2,466 matches
-
dar nu îndrăznea nimeni să controleze dacă era adevărat sau nu, fiecare se retrăgea tot mai către ușă, cât mai departe de patul cu pricina. Fetele, erau înebunite de spaimă, nu le înțelegeai ce vorbesc, nu găseau cheia să poată încuia ușa, Tanța mea nu și-a mai găsit haina și-a luat o pătură pe spate și papucii de casă în picioare, reușind să fugim, ele s-au dus la o casă alăturată, spunând că acela era proprietarul lor. Nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
scrie poietul "..Si rând pe rând veneau în sat, Si ieri și astăzi câte unul, Din cei care-au plecat, dar ai lui, nici unul". Stiam de când eram copil că mătușa Maria, în focul durerilor de dor după copiii pierduți, se încuia în beciul casei să poată plânge pe săturate și să nu fie deranjată de nimeni. Acolo stătea și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la lumina zilei. Nu a fost unica familie în această situație, pentru că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
un moment dat pe un fel de terasă de pe care am făcut o mulțime de poze, peisajul fiind magnific, și voi insera aici două poze mai semnificative: Înainte de a pleca de la Meteora am găsit o încăpere plină cu cranii, era încuiată dar cu un loc gol tăiat în ușă prin care puteai să te uiți înăuntru. Pe rafturi erau puse foarte multe cranii omenești, vechi de sute de ani probabil, iar noi, turiștii, ne uitam curioși și oarecum înfiorați la aceste
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
când aveți nevoie de a vă spăla sau WC, bateți în ușă și santinela vă va conduce unde trebuie și, încă o dată, păstrați-vă calmul", face apoi semn gradatului ce-l însoțea și părăsesc amândoi camera. Aud imediat cum santinela încuie ușa și pașii se îndepărtează pe culoar. Primul impuls a fost să mă reped la ușă, să lovesc, să strig, să înjur cum n-am făcut niciodată. O descărcare firească a unei stări de tensiune necunoscute încă. Dar am avut
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dar o spun pentru mine) cum nu de puține ori mă prindea miezul nopții în biroul de lucru de la Universitate ... când mă pomeneam cu portarul semnalându-mi cât e de târziu (desigur, nu din grijă pentru mine ... ci pentru a încuia ușa de la intrare și a se putea deda somnului), iar dimineața eram la lucru înainte de ora șapte pentru a-mi pune ordine în activitatea zilei respective. Mă întreb și acum ... cum de reușeam să rezolv un program atât de încărcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doua a poemului îl descrie pe bărbatul care se dumirește greu că femeia nu se mai întoarce. În ultimul locșor (liber) din șirul de imagini mereu mai mici ale femeii, una într-alta, el o desenează plecând (părăsindu-l), apoi încuie ușa (final) și adoarme. Spre deosebire de prima, partea a doua (zbuciumul celui părăsit) e plină de verbe: Iată-l și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și pe el, așteaptă, Tot așteaptă: două și jumătate, șapte și jumătate. Douăsprezece. La douăsprezece culcă pachetul pe o parte Și desenează, pe cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu scânduri pe jos și cu o mică fereastră cu gratii. Fereastra dădea spre o curte interioară dreptunghiulară - fosta curte a imobilului - înconjurată de ferestrele tuturor etajelor. Gardianul mi-a spus: „E interzis să privești pe fereastră“, apoi a plecat încuind ușa. După-amiaza a trecut, afară era frumos, nimeni nu venea să mă caute. Am sfârșit prin a mă așeza pe jos, cu urechile ciulite. Aveam dreptul să bat la ușă ca să cer să mă duc la toaletă. Cred că mi-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
metode... . Am pus amenzi, iar banii mergeau la fondul școlii. Gardianul nu face față. Trebuie să asigure și curtea școlii și clădirea. Accesul în școală este controlat, copiii trebuie să aibă ecuson. În timpul orelor ușile de acces în clădire se încuie (profesor, matematică 51 de ani). Încercăm să nu luăm măsuri drastice înainte de a comunica cu păriții și cu elevii (profesor, economie 38 de ani). ...se discută în consiliul profesoral, se scade nota la purtare, se fac razii ale poliției și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
dificultățile de aprovizionare au dus, în cele din urmă, la o rugăminte adresată șefului de poliție din Cluj: cozile din fața magazinelor trebuiau să fie supravegheate cu concursul formațiunilor poliției. Căci, deseori, oamenii, ca, de pildă, mame care își lăsaseră copiii încuiați în casă își manifestau nervozitatea - de altfel de înțeles; chiar dacă, "din punct de vedere național, era alarmant", scria Inczédy-Joksmann Ödön, în niciun caz acesta nu putea fi un motiv pentru admonestarea "domnilor și a guvernului". Drept care a cerut subalternilor săi
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cavitate rezonantă colectoare de subsonuri hai-hui. Își dădu brusc seama că se cam întrecuse cu gluma într-ale meditației în public și regretă sincer. Băieții erau într-o dispoziție de invidiat, la care el se impermeabilizase fără voie. Un tip încuiat în mijlocul unei adunări joviale stânjenește, iar lui tare-i displăcea să compromită astfel spiritul de echipă ce-l cultivase în micul lor grup. Așa că sparse degrabă tăcerea cu o necerută explicație pentru absența-i din conversație: − Dacă ne rătăcim pe-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
izolați (încuiați) strict într-o parte a Vaticanului. Aceasta durează din 1271, cînd moartea papei Clement al IV-lea (1268) îi găsește pe cardinali nepregătiți; neavînd stabilit cine să-i urmeze papei, cardinalii încetinesc procedura. Poporul obosit de această încetineală încuie într-un loc pe cardinali pînă cînd aceștia au desemnat pe succesorul la pontificat. 25 "Galicanism", cuvînt utilizat pentru a desemna ansamblul libertăților, scutirilor de impozite, precum și conduita ce privește Sf. Scaun. Doctrinele galicane plasează infailibilitatea nu a papei singur
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nu se alege nimic din asta. 7 iunie Margareta în vizită o zi. Începe activitatea peste vreo săptămână. Prima perioadă la spitalul din Visby. Ieri sosit prin poștă o cutie întreagă cu mostre de medicamente. N-am unde să le încui. M. zice că e ilegal să le ții neîncuiate. Am pus până una-alta cutia în mașină. A trecut azi pe aici o fetiță, locuiește cu părinții în zona de coastă Tofta. (Nu merge la școală? Nu s-a terminat
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și gata. Transfer?) Kling mă sună chiar în toiul ședinței. Se afla cu ditamai dispozitivul electric la o mică fermă din Snäckarve, unde urma să execute o sacrificare la o bătrână care deținea conform evidențelor 1 buc. porc. Baba se încuiase pe dinăuntru și nu vroia să deschidă. Kling a amenințat-o cu poliția prin gaura cheii. Vroia să se consulte cu mine înainte de a chema poliția prin radio. N-am avut ce face decât să ne aruncăm în mașină și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Cu îngrijitor inclus, hrana și locuința trebuind să le acoperim noi.) Deocamdată au să locuiască în hangarul vechi, e cel mai la îndemână să stea acolo pentru eventuale plecări de urgență cu helicopterul. Pe vremuri aviația militară ținea noaptea câini încuiați printre avioanele cu reacție pentru a preveni sabotajele. De fapt Heintz, Turk și Matti sunt câini pentru depistarea drogurilor care vor fi "reciclați". Îngrijitorul, ofițer de rangul II Heller, e foarte entuziasmat. Vama tocmai a demarat acțiunea cu câinii. Până
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
explice de ce nu vrea ceai cu pâine prăjită (de obicei cu asta se ține). M. iese și dându-și seama ce s-a întâmplat, strigă ceva gen "Io-te că s-a tuns Johan!". Johan urcă scările imediat și se încuie în cameră. Mă scol și încerc să-l iau cu binișorul prin ușă. (Că doar nu făcuse nimic rău, dimpotrivă!) Johan dă drumul la radio, ceea ce zădărnicește orice discuție. M. se scoală și ea și mă roagă să cobor. Reacție
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Gård zice că "ambasada a mai pus ceva surdină". 1 septembrie Viroză intestinală. Nu mi-a priit ieșirea la pădure? Nu-i chiar plăcut să zaci bolnav la hotel. Am sentimentul ridicol că aș putea fi dat uitării. Că personalul încuie ușa și n-o mai descuie până ce nu te comporți precum clienții sănătoși. B.-A. a spus la recepție să nu-mi facă nicio legătură telefonică; cred că am și eu dreptul câteodată să mă relaxez complet. ("Și s-o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Unde duce gardul?) Deodată aud un helicopter, dau drumul la porc și alerg înspre sunet. Trag ultima salvă, ce tâmpenie! Nicio reacție. Prind iar porcul și îmi continui drumul. Ajung la o fermă veche. Au fire de telefon, dar e încuiat. Arcade noi la ferestre și șindrilă proaspătă, dar ferma e nelocuită. Deodată apare helicopterul. Zboară deasupra casei. Porcul priponit de catargul pentru steag. Din aer se aruncă un obiect rotund. Alerg într-acolo, convins că e un mesaj sau o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât "să fugă unde o vedea cu ochii și să se încuie undeva, departe de omul acela". Însă Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
anumit accent de nedumerire, de împotrivire, nesesizabilă pentru un oarecare, dintre noi, obișnuiții locului. Nu comenta! Hai, mai repede, N-avem timp de pierdut!, ne-a închis gura civilul. Cu permisiunea lor, a autorităților, mama a stă pânit câinele, a încuiat ușile la casă și la poarta ogrăzii și, sub escorta soldatului care nici o clipă nu ne-a pierdut din ochi, ne-am oprit la postul de jandarmi de la Comănești unde șef de post era plutonierul major Patriche , cunoscut nouă din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
gura copiilor. ne-am trezit și noi în curte cu trei soldați. Mama, înspăimântată și ea ca toată populația satelor, și nu numai a lor, le-a ieșit în întâmpinare, cu gândul să i scoată afară din ogradă și să încuie porțile, mai ales că, nu știu de ce, Sârbu se și refugiase la un loc mai ferit. Nu a ap ucat să se apropie de ei că a și auzit pe unul, strigându-i: „ vino, hazaică, dă-ne să mâncăm!” În
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
împreună, iarăși, repetându-se un zgomot deasupra noastră. Ce să fie, ce să fie ? Ia lanterna, mă ia de mână, să merg cu el. Urcăm treptele din scara interioară și ajungem sus la ușa camerei. Încearcă ușa, ușa nu era încuiată, o deschide, și cu lanterna privește în toată camera, fascicolele de lumină făcându-și datoria. Și deodată, nu-i vine și nu-mi vine a crede ochilor, vedem într-un colț al încăperii, grămădiți unul în altul, doi soldați nemți
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
om ști, căci paturile se eliberează abia la ora zece. Signora are un pat în camera asta, îmi arată el o ușă. Signore va avea unul mai puțin confortabil într-o mică încăpere improvizată. Bruno rîde, îmi atrage atenția să încui totuși valiza și zice: Hai să-ți arăt Florența în lumina primelor ore ale zilei! Și atunci a început povestea. Căci ce altceva au însemnat oare acele două zile ce au urmat, zile și seri în care un spiriduș căzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
copilul unui inginer de la atelierele unde lucra tata. Stătea în bancă undeva pe aproape de mine și-l chema Chinescu. Nu știu de ce tot vroia să mi se apropie și într-o zi, mergând spre casă, mă duse în ograda lui, încuie poarta, strigă pe mamă-sa și amândoi se reped cu unghiile și cu pumnii pe mine. Luasem de multe ori note mai bune decât el și așa ceva nu putea să suporte. Nu se putea răcori decât bătându-mă. Și doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
rigoare, mai ales pentru benzină consumată până la București, deoarece era criză mare și benzină era cartelata. După această vizită inopinantă, Lăură a fost întoarsă pe dos ziua întreaga. Devenise irascibila, s-a certat cu vecinele ei de apartament, s-a încuiat în camera ei, a refuzat să meargă la plimbare. Nu se gândea deloc la prof, ci pur și simplu vizita lui neanunțata la București o enervase. Totul fusese atât de imprevizibil, că nu mai avusese răgazul să se simtă stingherita
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]