19,651 matches
-
a minți. Ar fi absurd să lauzi în fața omenirii ceea ce este deja prețuit la scară universală. În tribunale aceasta este un semn de bună purtare; în religie este numită înșelăciune evlavioasă, pentru comerț este un mister și pentru poezie, o invenție. În controversele pe teme politice este opoziție rafinată, libertate și patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de către Charles Gildon. El s-a apărat susținînd că opera era o alegorie a propriei sale vieți (Allen 1954:38), însă nu a prezentat acest lucru în numele său, ci în numele lui Robinson Crusoe. Adams (1990:34-35 ) spune, referitor la aceste invenții: "Astfel, avem de-a face cu un personaj imaginar, care pretinde că viața sa este o metaforă a vieții autorului care l-a creat... ". Ca și în cazul lui Cervantes și Don Quijote, personajul are în general rolul de a-l
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dezaprobă, din cauza "detaliilor sale licențioase", și pe care autorul a prezentat-o publicului drept o traducere a unui manuscris grecesc. El susține că Dacă Templul lui Gnidus este o carte utilă, povestea cu manuscrisul grecesc nu e altceva decît o invenție inocentă; însă ea devine o minciună gravă dacă opera are efecte dăunătoare. (Rousseau 1979:73) Rousseau pare să se bazeze, în clasificarea sa, nu pe intenția de a păcăli ca diagnostic al minciunii, ci pe efectele negative ale lucrării. Astfel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fel faptul că textul său se îndepărtează de adevăr. O dezmințire oarecum diferită apare în romanul lui Nathaniel Hawthorne (1900:xxi-xxiv), Casa cu șapte frontoane, scris în 1851. Hawthorne vorbește pe parcursul a patru pagini, insistînd că personajele sale sînt "doar invenția autorului sau, cel puțin, văzute din perspectiva acestuia", însă își arogă dreptul de a proceda astfel spunînd că opera sa nu este un roman, ci o poveste de dragoste. Un roman, afirmă el, "se presupune că încearcă să fie fidel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
scris (Abrahams 1987:15). Leach (1987:1, 9, 12) spune că "întreaga etnografie este ficțională" (sublinierea îi aparține), că "majoritatea monografiilor etnografice sînt ficțiuni", că pînă și "algebra transformării structurale" este substituită "pasajelor necunoscute din istorie", iar "trecutul devine o invenție a etnografului" (Leach 1987:11). Asocierea etnografiei cu minciuna a ajuns chiar să fie la modă, după cum arată și afirmația "Toți antropologii sînt mincinoși", din titlul unui articol de ziar, se pare, mai mult ca o retorică postmodernistă (Michaels 1987
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lucru ca fiind cauzat "în parte de faptul că vehicolul dezinformării, limbajul simbolic, este extrem de dezvoltat", în comparație cu sistemele de comunicare aflate la dispoziția altor specii. Hobbes (1840:25) asociază capacitatea oamenilor de a "multiplica un neadevăr printr-un altul" cu invenția de nume. Weaver (1985) sugerează că abilitatea de a utiliza un limbaj complex s-a dezvoltat probabil mai tîrziu decît talentul machiavelic, însă ar trebui să ținem cont de avertismentul lui Katharine Milton (1988:303) că "Sînt puține de spus
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuvinte, să reliefez maniera în care se construiește arhitectura ideologico-epistemologică a societății și să identific modul în care aceasta influențează procesul de schimbare socială. Fiind vorba despre o producție socială și politică a cunoașterii în măsura în care ideile unei epoci, ca și invențiile tehnologice, sunt răspunsuri la problemele cu care respectiva epocă se confruntă consider că ideologia joacă în acest context un rol marcant. Înainte de a-l explicita, revin la precizarea că înțeleg conceptul de ideologie, la modul general, într-un sens pozitiv
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
doctrina drepturilor naturale specifică liberalismului este aceea că există o lege a naturii, lege care se manifestă în starea naturală în care trăiau oamenii înainte de a se organiza politic. De altfel, aceste două sintagme aduc în atenție primele două mari invenții fondatoare ale liberalismului, adică starea de natură și contractul social. Desigur, ideea legii naturale reprezintă o abstracție, dacă avem în vedere modul în care ea apare în scrierea lui John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire: Starea naturală e cârmuită
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de a treia linie de gândire ține de doctrina contractualistă, care se află, de asemenea, într-o relație directă cu cea a drepturilor naturale, având drept concept central contractul social. Așa cum am amintit deja, această idee reprezintă a doua mare invenție fondatoare a liberalismului, pe lângă cea a stării de natură, cărora li se vor adăuga altele două (piața liberă și statul minimal), precum și o distincție fondatoare (cea dintre sfera publică și sfera privată) Toate aceste principii filosofice fac din ideologia politică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
operează G. aici este de inspirație heideggeriană și jungiană, cu unele adaosuri personale: conceptul de proiect (scris „pro-iect” = „aruncarea de sine înainte”) este complinit de epiect („epi-iect” = „aruncare deasupra”) prin care s-ar defini imaginea eminesciană despre trecut, „transfigurat” până la „invenție”. Demersul interpretativ, deși nelipsit de intuiții fertile, este pe alocuri fastidios. SCRIERI: Nesomnul capodoperelor, București, 1977; Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci”, București, 1982; Steaua din oglinda visului, București, 1983; Mateiu I. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
spiritualitatea fratelui Charles, au experimentat și continuă să experimenteze, reprezintă doar o mică expresie și o minimă moștenire a ceea ce experiența părintelui de Foucauld reprezintă pentru calea Bisericii zilelor noastre pentru ca să fie tot mai fidelă inspirației ei fundamentale: Biserica este invenția milostivirii lui Cristos față de umanitate, iar consacrații sunt datori să fie profeți ai veșnicei revoluții pe care compasiunea o poate genera în inima umanității. Fratele Charles a intuit treptat acest adevăr, fundamental pentru o viață cu adevărat de discipol, și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a More Realistic Liberalism", în Juncture 21, 4 (2015), pp. 305-310. 15 Tot ceea ce ne spune Geuss este că toți cei care trasează și se încred în astfel de distincții "cad pradă unui soi de fetișism, atribuind unui set de invenții conceptuale umane o semnificație pe care acestea nu o au" și că, procedând astfel, ei "se auto-condamnă la anumite forme de ignoranță și iluzie, introducând în practica politică și cognitivă o rigiditate și deformare de care acestea nu au nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
publicitare, de propagandă, prozelite cu cele care vizează o cunoaștere obiectivă. Faptul că nu putem accede la realitate decât prin prisma unei culturi specifice nu face nici să dispară realitatea ca obiect, nici să dispară semnificația universală a descoperirilor. Demontarea invențiilor, a construcțiilor demistifică credința într-o anumită definire a realității, nu afirmă că realitatea nu există. Teoreticienii deconstrucției consideră cu plăcere drept ficțiuni entități complexe societate, sistem social, organizare socială, structură socială, cultură, francezii etc. Totuși, autorii care încearcă să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și a treia dezvoltării care a însoțit revoluția industrială. Cel puțin două evenimente trebuie luate în serios și care, fără îndoială, au modificat în mod radical raportul cu lumea: mai întâi scrierea și tipografia, care nu sunt, nici una, nici alta invenții occidentale, dar au fost adoptate și dezvoltate în Europa; apoi, revoluția industrială. Lucrările lui Walther J. Ong, Jack Goody etc. arată că scrierea ca tehnică introduce o transformare majoră, care modifică fundamental actele de comunicare. Noi încă nu am delimitat
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
din cele două sate analizate în cadrul studiului de caz, Ludoșul, trece prin transformări majore astăzi datorită scăderii și îmbătrânirii populației sale. Inovațiile tehnologice sunt considerate o altă sursă importantă de schimbare socială. Viața în rural a fost puternic modelată de invenții legate de agricultură, de meșteșuguri sau de prelucrarea materiilor prime, care au schimbat și au ușurat viața oamenilor. Economicul a impus și el anumite legități și a transformat treptat viața în rural. Aspecte cum ar fi relațiile de proprietate modelate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de logică foarte utopică, deci absolută, mecanică, împinsă la extrem. Să luăm cazul lui Michel Fontaine, directorul faimosului Institut, cu cabinele sale electronice, cam prea orwelliene. El este pur și dur, convins și fanatic, o încarnare perfectă a sistemului. O invenție de la un capăt la altul, fiindcă așa ceva nu există nicăieri. Este omul nou, suprema glumă (la suprŒme blague). El este adevăratul personaj mitic al romanului, mai mult decât conducătorul care și el are momente de luciditate, de cinism calculat, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și stabilește în 1900, și un record de viteză, consemnat în Din zborul bicicletei. București-Paris în 10 zile și 6 ore (1912). Începuse studii politehnice și de artă dramatică la Paris și Bruxelles. Ca și Macedonski, și-a brevetat unele invenții tehnice (mașini agricole, de foraj petrolier). În 1939 se interesa de aeronautică. Membru al cenaclului „Literatorul”, a publicat versuri și teatru în „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara”, „Carmen”, „Adevărul”, „Românul literar”, „Forța morală”. Macedonski îl lansase ca poet, prezentându-l, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
mai importanți în domeniul mișcării corpurilor, energii sonore, termice, luminii, electricității și magnetismului care prin cunoașterea lor si a aplicațiilor posibile au pregătit și au dezvoltat epoca mașinismului. Pe scurt, la mijlocul secolului al XIX- lea, mai mute mașini, mai multe invenții, creșterea spectaculoasă a producției și productivității și implicit a câștigurilor, urmată de o mai mare acumulare de bogății, dezvoltarea orașelor industriale cu orice preț fără să se țină seama de condițiile necesare omului exploatat, au generat o prosperitate aparentă și
Manifest catre to?i intelectualii de bun? credin??, indiferente de domeniul de formare si preocupare, pentru abolirea schismei intelectuale by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83663_a_84988]
-
de a-i fi speculat efectele, în recenzii la cărți pe care declară din capul locului a nu le fi citit: rezultă de aici o delectabilă literatură comică, compusă din presupuneri, inferențe și colportaje pe marginea respectivelor volume. O altă invenție este sintagma, de asemenea operațională, de „cărți enervante” (cărți care nu sunt „propriu-zis proaste”, dar în care „ceva sună fals, ceva e supărător și, până la urmă, enervant, tocmai gândindu-ne că avem de-a face cu spirite luminate, emancipate, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
modest de poezie și teatru. Artur C. Enășescu se impune doar ca "poet minor, repetând până la saturație metaforele, devenite clișee, ale liricii noastre de început de secol"33. Tiberiu Crudu completează lista sămănătoriștilor cu o "epică destul de săracă sub raportul invenției și al expresiei"34, iar poetul Ion Dragoslav este receptat în aceeași manieră în care o făcuseră Lovinescu și Călinescu, ca "un modest epigon al lui Creangă și I. L. Caragiale"35. Câteva precizări se impun la finalul acestei analize succinte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
scrieri sau opere de sculptură trebuie a avea autorizația și recunoaștere a Ministerului de Culte ceea ce în specie nu există”. Și în continuare „care lege protege proprietatea artistică? Dacă ar fi atare lege, chiar este opera gândirei, (medalia n.n.) a invenției D-nei F Șaraga ? Este opera unui furt, a fotografiei statuei”. Apare cu claritate, așadar, procedura editoarei în cazul medaliei statuii lui V. Alecsandri, la care se referă avocatul lui G. Lascăr. Putem admite că procedura era similară și în cazul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ancorare), analizate în trei zone geografice diferite. Imediat apar întrebările: "Cum se explică legitimitatea?" sau "Care sunt condițiile pentru ancorare?". În cadrul discuțiilor privind instaurarea democrației au fost descrise democratizarea inițială, precum și tranzițiile și instaurările succesive. Acum trebuie să aflăm explicațiile "invenției democratice" (în cazul în care, mai întâi, s-a ajuns la instaurarea unei liberal-democrații de masă, în măsură să depășească provocări și crize) și care sunt aspectele de bază ale tranzițiilor și instaurărilor în diferite zone (altele decât cele prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
3) Care sunt, în ultimii ani, caracteristicile esențiale ale democrației, capabile să sprijine consolidarea unei democrații stabile? 2. Cum se explică prima democratizare? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie realizat un tablou temporal și spațial precis, capabil să ilustreze "invenția" liberal-democrației de masă din Europa secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Utilizând o terminologie diferită, mulți autori s-au confruntat cu această întrebare. Pare profitabil să luăm în considerare studiile autorilor clasici, cum ar fi Tocqueville și Weber
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sunt structurate în jurul diviziunilor care segmentează societățile, împiedicând comunicarea și crearea mitului "străinilor" cu care este imposibil a conviețui. Europa, în trecut, s-a confruntat cu o situație similară care a fost depășită prin acorduri încheiate între elite prin și "invenția" democrațiilor "consociative" (a se vedea paragraful următor), dar mai ales prin eliminarea violenței din arena politică. În acest sens, această barieră, vizibilă în epoca contemporană în cazuri de regimuri autoritare, poate fi depășită doar dacă există un "salt" cultural. Saltul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ajuns să respingă comunismul în 1951. Se opune structuralismului care, după el, "elimină omul, problematica istorică și pe cea a subiectului". Îi displace domnia chestionarelor și a anchetelor cu scopuri tehno-economice din sociologie. Aspiră la o gîndire care să explice invenția, creația și subiectul uman. Reflectează împreună cu Lefort și Castoriadis asupra problemelor societății, civilizației și democrației, refuză conformismele de stînga și intră în Centrul de cercetări și studii sociologice și politice, pe care îl animă Lefort și Castoriadis. În 1965 publică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]