4,030 matches
-
După atâția și atâția ani, după atâtea dezerțiuni și atâtea întoarceri, iată-i cum stau de vorbă, la fel ca în primii ani. în penumbra hall-ului, obrazul lui bronzat încă mai pare tânăr ; aproape tânăr îi pare și trupul, îngrijit îmbrăcat, pe care mult timp a reușit să-l ferească de burtă. Numai ochii de la o vreme îl îngrijorează, pentru că, în lumină și fără motiv, au început să-i lăcrimeze. — ...pentru că tu, spre deosebire de mine, și după treizeci de ani de regim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă suflecată și berjeră, și-a pus rochia de după-amiază vieil-or în care nici nu știe ce rău îi vine ! Iat-o cum se face a fi surprinsă când dă cu ochii de Titi Ialomițeanu, care, bietul de el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puie croitorii parizieni modele care să umble pe străzile noastre în pantaloni, ai spus, după ce am lăsat-o la casa ei de mode, dar ai să vezi, n-are să mai treacă mult și va fi foarte chic să umbli așa îmbrăcată... — Ce aventură ! Acum aud prima oară despre ea, se miră, tăios, Sophie. — Cum prima oară ? Doar ți-am povestit-o pe loc, amândoi... ripostează Profesorul, cu acreală. își bănuie soția că a vrut să își pună surioara la punct. Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase și să păzești nepoții, fără ca nimeni măcar să ți mulțumească ? De ce preferi acest mod de viață ? De ce, tocmai pentru că la bătrânețe ești mai urât, să nu fii cochet îmbrăcată - un masaj, o îngrijire cosmetică ? De ce nu încerci să te întreții, să faci un sport mai ușor... Chiar că numa asta ne mai lipsește ! La omu meu, la o sută douăzeci de kilograme cât are, numa un sport îi trebuiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then come with me. CÎnd apari cu nemțoaicele, blonde, Îmbrăcate ca din filme, devii eroul grupului. Șmecher mare, văru-tău, Florine! Șmecher-neșmecher, nemțoaicele se Împart la profesioniști, așa că Îți dirijezi euforia spre una din băcăuance, o versiune autohtonă a Madonnei, care se dovedește a fi iubita unuia din culturiștii găștii, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese din Paris Match-uri sau din alte reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră, În timp ce Își ridică mai bine pe umăr coșul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față Întunericului, Împrăștiind o lumină ștearsă. Siluete cenușii, prost Îmbrăcate se mișcă Înghețate În și dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut, lipsit de orice voioșie, apăsător - le-ar putea face să clacheze chiar și pe cele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care sînt pe stradă aleargă speriați. E prînz și În parcul de lîngă spital sînt parcate mașini militare Înconjurate de soldați. Soldații par prinși Într-un fel de luptă. Ancăi i se pare că visează. Ce caută aici oamenii ăștia Îmbrăcați atît de ciudat? Și de ce se ascund? Ce fac cu armele alea pe care le țin În mîini? Aici se joacă copiii cînd se Întorc de la școală, pe aici trec oameni cînd vin din centru spre spital. A auzit odată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un comision, prilej cu care o să-și petreacă și el Revelionul acasă. E un tip subțire, blond, pare un tip onest, de treabă. Se vede cum toată reticența lui inițială, stînd la taclale În compartiment (interlocutorul lui e un tip Îmbrăcat ciudat, cu o sprînceană rasă În care se vede o cicatrice urîtă și niște resturi de vînătăi sub ochi), dispare cînd Îi relatez În cuvinte puține și bine alese povestea mea. Și se vede cum Îi strălucesc ochii de admirație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Orașul ăsta e alt oraș. Așa ar trebui să arate orice oraș. Și mă Întreb cam ce-o să se mai Întîmple peste cîțiva ani. Și cum o să arate. Avem un viitor. Lumini noaptea pe străzi? Străzi asfaltate cum trebuie? Oameni Îmbrăcați și altfel decît de Înmormîntare? O veșnică Înmormîntare. Apă caldă curentă? Școli care nu arată ca niște cazarme? Un pic de demnitate... depistabilă fără efort În amănunte neașteptate (cum ar fi pasta de dinți)? Îți vine să crezi? Incredibil. Incredibil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cocktailuri Molotov, figuri Încrîncenate sau În plină suferință, un șir de scutieri ai miliției Înghesuind un grup, oameni ale căror chipuri abia se ghicesc, pentru că sînt făcute terci, apoi poze cu mineri care umblă printre civili Înspăimîntați ținîndu-se de gît, Îmbrăcați mizerabil, murdari, fluturînd pe deasupra capetelor răngi sau cozi de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a fost pînă nu de mult o persoană, un om, un braț i-a fost detașat de trup
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scenele din Camera Pruncilor și revenea des acolo. Când George își făcu apariția, sporovăiala încetă ca prin farmec. În luna martie vin prea puțini turiști la Ennistone, așa încât în acea dimineață mamele se aflau singure în Camera Pruncilor. Bărbații complet îmbrăcați păreau întotdeauna deplasați în acea sală și se simțeau cam stingheri. Majoritatea dintre femeile aflate în apă știau cine e George, dar chiar și cele care în mod obișnuit nutreau o simpatie indulgentă pentru el, îi resimțiră acum prezența ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet îmbrăcată, stând la capătul bazinului, îl zări pe George care se apropia, urmându-și traiectoria dreaptă. Se mișcă astfel încât să se afle chiar deasupra lui în momentul când, fără să-și înalțe capul, se răsucea și se întorcea. Văzu (așa cum, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era în cameră. George înaintă pe covorul gros al coridorului, unde plutea un miros sulfuros și unde urletul apei care curgea era mai asurzitor. Bătu la ușa lui Rozanov, dar nu putu să audă nici un răspuns. Deschise ușa. Rozanov, complet îmbrăcat, ședea la o masă lângă fereastră și scria. Avea cărți în față. Când îl văzu pe George, se încruntă și trase una din cărți peste hârtia scrisă. Camera lui John Robert mai păstra câte ceva din splendoarea apusă, sub forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum ai spus tu. Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc calitatea de istorici, discutau de o bună bucată de vreme. Emma era încotoșmănit într-un palton lung, cu guler de blană, și o eșarfă cu emblema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Anthea? Nu? Bine, eu mai rămân un pic. Rezolvăm altă dată problema Irlandei. Era vânăt de frig și se îndepărtă tremurând. Să creadă el că mai discutăm despre Irlanda. Uite-o pe maică-mea, spuse Tom. Alex, și ea îmbrăcată, se îndrepta, radioasă, spre ei. Alex, ți-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Emma, mama mea. Mă bucur mult să te cunosc, i se adresă Alex. Am auzit lucruri minunate despre dumneata. Sper să vii să-mi faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi cerusem eu. — Deci lucrul ăsta nu s-a întâmplat? o întrebă John Robert pe Pearl. O frântură de secundă, Pearl se întrebă dacă să mintă, apoi răspunse: — S-a întâmplat, numai că nu era o fată, era un bărbat îmbrăcat ca o fată. — Înțeleg, spuse John Robert. Și recunoști fără rușine, nu că lucrul ăsta ar mai avea acum vreo importanță... Se întoarse către Hattie: însoțitoarea ta... afară în grădină, în brațele unor femei perverse sau ale unor bărbați vicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că fiecare are în mână un smartphone sau o tabletă grafică. Deduc că tradițiile vestimentare musulmane nu exclud tehnica de vârf a comunicării digitale. Si ca să-mi exprim o părere personală, parcă mi se par mai autentici acești tineri îmbrăcați specific arab decât americanii și toți imitatorii lor, îmbrăcați în anonimii bluejeans și tricourile acelea atât de banale. Si mă mai încântă un lucru: văd foarte mulți copii, și sunt atât de vioi, cu ochii negri, strălucitori. De fapt, și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
număr mai mare de persoane decât rezidenții. Tot aici are loc și circuitul automobilistic de formula I, Monte Carlo, în apropierea cartierului cu același nume. Aici ai ocazia să vezi mașini de lux, tot felul de VIP-uri și persoane îmbrăcate bine. Am luat cina la un mic restaurant în apropiere de palatul principelui, dar la un preț foarte convenabil. M-a surprins istoria originilor acestui principat: în 1270, un corsar Francisc Ranieri poreclit ”malizia” (răutatea), deghizat în călugăr franciscan, cere
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
iar în continuare stăpâneau galii, cuceriți însă de puternicul Cezar. Monaco (La Turbie): Trofeul lui Cezar August Seara, privit de sus, Monaco este ca o mare de lumini, plin de viață, baruri și restaurante deschise, mașini de lux și persoane îmbrăcate luxos. Un pol al progresului material, al banilor, o atracție turistică atât în golful plin cu iahturi ce- ți iau ochii, sau urcând printre clădiri la care nu mai știi ce să admiri. Solul orașului, pietros, este ca un șvaițer
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
36 km La ora șase sunt deja în picioare și respir aerul proaspăt și răcoros al dimineții, admirând luna liniștită ce-și aruncă lumina palidă pe dealurile din jur. Iau micul dejun cu familia Batutt, după care însoțit de Louise îmbrăcată ca pelerin, având pe cap pălăria soțului la care a legat o scoică cu o panglică în culorile tricolorului francez, pornesc la drum, urmând marcajele sf. Iacob, prin grădini și peste câmpuri, ceea ce-mi place foarte mult. Luiza îmi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
II răspund grăbit că asta caut, asta doresc și până să termin eu ce am de spus, ea se și întoarce cu o sticlă de doi litri de apă, pentru care nu vrea să primească niciun ban. Este o femeie îmbrăcată ponosit, dar pe chipul ei citesc bunătate și blândețe; mai mult, mă emoționează privirea calmă și atât de simplă, naturală. Imi spune că ei trăiesc din munca lor de a repara obiecte uzate, abandonate pe care apoi încearcă să le
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]