3,598 matches
-
rustic, contemplat de un horațian care degustă farmecul fiecărui anotimp, exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se circumscriu, în general, aceluiași univers poetic. Dramaturgia lui A., reunită în două volume publicate
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea a mentorului spiritual (Socrate). Mult prea risipitor cu darurile oferite de zei, extravagant, egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația exercitată cu precădere asupra lui Byron sau Baudelaire? Probabil că datorită firii sale de o nemaiîntâlnită suplețe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stofă de Milet, la parfumuri și podoabe. Se spală În apa rece a râurilor de munte, Își lasă părul să crească, mănâncă „vestita fiertură neagră”, vorbește puțin și aspru. În timp ce În Tracia, spre a le face pe plac gazdelor, se Îmbată mereu. Pentru ca În Asia Mică sau la curtea persană să trăiască În fast și splendoare. Tot atâtea măști pentru un suflet ce nu se va lăsa prins vreodată În capcana cuiva. Decât, poate, În cea Întinsă, fără să vrea, de către
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
revelație pentru tinerii din vremea mea. Cunoașteți bizara ei idee: ultimul vlăstar al unei vechi familii se Închide Într-o casă pe care și-a construit-o În Împrejurimile Parisului și aici se dedică cultivării extreme a senzațiilor sale. Se Îmbată de parfumuri pe care le-a ales În mod bizar și le-a clasat; Își compune simfonii de lichioruri. Sau adună obiecte curioase, flori rarisime, de care se entuziasmează și se plictisește. Dar, prin această carte, Huysmans a făcut cunoscuți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În tricou, pantaloni scurți și jambiere. Vremea Crailor tc "Vremea Crailor " Macedonski se Îmbată așadar pentru ultima oară, alinându-și durerea, cu mirosul parfumului de trandafiri vărsat pe o batistă, Într-o noapte de noiembrie a anului 1920, Înconjurat de copii și soție, alături de el În clipa morții. De ce să nu ne Închipuim că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
XIX-lea, care părăsește Parisul și se retrage În Italia; Jean Cocteau, copilul genial și precoce al avangardei franceze, Îndrăgostit neconsolat de strălucitorul Raymond Radiguet, cel dispărut atât de devreme. Sau ofițerii englezi Francis Hall, William Jesse și R. Gronow, Îmbătați la Începutul veacului al XIX-lea de farmecul saloanelor franțuzești, ținându-și jurnale ori simple carnete cu Însemnări despre ce va să Însemne stilul dandy; Thomas-Henry Lister, autorul de romane fashionable, Între care, inspirat de Brummell, cunoscutul Granby; Paul Gaschon
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
timpuriu) Împlinește profeția lui Tiresias. Refuzând dragostea nimfei Echo, dar (spun câteva legende beoțiene) nepăsător deopotrivă la farmecele Înfocatului Amenias, cauzând moartea acestora, Narcis e condamnat să nu se mai poată desprinde de imaginea oglindită În unda apei. Se privește Îmbătat de iubire și, povestește Ovidiu, i se adresează dublului său ca și cum acesta ar fi aievea, Îl mângâie, ar vrea să Îl poată lua În brațe. Cum Însă? Desprinzându-se de propriu-i trup, prin moarte. Un automortret. Nu e singurul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
admire pe Îndelete”2. Parcă ar fi rânduri scrise În veacul al XIX-lea, la Londra, nu În plin clasicism francez. Cu nimic mai diferiți ar fi Într-adevăr, dar numai la o primă vedere, Narcișii veacului romantic. Toți sunt Îmbătați de propriul reflex În oglindă, toți Își compun cu mare grijă „poza” pe care vor s-o ofere apoi privirii celorlalți. „Recurența figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pentru dandy totul devine, În consecință, spectacol, mise en scène, deghizament, mască, joc al suprafețelor. Verbul său nu mai are forța lui „être”, ci devine „paraître”. Nu „a fi”, ci doar „a părea”. În numele acestui program, dandy-ul, unic demiurg, Îmbătat de orgoliu luciferic, Își construiește propria viață ca operă de artă. Iată câteva formulări memorabile: „El trăiește poezia pe care nu o poate scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu Îndrăznesc să o trăiască”; „Prima Îndatorire În viață este să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rimă, chiar dacă nici d’Orsay și nici Macedonski nu se sinucid, ci doar mor lent. În timp ce contele cere să i se aducă un pianist spre a se stinge În acorduri de Chopin, Macedonski Își dă duhul Într-un paradis olfactiv, Îmbătat de parfumul adoratelor roze. Cea mai radicală formulare (În scris) a demnității pe care un dandy autentic trebuie să o dovedească În fața Îmbătrânirii și a morții i se datorează lui Barbey d’Aurevilly: „Dacă nu știi să Îți porți nobil
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt decât o gimnastică menită să Întărească voința și să disciplineze sufletul. La drept vorbind, nu greșeam prea tare când consideram dandysmul un soi de religie. Cea mai aspră lege mănăstirească, porunca neînduplecată a Bătrânului din munți care, după ce-i Îmbată, le cere discipolilor săi să-și ia viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor și umililor ei discipoli, oameni adesea plini de ardoare, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
domnul Brummell ar fi catadicsit să i se adreseze. Căci, În această primă etapă a vieții sale, el se mai amesteca Încă prin mulțimea dansatorilor de la baluri, unde cele mai frumoase mâini zăceau așteptând-o pe a sa. Mai târziu, Îmbătat de poziția extraordinară pe care o cucerise, a renunțat la rolul de dansator, prea vulgar pentru el. Rămânea doar câteva minute, la Începutul balului; Îl scruta dintr-o privire, Îl judeca printr-un cuvânt și dispărea, aplicând astfel faimosul principiu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestea nu mai au pentru noi savoare sau au prea multă. Ceea ce e un mod de a le face inexistente. Se simte aici ceva din influența aspră a geniului brut de care dau dovadă englezii, popor care boxează și se Îmbată, dar care nu-i câtuși de puțin grosolan acolo unde noi, francezii, Încetăm să fim delicați. Să reflectăm la următorul lucru: ceea ce se numește În mod exclusiv esprit În productele gândirii, ținând mai ales de limbă, moravuri, de viață socială
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al prințului cu acea elegantă răceală pe care o purta ca pe o armură și Îl făcea de neatins 1. Între toate cluburile din Anglia, tocmai la „Watier” nebunia jocului Îi cuprinsese pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Eminescu, poeții de seamă și-au închinat zelul aproape exclusiv creației originale; traducerile erau lăsate la periferia interesului sau, si mai rău, în grija diletanților, câri totdeauna și-au făcut loc cu coatele în această muncă, ce atât de ușor îmbată cu iluzia creației.986 Dans un premier temps, la consolidation de la langue naționale a constitué une priorité pour leș littéraires roumains, ce qui a mis la traduction dans une position inférieure. Blaga énumère des tentatives de traduction plus ou moins
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sclav îmi cară fecioarele prin sânge, / cum aș putea întoarce copilul care-am fost / când carnea-mi înflorește și doar uitarea plânge // [...] Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin / chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii, / această putrezire mă-mbată ca un vin / căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara / deși arcașii ceții prin mine își reped / săgețile vestirii, sunt tânăr
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
campus), arie (area), agru (ager), falce (falcem); unelte agricole: jug (jugum), furcă (furca), secere (sicilis), aratru-plug (aratrum). În viticultură: vie (vinea), viță (vitea), poamă (poma), must (mustum), vin (vinum), vinaț (vinaceus), coardă de viță (corda), beat (bibitus), bețiv (bibitivus), a îmbăta (imbibitare). Termeni în grădinărit: ceapa (caepa), aiul sau usturoiul (alium), varza (virida) sau curechiul (caulicus), ridichea (radicula), napul (napus), pepene (pepo), lăptuca (lactuca), lintea (lentem), legumă (legumen). Pomi fructiferi: pom (pomum), mărul (melum), părul (pirus), cireșul (cerisius), prunul (prunus), piersicul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extraordinară, ajunge chiar să o umbrească pe cea ideatică. Drumul către „țintă” este și el important, uneori mai important decât însuși țelul propus. Se ajunge astfel, câteodată, la „extremală” autoreferențialitate: într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Paris, în 1925, Compania Pitoëff asigurându-i o montare la Théâtre des Arts. Versiunea românească, Însetatul, deschide volumul Literare (1932), care mai include Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, Satele lui Potemkin. Într-o țară nedefinită, un ins supradotat, Andrei, îmbătându-se de himere și clocotind de voința de a înfăptui, devine lider al unui partid dictatorial, după ce părăsise forțele de stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi o senzație de piatră rece sub un cer învolburat. Da, aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase, poroase - o stâncă uriașă, modelată, parcă, de o ingenioasă eroziune a veacurilor... Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care ne încântau anii copilăriei, de care, așa cum se întâmplă cu orice poveste, nu ne săturam niciodată. Aveam paisprezece ani în vara aceea. Vremea poveștilor, înțelegeam clar, nu avea să se mai întoarcă. Învățasem prea multe ca să mă mai las îmbătat de sarabanda lor colorată. Curios, în loc să mă bucur de semnul evident al maturizării mele, în seara aceea mi-a părut foarte rău după încrederea mea naivă de altădată. Căci noile mele cunoștințe, contrar așteptărilor, păreau să-mi întunece imaginile franțuzești
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niciodată cutezată: „Iar dacă ea este încă atât de frumoasă, în ciuda părului alb și a atâtor ani trăiți, e pentru că prin ochii, prin trupul ei, transpar toate clipele acelea de lumină și de frumusețe...” Charlotte iese din gară. O urmez, îmbătat de revelația mea indicibilă. Iar noaptea se răspândește asupra stepei. Noaptea care durează deja de douăzeci de ani în Saranza copilăriei mele. Am revăzut-o pe Charlotte după zece ani, timp de câteva ceasuri, când mergeam în străinătate. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zicala, la urmă - tot aceea: A popei este lumea, a dragului - fimeia. Mă jur pe barba albă a sfântului Ilie Că nicăiurea fără conduri nu-i veselie. {EminescuOpVIII 88} 2275 ȘTEFAN E prost Bogdan al vostru... nu știe să se-mbete El la vânat de iepuri, noi la vânat de fete. [ROMAN] Hai, vino de te culcă... [ȘTEFAN] De dânsul nici voi să mă apropii: Eu îmblu după vinuri, el îmblă după dropii... (El intră. Soldatul de gardă a sosit tocmai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nainte-ți așa (îngenunche), ca la icoană, Și, arătîndu-ți toată averea fără seamă, Să-ți zic - ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. (Anna oftează adînc) Ca robul cel din urmă să fiu pe lângă tine, Dar să mă-mbete vecinic cereștile lumine Din ochii tăi... Cum sfinții privesc pe Dumnezeu {EminescuOpVIII 107} Au mai lăsa tu, Anna, să te privesc mereu? Pierdută pentru mine, zâmbind numai să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]