13,494 matches
-
să eșueze. Direcționarea nu este formalizată sau teoretizată în învățământul românesc, ceea ce nu înseamnă că este un fenomen absent. Ea este practicată într-un mod nesistematic la toate nivelurile de învățământ. În multe școli - gimnaziale și de liceu mai ales -, împărțirea pe clase a elevilor se face pe criteriul rezultatelor dobândite în anii anteriori, constituindu-se clase „mai bune” sau clase „mai puțin bune”, iar literele prin care sunt identificate acestea - A, B, C... - semnalează și valoarea lor școlară într-o
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pe criteriul rezultatelor dobândite în anii anteriori, constituindu-se clase „mai bune” sau clase „mai puțin bune”, iar literele prin care sunt identificate acestea - A, B, C... - semnalează și valoarea lor școlară într-o ierarhie locală. Așa cum am mai menționat, împărțirea curriculumului liceal în teoretic și vocațional constituie o altă cale prin care, în România, copiii din categoriile sociale înalte sunt orientați către destinații sociale corespunzătoare, iar cei din categoriile inferioare sunt destinați unor ocupații subordonate. Dascălii practică și ei, la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
practicată în clasă de către profesori este adeseori implicită și se recunoaște în atenția mai mare dedicată celor cu rezultate mai bune sau ai căror părinți manifestă o preocupare sporită față de rezultatele lor școlare, dar poate fi și sistematică, mergând până la împărțirea claselor pe grupe de aptitudini și alocarea de resurse pedagogice specifice - materiale diferite, timp repartizat diferit, probleme de dificultate specifică. Este oarecum normal să ne așteptăm ca astfel de situații să fie frecvente, având în vedere că satisfacțiile profesionale sau
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Ei consideră că succesul este rezultatul unei munci asidue și obligă în continuare la muncă pentru păstrarea poziției. Codul lor de conduită este bazat pe valorile tradiționale ale meseriașului german cunoscut în zona rurală: legătură corectă și directă cu clientul, împărțirea avantajelor cu colaboratorii și clienții apropiați, respectarea angajamentelor conform dictonului german de largă circulație Ein Mann, ein Wort („Un om, un cuvânt”). Competențele distinctive ale firmei sunt: • Cercetare-dezvoltare: a) compartiment + laboratoare de cercetare cu echipament modern; b) brevete pentru ecologizarea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
abordare. S-ar părea că definirea industriei devine mai clară dacă se identifică unele elemente ajutătoare (Gilbert și Strebel, 1986) - a) „granițele” industriei, percepută ca un lanț de activități din care rezultă un produs; b)„regulile jocului”, ca mod de împărțire a câștigului între participanții-verigi ale lanțului de activități; c) „jucătorii” (concurenții și participanții la lanțul de activități) - sau se fixează într-o „filieră economică” definită cu următoarele elemente (Stratégor, 1988): a) un ansamblu de operații tehnice care începe cu prelucrarea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de euro la Începutul anului 2010, ceea ce a atras luarea În discuție, pentru prima oară, a falimentului unor state, chiar membre ale Uniunii Europene. Revenind la PIB, În ciuda universalității sale și a tendințelor crescătoare, există tot mai puține dovezi că Împărțirea acestuia se face pe criterii echitabile Între cei trei mari actori: forță de muncă, stat și capital. Pe acest fond, se constată că profiturile obținute și bonusurile câștigate, În paralel cu adâncirea deficitelor, nu s-au materializat și În bunăstarea
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
810e-811b) 27. Formele de guvernare și ierarhia lor (Legile, 709d-711a) 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile, 738b-738d) 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (Legile, 737c-738b) b) Comunitatea bunurilor (Legile, 739a-40c) c) Legile proprietății (Legile, 740a-740c) (Legile, 741b-741c) d) Interdicția posesiei banilor (Legile, 742a-742c) e) Pragul sărăciei și limita bogăției: (Legile, 744d-745a) f) Limitarea călătoriilor în străinătate (Legile, 950d-952d) 31. Principalele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de acestea toate, legislatorul nu se va atinge câtuși de puțin, iar fiecărei clase de cetățeni îi va desemna un zeu, un daimon sau un erou. 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (737c-738b) În ce chip, așadar, s-ar putea face o împărțire dreaptă? În primul rând, e necesar să se stabilească la cât trebuie să se ridice numărul total al cetățenilor; apoi trebuie să cădem de acord asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de cetățeni îi va desemna un zeu, un daimon sau un erou. 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (737c-738b) În ce chip, așadar, s-ar putea face o împărțire dreaptă? În primul rând, e necesar să se stabilească la cât trebuie să se ridice numărul total al cetățenilor; apoi trebuie să cădem de acord asupra felului în care vor fi împărțiți, în câte clase și cât de numeroase vor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
proprietății (740a-740c) În primul rând, cetățenii să-și împartă pământul și locuințele, dar să nu lucreze pământul în comun, un astfel de lucru fiind mai presus de puterile unor oameni născuți, crescuți și educați în felul celor de-acum; iar împărțirea să se facă cu gândul că cel care-și primește partea de glie trebuie să o considere ca fiind o proprietate comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
drept moștenitor al căminului și pământului părintesc, ca să se îngrijească în calitate de urmaș atât de zeii familiei cât și de cei ai cetății, de cei vii și de cei morți. (741b-741c) Acum legea stabilește ș...ț în primul rând condițiile de împărțire a loturilor pe care cetățenii trebuie ori să le accepte, ori să nu participe la împărțire: mai întâi, că pământul este închinat tuturor zeilor, apoi că preoții și preotesele se vor ruga cu ocazia primului, celui de-al doilea și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât și de cei ai cetății, de cei vii și de cei morți. (741b-741c) Acum legea stabilește ș...ț în primul rând condițiile de împărțire a loturilor pe care cetățenii trebuie ori să le accepte, ori să nu participe la împărțire: mai întâi, că pământul este închinat tuturor zeilor, apoi că preoții și preotesele se vor ruga cu ocazia primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea sacrificiu ca acela care-și vinde casa sau pământul primite în distribuție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu adevărat sărac, nesătul, plin de spaime și dureri, invidios, lipsit de credibilitate, nedrept, fără prieteni, fără ceva sfânt și cultivă orice fel de răutate care îi apare în minte. Trecând la demonstrarea pe baza criteriului rațiunii, Socrate reoperează o împărțire a sufletului în trei părți, la fel cum cetatea trebuie să fie, după modelul plăcerilor, care vor aparține și ele fiecăruia dintre părți, la fel și dorințele și împuternicirile lor. Una dintre părți este cea care „învață”, „iubitoare de înțelepciune
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încă de același gen cu regalitatea. Faptul că Aristotel nu menționează explicit existența celor două genuri structurale, în afară de monarhie, nu este deloc un mister. Problema sa ține de instabilitatea onomasticii celor două genuri, instabilitate determinată de două aporii ale criteriului împărțirii lor. Prima aporie se referă la faptul că, dacă se adoptă criteriul numărului, atunci ar putea exista un caz în care o cetate să fie condusă de cei mulți care să fie și bogați. Nu este deloc ilicit, conform criteriului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ratarea obiectului) ne pune mai degrabă în fața unui exercițiu hermeneutic. Acest lucru se întâmplă atât în pasajul în care Tânărul Socrate încearcă să sară mai multe etape ale dihotomiei, împărțind ființele însuflețite în oameni și animale, sau exemplul Străinului cu împărțirea oamenilor în greci și barbari, cât și la sfârșitul progresiei dihotomice sistematice, când definiția obținută, deși conformă cu metodele adoptate, este nesatisfăcătoare (definirea științei politice ca știința păstoririi oamenilor). Aici este vizibilă limita metodei logice folosite, din faptul că definirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de a aplica metoda utilizată nu poate să ducă însă la contestarea metodei logice în general. Este doar o demonstrație a faptului că trebuie aplicată o altă procedură. Să o urmărim însă pe cea folosită, încercând să identificăm alternativa. Criteriul împărțirii (diai/resij) este principiul unităților multiple definite. Acestea se opun în primul rând multiplicităților nedefinite, care sunt sau infinite, sau indefinite. Încălcarea lui invalidează împărțirea viețuitoarelor în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o altă procedură. Să o urmărim însă pe cea folosită, încercând să identificăm alternativa. Criteriul împărțirii (diai/resij) este principiul unităților multiple definite. Acestea se opun în primul rând multiplicităților nedefinite, care sunt sau infinite, sau indefinite. Încălcarea lui invalidează împărțirea viețuitoarelor în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă, animalele sau barbarii, nu are nici o definiție pozitivă, rămânând indefinită, și, prin aceasta, nu este nici determinată numeric. Dacă am accepta definiția prin negație, atunci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avea nici o valoare pentru cunoaștere. Deci părțile obținute prin divizare trebuie să aibă ambele un statut logic și epistemic pozitiv. Unitățile multiple definite sunt părți ale unui gen față de care sunt specii și căruia îi aparțin în mod esențial. Teza împărțirii naturale este aceeași ca în Phaidros, unde se spune că împărțirea se face după specii (kat' ei)/dh). Argumentul ontologic întemeiază încă o dată metoda logică prin aceea că se urmăresc articulațiile naturale care fac legătura între gen și specii, de la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să aibă ambele un statut logic și epistemic pozitiv. Unitățile multiple definite sunt părți ale unui gen față de care sunt specii și căruia îi aparțin în mod esențial. Teza împărțirii naturale este aceeași ca în Phaidros, unde se spune că împărțirea se face după specii (kat' ei)/dh). Argumentul ontologic întemeiază încă o dată metoda logică prin aceea că se urmăresc articulațiile naturale care fac legătura între gen și specii, de la genul maxim, ideea, până la specia indivizibilă, individul în sine. Străinul nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei de-a doua, între cele două părți trebuie să existe un raport de contrarietate care să întemeieze împărțirea. Pentru aceasta, cele două părți trebuie să fie ambele finite, adică să fie determinate din punctul de vedere al eidos-ului: „atunci, când întâlnim specia, este obligatoriu să existe și partea acestui lucru pentru care ea este specie: dar nu este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dihotomice, dar dihotomia, la rândul ei, este o reducție, iar una dintre cerințele oricărei proceduri discursive este să fie eficientă. Străinul ne avertizează la 287b-c că este dificil să se împartă în două artele auxiliare politicii, pentru că o astfel de împărțire n-ar urma articulațiile naturale ale genului. Prin urmare, trebuie să continuăm să împărțim după părți (kataă me/lh) după principiul reducției: trebuie divizat cât mai mult în cât mai puține părți („Căci trebuie să divizăm întotdeauna în numărul cel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vorba de asimetria de vârstă, sentimente și comportament între erastes și eromenos. În mitul pe care-l prezintă Aristofan, această asimetrie, și pe care se întemeiază întregul program paidetico-pederastic, este anulată pe motiv că îndrăgostitul și iubitul se nasc din împărțirea unei ființe unice, asta pe de o parte; pe de altă parte, mitul justifică inclusiv iubirea homosexuală. Jumătatea masculină este dornică de ceea ce este asemenea ei: „afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E o inexactitate: nu din nerușinare fac
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
natură prin unirea părților. Trei sunt binefacerile iubirii: - ne readuce la desăvârșirea noastră firească, desăvârșire pierdută (și prin care s-a pierdut Cerul) în momentul suspendării unității ființei originare; - iubirea dă fiecăruia locul care i se cuvine și din direcția împărțirii locurilor ea nu nemulțumește pe nimeni; - nimeni nu se plictisește în iubire, căci ardoarea ei e neîncetată. Yvon Brès este de părere că în discursul aristofanesc, demistificarea iluziilor iubirii atinge punctul maxim întrucât aici aflăm reprezentările cele mai fantastice. Este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ceea ce orice îndrăgostit ajunge să-și imagineze fără să vrea când încearcă să exprime ceea ce simte: credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate pierdută”. Ființele au fost împărțite, amenințate cu o nouă împărțire; am, prin urmare, o primă însingurare care urmează celei dintâi împărțiri, și o a doua însingurare care îndepărtează pe cel împărțit de origine în momentul în care cealaltă parte moare: „de vreme ce ființa era tăiată în două, fiecare jumătate dorea să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încearcă să exprime ceea ce simte: credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate pierdută”. Ființele au fost împărțite, amenințate cu o nouă împărțire; am, prin urmare, o primă însingurare care urmează celei dintâi împărțiri, și o a doua însingurare care îndepărtează pe cel împărțit de origine în momentul în care cealaltă parte moare: „de vreme ce ființa era tăiată în două, fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăți... Când una din jumătați murea, partea rămasă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]