2,507 matches
-
măgarul dulce Călcând lângă uluce și ar fi vrut, când avea să moară, să intre în rai cu măgarii. - Pe lângă marii damnați, Villon, Poe, Baudelaire, apar pe lume și astfel de poeți, mi-a spus Diaconescu cu o expresie de încîntare extremă, vrând parcă să-mi spună că trebuie să rămân deschis pentru toți, adică și pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor stări afective ale lectorului, care nu e totdeauna, mon semblable, mon frere, când citește Spleen
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Radu și am intrat într-adevăr într-o tipografie. Am coborât trepte și la intrare am dat într-un mic birou. De după el un ins gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi și a avut un surâs de încîntare: - Ați venit, bă? Uite-acuma mergem, mai am puțină treabă... Și și-a întors fața de la noi și a continuat o discuție cu un subaltern care îi spunea că are necazuri cu cei de la Pepegaz, cu cei care trebuiau să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu coatele de pervaz, rămânând, multă vreme, tăcută și singură. Fantezistă, poate, ipoteza că apariția tinerei necunoscute ar fi declanșat cândva, în vastul hol al casei Hariga, asemenea murmur, reminiscențe culturale atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că încântarea ar fi ajuns la derută și perplexitate. Iar dacă cineva și-ar fi dezvăluit, totuși, uimirea, ecoul n-ar fi putut persista : îngrijorarea, proiectele și febrilitatea viitoarelor acțiuni militante rămâneau obsesive. Existența își schimba cursul... N-ar fi deloc imposibil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care știa că le respinge, despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de bucurie și poftă pe șoseaua gâtului. Când ne-o fi mai rău, ca acu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
știri despre iminentul sfârșit al lumii, motiv pentru care cei trei cheflii au ajuns la o concluzie firească, exprimată tranșant de către Sandu Șpriț, chiar de la sosirea pe terasă: Bă, lumea modernă Înghite toate rahaturile, dacă au și moț plescăie de Încântare, aia e! Informația prostește nația! Ceaușescu ne dădea două ore de program la televizor, n-aveai timp de apocalipse sau de burlaci Înconjurați de blonde răsuflate. Ba să nu te superi, Sandule, sare Gore cu gura, oi fi tu nostalgic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Oui, oui", repet ca un papagal, încîntat de prețul cu jumătate mai mic decât în oricare alt hotel din Parisul bătut de mine cu piciorul, în după-amiaza în care m-am decis să-mi iau zborul din casa prietenilor mei. Încântarea mi-a fost de scurtă durată. Am ajuns în cameră. De fapt, am deschis ușa, după care am închis-o brusc. Am rămas în fața ușii. Nu știam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de noua bornă zero din decembrie trecut, aveam o strângere de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
magie care mă trimitea iar și iar, cu aceeași carte, pe aceleași stradele? Ca și în cazul lui Alexandru Philippide, pe care-l învățam la școală cu o poezie groaznică (ceva cu Prometeu). dar pe care-l citisem acasă cu încîntare, nu puteam decide dacă am în față un poet academic sau un mare metafizic în sensul picturii lui Chirico sau Fabrizio Clerici. Nu știam pe atunci că ezitarea aceasta nu-și afla locul doar în mintea unui adolescent famelic, într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încrustate stele și sori de oricalc cu sclipiri de flăcări vii și semnul Zeului Apelor: o amforă din care curgeau apele în valuri, tăiată cu meșteșug dintr-o piatră sticloasă și albastră ca apele mării liniștite. Iahuben se uita cu încîntare la toată această priveliște pe care înainte o cunoscuse numai de jos, neputînd-o cuprinde vreodată întreagă în ochi, așa cum putea acum. Se uita apoi la grădina care înconjura palatul pe dinăuntrul brâului de ziduri, sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
templului, dar amestecul lor ciudat de frumos și nesemănând cu nimic din tot ce văzuse vreodată Iahuben, atât prin înălțimea dreaptă și amețitoare a stâlpilor, cât și prin jocul nebun de culori, băga în privitor un fel de spaimă a încîntării. Acest templu Iahuben nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luați-vă topoarele și plecați sus pe Muntele de Foc! Strigați acolo numele omului negru Mai-Baka, plăcut zeilor cerești. Acolo, pe Muntele de Foc, zeii cerului vă apără de moarte și de primejdii! Toți cei din luntre priviră apoi cu încîntare în jos, la marea de sclavi care se sculaseră și tălăzuia în valuri negre și roșii și galbene pe coasta muntelui, spre pisc. Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răspunse cu grijă: - Un zeu poate iubi o femeie muritoare, dar eu cum aș îndrăzni să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de frumusețea clădirilor care-i apăreau mereu în față, lăsase-n urmă linia tramvaiului, apropiindu-se de o clădire imensă, cu turnuri și geamuri multe, dinspre care se auzea un cântec de clopote, cunoscut de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de care era cuprins, lăsa pe nesimțite locul îngrijorării, odată cu înserarea. Unde avea să doarmă la noapte? Crezuse că
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cum nu-și amintea să mai fi fost vreodată în viața lui de 14 ani. Omul nu mai părea distant și rece, nu mai era directorul, ci un om bun, asemeni bătrânilor înțelepți din satul lui din Basarabia. Directorul simțea încântarea pe care-o trăia băiatul, ca un bun cunoscător al psihologiei infantile, și fără rezerve fu părtaș la satisfacția lui deplină, continuând cu calm: - Asta înseamnă că vei locui în internat, vei mânca la cantina școlii, îți vei face lecțiile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vie, avem livadă. Numai că... numai că trebuie să le comunic alor mei reușita. *** Scrise acasă. Își închipuia bucuria mamei, la primirea scrisorii care-i anunța împlinirea viselor comune, fiindcă devenise elev al Școlii Normale din Iași, și-i bănuia încântarea firească cu care- și va împărtăși bucuria, tuturor cunoștințelor și neamurilor. Ce satisfacție vor trăi învățătorul și preotul! Într-un fel, lor le datora reușita. Surorile, desigur vor fi încântate, iar tata, tata... va fi și el bucuros. *** Primi un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar, la început îl încântase și-i produse o insomnie prelungită, la capătul căreia încântarea se stinsese, transformându-se într- o reală îngrijorare. Va reuși să facă față, va reuși, în caz de nevoie, să protejeze viețile celor 80 de basarabeni, pe care-i avea în subordine? Va vedea oameni morți, răniți, el însuși va
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
altele, învățarea descifrării indicilor contextuali, indiferent dacă este vorba despre minciuni sau nu. Astfel, pentru a obține maximum de profit de pe urma norocului la jocul de cărți, un jucător trebuie să învețe să-și controleze expresia feței pentru a-și ascunde încîntarea sau mulțumirea care l-ar da de gol imediat. Inexpresivitatea facială în cazul jocului de poker, spre exemplu, nu apare în mod natural, ci trebuie dobîndită prin autodisciplină. În limbajul psihologilor, "mincinosul trebuie să fie în stare să mimeze dezamăgirea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate fi un exercițiu al controlului comportamentului non-verbal. DePaulo și Jordan subliniază totuși faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt probabil la fel de importante ca încîntarea pe care o trăiește copilul cînd vede că a reușit să-i păcălească pe ceilalți. În lucrarea sa "Nasture, nasture, cine a luat nasturele?" (1980) Sacks analizează pe larg complexitatea și semnificația lucrurilor învățate de copii prin intermediul jocurilor. Există diferențe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bun Iată și comentariul autoarei: “Privind cele două imagini, poți crede că mingea de baschet și cei doi Îndrăgostiți luîndu-și larevedere n-au nimic În comun. Totuși, ploaia care umple ceva care a fost odată plin, rotund și folosit cu Încîntare, rămîne o imagine a solitudinii extreme. Acum, mingea e tristă, o versiune dezumflată a celei care-a fost. Dar și cei doi Îndrăgostiți care-și iau rămas bun pentru ultima oară, dau de Înțeles că a fost o vreme cînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care o adoptă cititorul, modul În care fost gîndită și realizată structura poemului. Să Încercăm să citim poemul de mai jos: se demolează - netulburat pe-un fost zid un melc cu casă Ioana Dinescu Un cititor versat observă cu Încîntare, de la Început simplitatea expunerii. Și recunoaște În ea una din mărcile haiku-ului: autorul nu a intervenit În niciun fel asupra imaginilor, nu s a insinuat metaforic În text nici ca să-și Încifreze emoția, nici ca-și etaleze cumva măiestria
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Kray Poemul Lavanei poate fi citit În primă instanță la propriu. Copiii care mănîncă sau culeg cireșele negre sînt Împinși de fervoarea fără opreliști a vîrstei și a verii abia Începute. Totul se petrece Într-o atmosferă de bucurie și Încîntare, Într-o exuberanță a contactului direct și viu cu o lume inepuizabilă În oferta și savoarea ei. Cireșul amar este unul sălbatic, aflat În afara vreunei proprietăți private și poate fi jefuit fără nicio teamă. Copiii sînt desculți pentru că așa se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a văzut pe Hera din Argos n-a dorit să ajungă Policleitos, și nici n-a dorit să devină Anacreon sau Philetas sau Arhilochos, după ce s-a desfătat cu versurile lor. Căci nu este necesar ca, dacă un lucru produce încântare, cel care l-a făcut să merite să fie imitat"* (Pericles, II, 1). Romanii vor prelua acest dispreț social. Cicero distinge între bonae artes cele ale cuvântului și sordidiores cele mai sordide, ale noastre. Iar Seneca precizează clar, într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cecității, fabuloasă mașinărie de informare și dezinformare, e în natura acestei mașini de văzut să-i facă pe operatorii ei să basculeze de la cea mai mare credibilitate la cel mai mare discredit, într-o clipă, iar pe noi, telespectatorii, de la încântare la dezgust. Dumnezeu sau diavol, mântuire sau damnare, sfântă sau păcătoasă, nu acestei sfâșieri nevrotice destinau originile ei religioase imaginea artificială din Occident? Ca și cum Părinții bizantini de la Conciliul Niceea II și-ar continua disputa în fața micului ecran, balansându-ne ad
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]