9,813 matches
-
de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de ură Și durere, Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verzi Și roade parfumate, Iubire și candoare, Nu blestem! Citește mai mult Stejar, să crești, copile,Pân-la ceruri!Îmbrățișat de sfintele lumini!Să ai pe frunte zorii dimineții;Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de urăși durere,Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verziși roade parfumate,Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
când întâlnesc persoane noi și ne comportam ca și cum ne știm de ceva timp. Sunteți minunați cu toții! Voi mă motivați să merg mai departe indiferent de condițiile meteo sau de orice altceva mi-ar sta în cale. Vă pup și vă îmbrățișez cu drag, pe fiecare în parte! #OOTD: Salopetă New Look ~ Maletă SH ~ Vestă New Yorker ~ Sacou (cadou de la mami :)) ~ Pantofi Zaful aici ~ Geantă Tiara aici ~ Accesoriu Geantă Everbril aici Photo Credit: Georgiana Constantinescu
Shooting cu provocări () [Corola-blog/BlogPost/92314_a_93606]
-
repede în cămăruța depozit, l-a prins pe Andrei de mână,apoi i-a spus simplu : -Iubește-mă! Puțin descumpănit, i-a prins fața în mâini, a pupat-o pe frunte, apoi a strâns-o în brațe, așa cum un părinte își îmbrățișează copilul, care îi împărtășise necazul . Femeia s-a cuibărit la pieptul lui, capul îl lăsase pe spate, buzele fremătânde cereau să fie sărutate. Andrei a sărutat-o ușor pe buze, a strâns-o mai tare la pieptul lui, voia, să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
zău așa! Se poate să mă sperii în halul ăsta? Chiar am crezut c-ai luat-o razna de tot! Mamăăă, ce mă mai speriași! Și apoi începu să plângă și el. Plânse puțin, apoi îl luă în brațe. Îl îmbrățișă timp de un minut, după care continuă, se poate mă căpitanu' meu nebun să-mi faci asta? Să nu-mi mai spui niciodată c-a venit Masrioara și ți-a gătit sau că ți-a făcut nu știu ce. Să-mi spui
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
făcură că nu aud nimic și-și văzură de drumul lor. Simona locuia în blocul-turn din sud, la etajul doi, așa că într-un minut sau două ajunseră la ea. Când intrară pe ușă, Simona îi primii cu bucurie și îi îmbrățișă pe amândoi. Apoi le spuse cu un zâmbet până la urechi: - Bine ați venit, dragii mei! Haideți la masă! Simona, de câte ori avea chef să invite pe cineva la masă, îi chema în sufragerie să mănânce. Nu conta dacă erau apropiați sau
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Olga, cu câtă seninătate impunea condițiile angajării sale. -Sunt de acord cu toate condițiile puse, de mâine vei avea mașină de serviciu, tu o conduci. Pupezescu s-a ridicat de pe scaun, a mers lângă Olga, i-a strîns mâna, a îmbrățișat-o, apoi către Sonia: -Te rog, să ne faci o poză, să imortalizăm momentul. Sper, să avem o lungă colaborare. Vei lucra într-un departament separat de al Soniei, va fi unul de cercetare, tu vei fi șefa departamentului, vei
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Eugen a trecut cu Olga prin dreptul fiecărui birou -Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul meu Eugen Zambilă și frumoasa noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche: -Sunt niște misogini, ai grijă cu ei. -Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
pentru ce, pentru că sunt superficială? Facem curațenie temeinică, nu lăsăm nici cel mai ascuns ungher, fără să-l curățăm. Da, verișoară? -Da, am înțeles. Te rog să mă ierți!Glasul femeii tremura, lacrimile se înodau în barbă. Olga și-a îmbrățișat verișoara, apoi i-a zis: -Fii liniștită, nu te acuz, hai să terminăm, că se întorc boierii de la muncă. Lucrau de trei luni,femeile erau mulțumite de ”stăpânii ” lor, banii au fost plătiți de fiecare dată până la ultimul leu, ing
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
să se uite în ochii femeii, pe care o umilise. E clar că aveți studii universitare, dar nu știu exact despre ce e vorba. -Sunt absolventă a Politehnicii, inginer constructor de mașini. -Cum? Sonia a sărit de pe scaun și a îmbrățișat pe Olga, asta voiam să aud, de mâine veți lucra cu mine. -Nu cred că lucrurile sunt așa de simple, nu știu dacă voi accepta vreodată să lucrez în apropierea dumneavoastră, îmi ajunge o experiență, nu-mi doresc mai mult
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
de bani pentru a completa banii puși de Gilă în casetă. Mihaela a intrat în casă bucuroasă că are vești, la vederea lui Florin a izbucnit: -Vino-n brațele mele copil iubit, în sfârșit ai reușit să vii! -Femeia l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii, bucuria era atât de mare încât ochii nu au putut reține o lacrimă care începuse să curgă pe obrazul ei ca un minuscul pârâiaș. Merg la bucătărie să vă pregătesc de mâncare. Jucați-vă, povestiți
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
de sânge, ci ceva mai mult: Arta. Arta cu a mare. Asemenea, Sibiul poeților cenacliști, acolo unde, în primul rând Radu, s-a maturizat. Poate de aceea se și consideră: „cel mai frumos din orașul acesta”, pentru că acolo s-au îmbrățișat Poezia, Prietenia și Iubirea. Dacă Dominic preferă nostalgicul vers, refugiat în implantări cu iz legendar, patriotic și mai ales evocativ, verișorul său, Radu, este mult mai profund. La timpul respectiv, Radu este primul din familie care va îndrăzni să scrie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
rămas pe colină / Să-mi aștept veșnicia. / Tu erai acolo: tăcerea, pământul, / Eu eram acolo: vântul, cuvântul” [Dominic Stanca - Un ceas de hârtie (București, Editura Eminescu, 1984, p. 182), ciclul Lirice. Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-a oglindit în faldurile tinereții, vrând a dăinui, de-a pururi. Ea traversează toate etapele viului, pentru a înmiresma apoi, și eternul timp al neființei. Interesante interconexiunile semantice create de formele verbale: „am ieșit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
fi însemnat ghilotina: „”NEGAR ACCESO”,și implicit reținerea „cartonului” de la gât(!!!), nu-mi vine să-mi deszlipesc ochii de ecran, tipul mă privește nedumerit indemnandu-ma să mă îndrept să-mi recapăt „bagajele” verificate, nu înțelege, îmi vine să-l îmbrățișez, victima și calau,mă dezmeticesc, stau și alții la „scanat” în spatele meu și...devin și eu vesel că cei din autobuz! Reintru în rândul jurnaliștilor cu „acte în regulă”! Urc în lift gândindu-mă că tipul de la tenis a dovedit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
distins profesor, fondator al Academiei de Științe din România, pe numele său Constantin Kirițescu, la 140 de la nașterea sa. Și cum refuz tradiționalul medalion aniversar (sau comemorativ), iată, de această dată, să dovenim nonconformiști. Să invităm pe cel aniversat să-mbrățișeze amintirea - cum știe el mai bine. Și o știm prea bine. Constantin Kirițescu a avut darul evocărilor. Și ca pe-o mângâiere peste timp, ales-am un buchet de Flori din grădina copilăriei, amintiri așternute pe hârtie, într-un moment
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
Ilarie Hinoveanu - ctitor, temelie și grindă, stâlp de pridvor, streașină și icoană pentru viața culturală a Cetății Băniei și a Olteniei, în deceniile de la cumpăna mileniilor. Păstrați-i vie această imagine, dar, vă rog, să nu plângeți, ci să vă îmbrățișați și să vă mângâiați frătește, așa după cum a făcut-o totdeauna cu noi Ilarie Hinoveanu, așa cum și-ar dori-o mereu. Sub directoratul său, la Editura Scrisul Românesc, a girat peste opt sute de cărți, toate originale, multe dintre ele fundamentale
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
scrise la persoana întâi, eu devin cel despre care scrie cineva, un oarecare scriitor și reprezintă adesea eul colectiv. Mie îmi plac scrierile la persoana întâi fiindcă le simt ca pe niște confesiuni pe care mi le încredințează autorul. Îi îmbrățișez părerea filozofului Gabriel Liiceanu care susține că cea mai mare frecvență a lecturilor o formează jurnalele personale. Vorbind despre scriitori și arta de a da viață cuvântului, îmi vin în minte cuvintele lui Tudor Arghezi: „Fiecare scriitor este un constructor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
lucrurilor din jurul tău și detaliilor pe care, cu ceva timp in urma, le omiteai. Un aspect pozitiv este acela că vei vedea toate acestea într-o lumină nouă, exclusiv prin prisma relației tale cu ceea ce te înconjoară. Îți vei putea îmbrățișa vulnerabilitatea cu mai mult drag decât înainte. Te ajută să fii mai riguros în privința propriului program Chiar dacă jurnalul tău nu reprezintă decât o modalitate de a te exprimă altfel decât în mod obișnuit, rutină de a scrie zilnic sau periodic
DE CE ESTE IMPORTANT SA TII UN JURNAL PERSONAL? [Corola-blog/BlogPost/92806_a_94098]
-
Nu vă fie frică: LEU Corneliu nu mai pică!... Și nu uitați de sărbătoarea oficială, națională, a Zilei Limbii Române. Țineți stindardul sus! Împreună cu Tudor și Vlad, fiii mei, faceți chiar imposibilul și continuați toate inițiativele noastre! Haide, pa! Vă îmbrățișez. Să le spui tot. Să nu uiți ceva. Tot să le zici!”... * La vârsta patriarhilor, Corneliu Leu ne lasă moștenire o vitalitate, o energie și un dinamism cu adevărat... leonine. Cheia tinereții sale sufletești uimitoare consta în aceea că și-
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
devenind pe măsura publicării studiilor sale nu doar un nume ci o competență și o referință științifică. Și-a axact cercetările asupra perioadei istorice care a dus la făurirea României moderne. S-a dovedit a fi istoricul total, care a îmbrățișat această epocă tumultoasă, contructivă, cu oameni dăruiți și pasionați până la jertfa pentru ideea României unită, modernă din toate punctele de vedere, cu oameni care au avut simțul realităților și au construit o țară scoțând-o din letargia orientală, cu intelectuali
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
Mama este foarte mică de înălțime, iar când fiica crește nu va putea avea grijă de ea. Mama are 54 de ani. Este prea bătrână. Sora ei are 28 de ani, deci este prea tânără. Bunica a vrut să își îmbrățișeze nepoții, iar CPS a condamnat asta pentru că ar fi vorba de un atașament deplasat. Mama suferă de depresie și de abia poate avea grijă de un singur copil (Avea gemeni, iar cei la CPS l-au luat pe unul dintre
Motive folosite de Protecția Copilului din Norvegia: Hainele curate nu sunt împachetate cum trebuie [Corola-blog/BlogPost/92890_a_94182]
-
rămasă, mâna-i întinsă/ Pâinea-i amară ce se-aduce pe masă/ Cântare fără rost într-o țară frumoasă!/ Părinții-s departe-Europa cercând/ Copiii acasă mai mult suspinând/ Dar vine o vreme când toate s-așează/ Ceața dispare, oamenii se-mbrățișează./ E timpul să te-ntrebi mereu/ Țara e fără speranță/ Doar credința-n Dumnezeu?/ Neîmplinite aceste versuri/ Creionate-n curcubeu?/ Etern e verdele de-acasă/ Sunt pietre ce-ne ating cu drag./ Bunica ne așteaptă-n prag/ Privind mereu spre
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
site, stimate domnule Cristian Țopescu? - O perioadă importantă din viața mea, 40 de ani de jurnalism sportiv. - Cum a înflorit ideea unei astfel de cariere în mintea copilului care erați? - Pe atunci nu știam că voi ajunge jurnalist. Inițial, am îmbrățișat cariera militară. Tatăl meu, Felix Țopescu a fost ofițer de cavalerie. În afara educației sportive pe care mi-a dat-o, m-a convins, la vârsta adolescenței mele, că armata este foarte necesară pentru un viitor bărbat și astfel am devenit
Cristian Ţopescu – O viață trăită Fair-Play [Corola-blog/BlogPost/93064_a_94356]
-
se afla într-o criză profundă. A călătorit prin Irak, Siria și Palestina, analizând cu spirit critic diferențele dintre diversele curente ale arborelui tradițional musulman. În urma cercetărilor întreprinse, Al-Gazali renunță la toate avantajele unei cariere sclipitoare ca înțelept muslman și îmbrățișează o nouă credință: sufismul, curent pe care-l consideră calea unică de a accede la revelație și adevăr. Adoptă o atitudine ambivalentă în raport cu Islamul: pe de-o parte îl critică, dar pe de altă parte îl utilizează ca subiect de
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]