19,061 matches
-
batjocură, chiar înainte ca clădirea MI6 să explodeze, ceea ce duce la moartea mai multor angajați. MI6 își mută biroul în subteran (într-unul dintre buncărele lui Winston Churchill). Bond, cu toate că avea de gând să-și folosească "moartea" ca plan de pensionare, hotârăște să se întoarcă la Londra. Cu toate că nu trece peste o serie de examinări fizice și psihologice, M îi aprobă întoarcerea pe teren. Cu ajutorul șrapnelului colectat din umărul lui Bond, MI6 îl localizează pe Patrice la Shanghai, unde plănuiește un
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
si Law & Order, toate fără succes. Această a fost acel moment în care Banks a decis să pună capăt exercitări ei pentru o carieră în actorie, invocând volumul mare de concurență și a sentimentului general de neîmplinire ca motive pentru pensionare ei. Din cauza acestui fapt, Banks a început să scrie melodii rap și R&B. Ea nu a terminat liceul, în schimb a ales să urmeze visul de a deveni un artist. Sub numele "Miss Bank$", ea a lansat piesă de
Azealia Banks () [Corola-website/Science/334874_a_336203]
-
Divinity School până ce și-a pierdut postul în 1967. Apoi a predat religie la New College din Sarasota, Florida, fiind numit în 1970 ca profesor la Portland State University. A îndeplinit acolo funcția de "dean of arts and letters" până la pensionarea să în 1986. Hamilton a murit în urma unor complicații de insuficiență cardiacă congestiva în 2012, la vârsta de 87 de ani in Portland, Oregon. I-au supraviețuit soția Mary Jean și cei cinci copii.
William Hamilton (teolog) () [Corola-website/Science/334914_a_336243]
-
educă generații de viitori sportivi de performanță, respectiv viitori antrenori și profesori. Aici activează între anii 1950 și 1955. Între anii 1955 și 1960 predă la Școala Medie nr. 4 (actualmente Colegiul Aprily Lajos), iar între 1960 și 1974 (anul pensionării) la Liceul Unirea din Brașov. În Brașov activează în cadrul asociației sportive locale, secțiile atletism (arbitru categ. I.) și gimnastică (arbitru categ. II. și antrenor categ. II.). Ani la rând este responsabilul cercului pedagogic al profesorilor de educație fizica. 1957: I
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
sta prea mult pe gânduri stabilirea în țara în care a crescut și a studiat. Mulți dintre membrii acestei generații vorbesc limba germană mai bine decât turca, fiind educați în Germania. Primii turci ajunși în Germania, ajunși astăzi la vârsta pensionării, doresc de asemenea să rămână pentru a profita de pensiile mai mari din Germania și pentru existența unui sistem social și medical mult dezvoltat. Luând în calcul creșterea numărului de pensionari turci, autoritățile germane au hotărât adaptarea centrelor de ajutor
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
de domnia sa cu mențiunea că este nevoie de adoptarea cât mai curând a Planului de Mobilitate Urbană Durabilă de către Primăria Capitalei. Măsura privind adoptarea legii care reglementează Statutul Controlorului Civil de Trafic Aerian din România, precum și stabilirea vârstei maxime de pensionare a controlorului de trafic aerian civil pentru vârsta de 55 de ani, în loc de 65 de ani, cum este în prezent, are susținerea ministrului Costescu cu condiția realizării unui program de formare/recrutare a personalului în scopul evitării riscului de depopulare
Soarta infrastructurii de tranSport. Ce au aprobat CNMR și Ministrul TranSporturilor () [Corola-website/Journalistic/101379_a_102671]
-
Viorica. În 1930 deschide un studio foto în centrul orașului, numit „Foto Splendid Acsinte“, pînă în 1950 folosind plăci de sticlă (cu precădere Agfa) pentru ca ulterior să treacă pe planfilm și film de 35mm și 120mm. Anul 1960 este anul pensionării, studioul fiind demolat la scurt timp după acest eveniment. După 1960, Costică Acsinte continuă să fotografieze în împrejurimile Sloboziei, în special în satul Grivița, deplasîndu-se foarte des pe bicicletă. Moare pe 7 ianuarie 1984, fiind înmormântat în cimitirul Bora din
Costică Acsinte () [Corola-website/Science/331444_a_332773]
-
franceză, cu orientare marxista respectiv comunistă, matematician, dramaturg și romancier. El a fost din 1969 până în 1999 profesor la Universitatea Paris VIII ("Université Paris-VIII"), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la "Collège internațional de philosophie". Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez. Tatăl lui Badiou, Raymond Badiou (1905-1996), a fost profesor de matematică la școlile din Rochefort-sur-Mer, Rabat, Casablanca și Toulouse. În timpul celui de-al
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
a născut în 1912, într-o familie de români de lângă localitatea maghiară Gyula. Nu a avut studii de specialitate, fiind angajat la Teatrul din Arad, încă din anul 1930, în calitate de mașinist de scenă, funcție pe care a deținut-o până la pensionare. Pasionat de istoria culturală arădeană, a colecționat vreme de decenii, mii de materiale muzeale din toate domeniile culturii, dar cu predilecție cele de natură teatrală. La un moment dat conducerea Teatrului de Stat din Arad i-a oferit patru camere
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
Sudura electrică a firelor de telecomunicații" și "Instalația de teleconferință telefonică", premiate în 1949. În 1948 devine profesor suplinitor la IPT la disciplina „Tehnica curenților slabi”, iar în 1952 șeful catedrei de Măsuri Electrice, pe care o va coordona până la pensionare, în 1983. Din 1960 s-a dedicat domeniului calculatoarelor, în special părții electronice a lor. A realizat prima din România, realizare pentru care a primit Premiul Academiei Române. Începând din 1960 lucrează la realizarea calculatoului CETA, bazat pe principiile calculatorului , calculator
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
Principal în cadrul Secției de Învățământ și Cultură a Regiunii Bacău. Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. În 1971 este atestat ca și “regizor artistic”. La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” și Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât și în Municipiul Onești, înființând în acest municipiu o “Secție de Teatru” a Școlii Populare de Artă Bacău. A depus în
Ion Ghelu Destelnica () [Corola-website/Science/334146_a_335475]
-
acuzat, cercetat și arestat că ar fi desfășurat activitate legionară. A fost achitat și repus în drepturi. Între anii 1954-1958 a fost lector la diferite școli de calificare și recalificare din poligrafie, comerț, cooperație ș.a. În această perioadă și după pensionarea din anul 1967 nu a încetat să scrie și să continue colaborarea la diferite ziare. Aprecierea și recunoșterea activității, a colaborării cu personalități din lumea poeziei, culturii și artei a fost imortalizată pe pelicula lui Aristide Buhoiu într-un interviu
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
aceeași înălțime și, în urma unor uneltiri, în 1983, urmează anchete, interogatorii, interzicerea dreptului de a mai predica. Deși nu a fost găsit vinovat cu nimic, din acel moment, i s-a interzis accesul în biserică și i s-a impus pensionarea, forțat. Moment greu, atât pentru sfinția sa cât și pentru credincioșii care erau tulburați de nedreptatea ce i se făcuse. Credincioșii care îl urmaseră s-au răspândit pe la mai multe biserici, răspunzând solicitărilor preoților și creându-se în biserici focare de
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Új Század". Colaborează apoi la ziarele "Patriotul" și "Flacăra Roșie" din Arad (1944-1949), apoi devine redactor-șef adjunct la "Veac Nou" și "Új Század" din București (1950-1953), director la Editura Cartea Rusă (1954-1958) și funcționar la Centrul de Librării până la pensionarea sa (1964). A continuat să publice articole în ziarele "Előre", "Új Élet" și "A Hét". A tradus în limba maghiară opere literare ale scriitorilor români: "Apărarea are cuvântul" ("A védelemé a szó", 1936) de Petre Bellu, teatru românesc contemporan (Horia
Tibor Molnár (jurnalist) () [Corola-website/Science/335338_a_336667]
-
1874 a fost numit paroh de Magràs în municipiul Malè din Val di Sole. În anul 1885, a fost transferat la Trento, la curia episcopală, unde a fost numit administrator al Capitolului Catedralei, o funcție care a îndeplinit-o până la pensionarea sa la sfârșitul anului 1910. La aniversarea a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
cel din 1935 în Africa) contractând o gripă tropicală care i se va dovedi fatală. Mecanic și radiotelegrafist de bord. În 1936 zburase deja peste 1 000 000 km, fiind decorat de Air France. Decorat cu Legiunea de Onoare. După pensionare s-a retras la o fermă a sa de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Dr. Iacob devine șeful Serviciului de Neurochirurgie al Spitalului Militar Central, București, având inițial ca ajutor un singur medic specialist, Dr. N. Doboșciuc, iar ulterior doi colaboratori, Dr. Blezu Aleman și Dr. Cramer Emil, care-i vor continua activitatea după pensionare, unul ca șef de secție, altul ca medic primar. Făcând economii serioase din banii de bursă reușește să cumpere instrumentarul necesar practicării noii specialități, neurochirurgia stereotactică, pe care o va practica la întoarcerea în țară mai întâi în Clinica de
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
ezita să-și spună părerea când era cazul și era ferm pe poziția sa în diferite situații medicale sau sociale. Competența, activitatea și realizările sale pe plan neurochirurgical au făcut să fie solicitat în țară și peste hotare, chiar după pensionare, răspunzând oricărei solicitări de consult în specialitate cu generozitate. Corect și devotat în relațiile de serviciu a fost în același timp un soț afectuos, un tată și bunic devotat, transmițând fiului dragostea și pasiunea pentru neurochirurgie, iar nepoților dăruindu-le
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
a dansat în „Călărețul de aramă” de Glier (1953 și 1954) (NOTĂ Cursaru, p. 115). A obținut premiul I la concursurile naționale de balet din 1953, 1955, 1957, alături de Irinel Liciu și de Valentina Massini (NOTĂ Cursaru, p. 116). După pensionare (1977) (NOTĂ Cursaru, p. 113), a predat la Liceul de Coregrafie clujean, printre discipolele sale fiind și Simona Noja, devenită prim-balerină a Operei din Viena.
Larisa Șorban () [Corola-website/Science/335664_a_336993]
-
S-a stins din viață în dimineața zilei de 3 aprilie 2006, la locuința sa din București, în urma unui accident vascular cerebral, survenit în momentul în care se pregătea să meargă la laborator. Avea 76 de ani, iar dosarul de pensionare îi fusese aprobat cu doar câteva zile în urmă. Se cunosc cel putin 115 articole științifice apărute în diverse reviste românești și străine, din care de menționat: Rezultatele cercetărilor sale au fost citate în diverse reviste științifice sau tratate apărute
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj. După absolvirea facultății (1969) a reușit să obțină repartizarea în Delta Dunării, unde, până în anul 1976 inclusiv, a lucrat ca medic veterinar de circumscriptie în Delta Dunării, la Chilia Veche. Din 1977 și până la pensionare (2009), a fost cercetător la Institutul Delta Dunării Tulcea, care pe parcursul timpului a avut mai multe denumiri: Institutul de Cercetare Proiectare Delta Dunării, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD Tulcea), ș.a.m.d. Pănă în anul 1990 a
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
avute anterior (responsabil proiect cercetare, șef laborator). Cîteva tentative de a se înscrie la doctorat în perioada respectivă sunt respinse de către forurile județene a PCR. In anul 1991 obține titlul de cercetător principal gr. I. Din anul 2000 și până la pensionare (2009) îndeplinește și funcția de șef Departament Conservarea Biodiversității și Resurse Naturale (INCDDD Tulcea). Locuiește la Tulcea din anul 1977. Este căsătorit și are un fiu. In 1991 obține conducerea proiectului de evaluare a florei și faunei sălbatice de pe teritoriul
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
un an concertmaistru al Orchestrei Baletului Olandez și viceconcertmaistru al Orchestrei Radiodifuziunii Olandeze din Hilversum. El a fost vreme de zece ani prim violonist al „Cvartetului Haydn” în Eindhoven, cu care a efectuat numeroase turnee de concerte și înregistrări. După pensionare a fost activ ca prim violonist, între altele, în Orchestra Simfonică Philips și în Orchestra Promenadei din Amsterdam. Alexander Tal a fost căsătorit mai întâi cu Ahuva, născută Kaplan, iar fiica lor este pianista israeliană Mihal Tal (născută în 1962
Alexander Tal () [Corola-website/Science/333696_a_335025]
-
unde a rămas pentru tot restul carierei sale că "wetenschappelijk hoofdmedewerker". El a fost un membru fondator al și a servit pe colegiul de redacție al revistei "Behavior Genetics" de la crearea să în 1971 până în 1992. Van Abeelen luat de pensionare anticipată în 1991, dar a devenit cu toate acestea unul dintre membrii fondatori ai . De-a lungul durată carierei sale, el a publicat 64 de articole și capitole de carte și editat o carte, "The Genetics of Behaviour", care a
Hans van Abeelen () [Corola-website/Science/333907_a_335236]