4,058 matches
-
manageri sunt predispuși să gândească pozitiv. După ce învață să evite aceste greșeli, sunt capabili să mărească eficiența personalului lor în mod spectaculos și în scurt timp. Partea a III-a. Abordarea științifică a leadership-ului 10. Precizia identificării Dacă nu știi încotro te îndrepți, orice drum te va duce acolo. Anonim Președintele unei companii manufacturiere, cunoscând experiența mea de psiholog clinic, m-a rugat să-i explic de ce un angajat performant poate „deveni aproape inutil peste noapte”. „Să fie din cauza drogurilor, a
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
va permite să o schimbați, în capitolul de față am să pun accentul pe feedbackul prezentat grafic. Informațiile grafice au mai multe avantaje decât tabelele, textele sau cele prezentate verbal. Graficele vă arată imediat nivelul avansat față de cel anterior și încotro vă îndreptați. Informațiile grafice vă arată direcțiile în performanță, permițând oferirea unui răspuns la momentul potrivit pentru potențialele probleme și o întărire pozitivă imediată. Dean Tapp, proprietarul unei companii de tipărire a etichetelor, a raportat un caz în care tipografilor
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
număr, programul e definit ca „solidaritate a celor buni”. Discuțiile despre regionalism (Sandu Plavie și George Enescu, 3/1931) se poartă exclusiv din această perspectivă a unității morale și de neam. În numărul 10 din 1932, N. Iorga semnează articolul Încotro trebuie să mergem (ca să aibă un viitor, poporul „trebuie să se desfacă de două poveri”: „povara amintirilor” și „povara iluziilor”). Doar al cincilea număr conține o rubrică „Literatură. Artă. Sport” (abandonată după aceea). Două note recomandă Pădurea spânzuraților de Liviu
CRAINICUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
melancolie discretă, trecerea anilor învăluind totul în ceața amintirilor: „încă o zi încă o rază prin vidul de sticlă / până la tâmplă / ostenită lumină ce-mi spui / ia-ți viața în spate și umblă / calc peste prag încă o dată / ce contează încotro / cât încă se-ntâmplă.” SCRIERI: Sentimentul baricadei, Craiova, 1976; Poeme în mărime naturală, Craiova, 1983; Întâmplarea cea mare, București, 1984; Lacrimi civile, Craiova, 1991; Noi povestiri după piesele lui Shakespeare (în colaborare cu Doina Pologea), Craiova, 1993; Monografia unui spectacol
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
-și schimbe în curând numele, regimul, istoria, frontierele. Avea să se nască o altă țară. Nu mai era nevoie de noi. Postul se închidea. Colegii mei și-au luat un rămas-bun fals zgomotos și călduros și s-au dus care încotro. Unii voiau să-și refacă viața acolo, alții să-și ia catrafusele și să plece în America. Iar alții, cei mai puțin realiști, visau la întoarcerea acasă, care trebuia să-i ducă în viscolul de acum douăzeci de ani... Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă și-un vălmășag de nu mai știu Încotro să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care-i gonesc, lovindu-i de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
MUȚI] Prostul, numa gura [î]i de el! De-o iubește pe Brizeis de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... să fi fost eu acolo [Î]i umpleam de bodaproste de nu știau încotro, Îi făceam pe toți tocană, rupeam gîtu[l] ca la vrăbii Și-mi duceam apoi acasă mirmidonii pe corăbii. [ANA] Foarte rău și fără cale, dragul meu... [și nu-ți ascunz], Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și - răspunzi. Povestești prost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și altul de alta, de subțiori. Acum eram la mijloc în mînile lor, n-aveam ce face, trebuia să mă las unde m-or duce. Trecurăm într-altă odaie, însă acolo, oricât aș fi vrut a mă împrotivi, n-aveam încotro; aburii era așa de deși și căldura atât de mare încît simțeam că mă înneacă, [î]mi venea să crăp. Crezui că vor fi greșit povățuitorii mei și vo[m] fi intrat în vrun cuptor. Voi să mă smucesc, dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfârșitul primăverii la Kypsella, pentru a se odihni în tihnă. Progresele rebelilor nu-i dădură însă decât prea puțină pace. El își strânse oastea, porni la Orestias (Adrianopole), dar tăbărî acolo mai multe zile în deplină inacțiune, fără să știe încotro, cu totul nelămurit și nehotărât de ce să s-apuce. După opinia sa rebelul Ivanco (Alexie) era neînvins, iar pe oastea romeică te puteai întemeia așa de puțin încît numai la strigătul inamicului tresar de spaimă. Chiar ieșirea la război a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de venirea romeilor și-și concentră tare puterile sale. Atunci se ciocniră avangardele amîndoror părților, și cea bulgară fu biruită în ciocnirea aceasta, trecu sau sub ascuțișul sabiei sau în prinsoare, iar rămășițele ce scăpară luară lumea-n cap, care-ncotro. Speriată de învingerea ce-o suferise avangarda, învingere ce se cam aflase, dar și mai consternată de furtunoasa înaintare a împăratului, oastea de căpetenie a romîno-bulgarilor nu mai așteptă ciocnirea, ci o rupse de fugă și fugi înapoi în cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la regatul bulgar, câștig întărit încă prin moartea lui Constantin și pe care împăratul voia să-l facă și mai durabil prin încuscrierea cu Lachanas. El puse să observe pe acest din urmă în ceea ce făcea și nu făcea, precum și-ncotro-i bătea gândul și-n ce fel era acțiunea lui și astfel îl spionă pentru a putea afla daca el, care începuse de la așa de mic, e și destoinic de-a se mănținea în realitate pe culmea cea mai înaltă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
petrecea din când în când, el trimise la anul 1299 pe Radoslav cu o oaste în Bulgaria, rînduindu-i și mai mulți demnitari înalți de ai romeilor, ca să sprijine și să ridice pe tron pe Mihail ce nu știa cum și încotro. Dar cum irumpea oastea cu îndrăzneală, despotul Eltimeres i se opuse tot cu atâta îndrăzneală lângă Krunos, locul de căpetenie al teritoriului său, și câștigă în contra lor o biruință deplină. Sebastocratorul Radoslav căzu în mâinile biruitorului, care puse să-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 150} din partea romeilor s-ar fi pregătit prinzători viclene și i s-ar fi pus curse, găsi de cuviință a desista de la urmărirea mai departe a romeilor, din care cauză aceștia se putură mântui prin fugă, apucând neopriți care încotro. Cu greu scăpă și Mihail la Pamphylos, la bine și la liniște. La știrea despre învingerea suferită, țărănimea romeică a acelor locuri începu să curgă spre siguranță la Constantinopol, luând cu sine averile mișcătoare lăsând în urmă averile cari se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
refugiase într-acolo. Când Musa, întorcîndu-se de la urmărire, își văzu tabăra în mâna dușmanului, atunci trupele sale, atât turcești cât și valahiene, fură cuprinse de o spaimă panică, o rupseră în clipă la fugă, se risipiră în deplină desfacere care-ncotro în toate părțile și parte își căutară scăparea în depărtare, parte se supuseră de nevoie învingătorului Suleiman ca stăpânului lor legiuit și-l părăsiră pe Musa care-și pierduse cauza. Acesta dete asemenea dos și căută a se mântui cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbesc la noi germănește oameni din clasele noastre cele mai culte în Zurich, Stuttgard, Munchen, ba chiar în Dresda, Berlin și Hannovera, unde-și închipuiesc atâtea despre pronunția și artea d-lor, dac-ar vorbi așa în limbele lor respective, încotro ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul, artistul, contele și baronul german nu se rușinează de-a-și vorbi limba maternă așa cum o vorbește servitorul și cocierul său; el ar fi nemîngîi[a]t însă și s-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulțimea ține totdeuna cu aparențele și cu succesul. Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini cari sânt mai cu minți nu ajung să vorbească și ei decât atunci când mulțimea, care în sine nu are nicicând putere, nu mai știe încotro și are nevoie de un sprijin. Un principe din timpul meu, pe care mai bine nu-l numesc (poate Ferdinand de Arragonia, N. tr. ) nu propovăduiește decât pace și bună-credință și cu toate acestea și-ar fi pierdut domnia daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vânt”, eroul trebuie trezit „ca să se înapoieze teafăr pe calea pe care a venit” (XI, 200-208). Evident, somnul lui Ghilgameș nu este unul firesc, biologic, ci un somn asemănat cu moartea și datorat unui demon : „Ce am de făcut, Utnapiștim, încotro s-o iau, acum când nemilosul a pus stăpânire pe [membrele] mele ? în camera de culcare, moartea s-a furișat și oriunde pun [piciorul meu] moartea e de față !” (XI, 230-234 ; cf. 1, pp. 173-174). într-un mit nord-american de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-ar întîmpla în industrie ceea ce s-a 'ntîmplat cu niște tragedii. Teatrul Național manifestând dorința de-a avea piese originale, cineva a îmbrăcat pe spanioli bulgărește și toată lumea i-a luat drept produs dunărean. De dunărean nu mai au încotro. Producțiunea națională nu se poate nici mănține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste. O dovadă despre asta ne-o dau toate statele. Anglia și America, Franța și Germania, Rusia, Austria, toate au protejat industria lor pentru a o avea, l-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sărăcit și au căzut; vremea lor a trecut pentru totdeuna; toți românii sunt săraci, toți sunt egali. Nu mă vreți voi pe mine, dar vă voi eu pe voi. Am în mâna mea colegiul IV, inerția pe care-o mișc încotro voi, și din care fac colegiu I, cu el am în mână țara, prin el fac din nulități oameni mari". Ave Caesar! O grijă își vor lua desigur oamenii atunci; grija opoziției, a controlului, a afacerilor publice. Vorba romînului: "De ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
institutori, advocați, cărturari, neguțători, proprietari ș. a. m. d. e plină cu totul de ideile unei aversiuni ostile în contra legilor fundamentale ale țării noastre. Mitropolitul Miron Roman o spune aceasta fără pospai, și el trebuie să-și fi cunoscând oamenii. Dar încotro țintește această atitudine hotărât ostilă a românilor transilvăneni? Să se ia sama numai la deciziunile conferenței generale din 1881 și să s' asculte cele mai nouă discursuri și rezoluțiuni ale meetingurilor și oricine se va convinge că pretinsa pasivitate politică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că, prima dată când atacă lentilele, o să fii viteaz și o să-i convingi astfel. În plus, e important pentru noi ca tu să fii, măcar și pentru câteva zile, Preot. - De ce? E singura modalitate în care vei putea să știi încotro vrei să mergi. Nimeni nu-și poate croi un viitor adevărat dacă nu-și cunoaște trecutul. Întreabă-l pe Făurar. S-ar putea să mă înșel, dar părerea mea e că o să ai câteva surprize. Întreabă-l despre strămoșii voștri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
degetele în carcasa dură, de plastic, a ambarcațiunii. - Da. Navetele alea se mișcau prea repede. E evident că erau conduse de quinți. Nu există nimeni în tot Universul... - Tu chiar crezi în povestea asta cu quinții? întrebă Oksana. - N-am încotro. Mai ales acum. Dacă accept că navele acelea erau conduse de altcineva înseamnă că nu avem nici o șansă și că lucrul cel mai bun care ne-a rămas de făcut e să plecăm repede spre Arcă, înainte ca viața să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sau un Voltaire. Fără aceste echipamente colective, nu există genii ale epistolei. Sîntem încă victimele unor compartimentări disciplinare. Așezăm revoluția comunicațiilor de partea istoriei sau de cea a culturii, cele ale transportului de partea comerțului, economiei sau geografiei urbane. Neavînd încotro, constatăm că istoria mijloacelor de transport tot mai apare ca o rudă săracă a istoriei "nobile". Ea este considerată poate anecdotică sau accesorie. Ca și cum o revoluție în transporturi, modificarea traseului unui drum sau a căii ferate, o diminuare a întîrzierilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
colectivitate, comunitate, vecinătate. Un alt aspect important în construirea și menținerea identității colective, este memoria individului și a colectivității din care face parte. Memoria colectivă îi oferă acestuia răspunsul la câteva întrebări esențiale cum ar fi: cine este, de unde vine, încotro se îndreaptă. Oarecum diferită de ideea de mai sus este poziția școlii comportamentului colectiv, care face referire la faptul că, pentru ca o identitate colectivă să apară, este nevoie de o estompare a sinelui și de o slăbire a constrângerilor memoriei
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Socrate rămâne dincolo de orice utilizare ce i s-ar putea da. Socrate nu poate fi imaginat decât conversând, practicând filosofia în mijlocul atenienilor săi. A trăit printre oameni, manifestând o permanentă înclinare spre comunicare în dorința de a dezvălui ce suntem, încotro mergem, a înțelepciunii, a găsirii de soluții. Hegel considera că "principiul lui Socrate este că omul trebuie să descopere în sine însuși destinația sa, scopul său, scopul ultim al lumii, adevărul, ceea ce este în sine și pentru sine, că el
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]