 1935 în Ministerul Aerului și Marinei. Comandant al Școlii Militare de Aviație, în 1943 era șeful cabinetului militar al lui Ion Antonescu. Ulterior a deținut funcția de director al aviației civile. Nu a luptat pe front. Mihail Pantazi (1897-1936), ofițer de artilerie, ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat al Aerului, transformat în 1935 în Ministerul Aerului și Marinei. Comandant al Școlii Militare de Aviație, în 1943 era șeful cabinetului militar al lui Ion Antonescu. Ulterior a deținut funcția de director al aviației civile. Nu a luptat pe front. Mihail Pantazi (1897-1936), ofițer de artilerie, ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este profesor de motoare de avion și inițiator al ARPA. Evoluează în numeroase demonstrații de acrobație aeriană, fiind unul
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de infanterie ulterior aviator, luptă în Primul Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer în guvernele Ion Antonescu. După război este condamnat și închis. Gheorghe Olteanu (13
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
participat 35 de concurenți din 8 țări: Belgia, Cehoslovacia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Polonia și România. Tot în 1931, împreună cu cpt. av. Ion Drăgan, câștigă Cupa anuală Roma-București zburând cu un avion Potez. Este detașat ca pilot de linie în aviația civilă, fiind foarte bun la menținerea capului compas la zborul fără repere. Cpt. Olteanu a decedat în 1936 într-un accident de avion. Irina Burnaia (1909-1997), avocată în baroul Ilfov, obține brevetul de pilot civil nr. 3/27.10.1933
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
aeriană, fiind și el unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. Devine pilot de linie al Air France. După al Doilea Război Mondial emigrează și mai zboară mulți ani în toată lumea, ca pilot de linie. Mecanic de motoare de aviație la Școala Civilă de Zbor a ARPA, având și brevet de pilot. Mecanic de motoare de aviație la Școala Pregătitoare de Ofițeri Naviganți Cotroceni, având și brevet de pilot.
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Air France. După al Doilea Război Mondial emigrează și mai zboară mulți ani în toată lumea, ca pilot de linie. Mecanic de motoare de aviație la Școala Civilă de Zbor a ARPA, având și brevet de pilot. Mecanic de motoare de aviație la Școala Pregătitoare de Ofițeri Naviganți Cotroceni, având și brevet de pilot.
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
a ajuns la Alameda, California, la 20 martie 1942. La 1 aprilie pe puntea de zbor a portavionului s-au încărcat 16 bombardiere B-25 Mitchell. Sub comanda locotenent-colonelului James H. Doolittle, s-au îmbarcat la bord și 64 militari ai aviației SUA. În compania navelor de escorta, Horneț a părăsit Alameda la 2 aprilie , cu ordine secrte, sigilate. În acea după-amiază, căpitanul Marc Mitscher a informat militarii despre misiunea lor: efectuarea unui bombardament asupra Japoniei. Unsprezece zile mai târziu, "Horneț" s-
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
participat la atacul de la Pearl Harbor au murit. După ce a pierdut atât de mulți oameni din echipajele avioanelor de pe portavioane, si cu nici o modalitate rapidă de a le înlocui din cauza unei capacități limitate a instituțiilor de instruire a personalului al aviației de pe portvioane și o absență a personalului instruit de rezervă, "Zuikaku" și "Hiyō" nedeteriorate au fost, de asemenea, obligate să se întoarcă în Japonia din cauza deficitului de personal aviatic de pe bord. Deși portavioanele japoneze au revenit la Truk până în vara
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]