27,730 matches
-
cerul tău și cerul tuturor, nu fi invidioasă pe fiica împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este blestemată de ciguape, femeile rele cu pielea albastru închis, picioarele înapoi și părul până la pământ, din vestitele insule-de-dincolo-de-pământuri, unde dăinuie fumurile pe ținutul înalt și se aud întotdeauna tobele sălbatice făcute din piele de rinocer șchiop cu psoriazis. șase în al cincilea loc: yi are două fiice, mânecile celei mai mari
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care ți se pare ca o grădină, aproape o grădină botanică în toată puterea cuvântului, este o bisericuță foarte frumoasă, dar destul de scundă, apleci puțin capul ca să pătrunzi în pronaos, te închini, spui o rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, ulcioare de lăptișor de matcă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în războaiele lor. șase în al patrulea loc: luna de deasupra nu este niciodată chiar plină, se spune că e lună plină, însă ochiul cu care prințesa ta te-a învățat să privești cerul de deasupra cerului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deplin mulțumită, acum poți să intri bucuroasă în bisericuța-marii-tale-speranțe, la brațul prințului cutezător shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te grăbești către cuibulețul tău de puf de dragoste pură, te străduiești să alergi cât mai repede, dinspre pelendava înapoi, e un drum obositor, te mai ajută albinuțele superpolenizatoare ale taliei tale, cu care poți pluti câteva zeci de becuteci, nici nu o poți lua pe cea mai scurtă cale, trecând prin liane rochia ta s-ar putea murdări, sau
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în care te afli și, suflând din obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași viteză, și oricum acum este destul de departe, însă oștirea dușmană a crudului ultim rege shang
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așa! Dânsul zice că-i de cedru! IERONIM (cu disperare): Nea Costică, cedru, n-auzi? NEA COSTICĂ (vine, evident plictisit, cu o altă pancardă, pe care scrie Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul primeia.): Pe asta o iau înapoi, că-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA: S-auzim mai departe, Bufonule. BUFONUL: Cum ziceam: ... ascultătoarele valuri... El își rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră... CEZARA: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pare că nu-i decât un fum... (întinde mâna, Ieronim încearcă zadarnic s-o ajungă joc mut) IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe la frate-meu, Ispas, să-i cer împrumut carul. Pe urmă văd eu niște gospodari, ceva, care au de măcinat, pun sacii în car și la drum! Moara-i colea, peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-ți pasă. Ei, vezi, da' ce mă fac eu cu casânca făgăduită Smarandei și cu turta dulce pentru gloată? Nu-i nimic, mă urc în car și merg acasă. Mâine dimineață îi îndrept proțapul spre târg și până-n prânzișor sunt înapoi cu tot ce-mi trebuie. Câțiva gologani îmi împrumută el frate-meu, c-o să fie bucuros când o afla ce afacere prima am făcut. Gata, la drum, sus proțapul (ridică proțapul) și să ne cam ducem. Iaca, dealu-i ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am plecat, acu' am și ajuns. Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul pornește spre culise) Hei, unde-o iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-mi rămâne alta de făcut decât să mă urc în car, poate că așa m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întâi, măi drace, să te mai văd o dată de ce ești în stare. CODÂRLIC: Ia privește și te miară... (face cu buzduganul mișcările unui aruncător de ciocan, îl aruncă undeva spre culise. Efect ascendent de rachetă) Acu' așteaptă pân-a cădea înapoi. Da' să știi c-o să mai treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
treacă ceva vreme. Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te așteptam. Te-aș mânca de drag ce-mi ești, da' nu pot de urechi. Ia zi, ce mai ala-bala prin fundul bălții? Nu te-a tăiat capul, venind încoace, s-aduci și toporul meu? Că am a-l da înapoi celui de la care l-am împrumutat. CODÂRLIC: Las' că-i pus la loc bun și toporul: Acu' alta-i. Tu, măi Dănilă... DĂNILĂ (încruntat): Cum ai zis? CODÂRLIC (temător): Mata, bade Dănilă... DĂNILĂ: Apoi așa! Zi! CODÂRLIC: ... cu șmecheriile... matele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le va duce, într-un singur drum, ca să mai tăiem din cheltuială. Așa poruncesc! LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta! DANA: Mă plec prea supusă și-ți sărut dreapta, luminate tată! (îi sărută mâna) PRICINĂ: Sărută, sărută, și treci înapoi la locu-ți. Bun. Două pedepse din trei sunt ca și împlinite. Să trecem la cea din urmă. Spune-ți gândul, cum au făcut-o surorile tale mai mari, mezină a noastră, Liana. Și pe urmă vom hotărî ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Cu puțini oameni adevărați, mamă Ilincă. Pentru că de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți avea nici o pildă de urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
condica, iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
împrumută-mi-i și mie măcar pe-un ceas... PAFNUTIE (atent la joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi-i, Sfinte Pafnutie, să fac numai două-trei ocoluri cu ei, și ți-i aduc înapoi nevătămați... PAFNUTIE: Nici nu mă gândesc! SISOE (cu disperare): Rogu-mă sfinției tale... PAFNUTIE (ridică ochii de la tabla de țintar): Nu ți-i dau, Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apere. Am auzit că există pe undeva locuri cu multe oi mici, și că unde sunt oi nu mai are cum crește nici un baobab, pentru că oile mănâncă puieții de baobab. Pleacă, pleacă până nu-i prea târziu. Găsește una. Vină înapoi repede, o să-mi fie urât fără tine." Mi-am spus: pe aici, pe aproape, sunt șase asteroizi, savanții serioși i-au numerotat de la 325 la 330. Poate că pe ei nu sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă, și-a suflecat pantalonii, i-a întins un leu cincizeci, a luat cântarul la subțioară și a plecat foarte liniștit. Țiganca, după el, stai, arză-te-ar gazu’! Dă cântaru’ înapoi! Marcel s-a ofuscat bine. Nu scria, bre, acolo că atâta costă? Apoi i-a explicat că, pentru a nu mai induce lumea in eroare, trebuie să inscripționeze pe carton: „Cântăritul - 1,50 lei“. Că e o diferență. Ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cîștiga până la un milion pe zi. Vara trecută și-a luat mașină. Afacerile îi merg, dovadă elocventă fiind cele 3-4 ghiuluri care-i împovărează imparțial amândouă mâinile. E greu. Doar costurile colaterale dacă le socotim. Pantofii tociți până la gară și înapoi, spor de stres, certurile cu concurența, spor de periculozitate în caz de încăierări cu celelalte plasatoare. E o profesie, preponderent feminină, bărbații sunt destul de rari în branșă. Nici condițiile meteo neprielnice nu trebuie ignorate. Apoi, ca plasatoare trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni.. (G. Călinescu) Am intrat înapoi în parcare cu liftul, am apăsat iar pe butoane pe acolo. Am ieșit din lift la nu știu ce etaj. Nu mai era mașina! Ne-au furat mașina! Începusem și cu alte teorii, ești tu proastă, probabil că ăștia au vreun mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și niște buline colorate. Pe urmă arăta vreo patru din astea cu mașini mici, două cu ceva, altele cu niște cerculețe. În partea ailaltă, mai arăta ceva pentru motociclete. Mă duc acolo, nimica, dar nici bariera nu se ridica. Dau înapoi, hâââț, mă trag pe dreapta de tot. Într-un târziu, apare unul cu o mașină din asta pricopsită, haț, oprește în fața barierei, bagă ceva pe stânga, se ridică bariera, dă-i ăla mai departe, haț se pune bariera. Ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]