9,411 matches
-
lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr. Seri, Nu e așa? ― Fără îndoială, încuviință, încercînd să rânjească, inginerul. Maitreyi o privea cu o adevărată mirare, apoi își pironi privirile în ochii tatălui. ― Ți-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca să curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă rugă să i-l dau să se joace cu el. Am șovăit atunci, pentru că făgăduisem Maitreyiei că nu mă voi despărți niciodată de inelul acesta, nici chiar pentru un ceas. Am întrebat-o din ochi, și a trebuit să încuviințeze și ea această despărțire, căci Chabù plângea și-mi cerea necontenit inelul. Când i l-am dat, l-a înnodat de o batistă și și-a pus batista la gât. Nu știu ce o atrăgea în piatra aceea neagră; o privea mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spilcuit, cu figura lui de gigolo; În noaptea asta intră OS pe unitate și probabil că o mînă divină l-a Împins mai repede de-acasă, ca să treacă pe poarta unității În cel mai bun moment posibil. Sigur el e? Încuviințez dînd din cap și mestec precipitat ce am În gură. — Păi, hai să vorbim cu el. În principiu, locotenentul e de acord să-mi dea o permisie de trei zile, nu e nici o problemă. Dar Îi iese destul de acru, condescendența
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Luptele sînt mult mai dure ca În ziua precedentă, e atacat și devastat Sediul Județean de Partid. În jurul prînzului, răsună primele focuri de armă În centru și În cartierele alăturate și foarte curînd apar primii răniți și morți. Ministrul Apărării Încuviințează folosirea armamentului Împotriva manifestanților - instaurează oficial indicativul Radu cel Frumos, care este un indicativ de război -, permite distribuirea de muniție reală soldaților. Decizia de folosire a armatei ca instrument de represiune e una politică. În capitală, Ceaușescu poartă o serie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă-sa că e un bou și că face numai tîmpenii. După o clipă de tăcere, ca un moment de reflecție la cele ce au fost spuse, o voce din spatele meu adaugă: — Și că e damblagiu? Și că e damblagiu, Încuviințează Claudiu. — Și ce crezi c-o să zică mă-sa? Întreabă Marcel. Tonul e plat, nu poate fi expresia ironiei, uriașul nu poate fi bănuit de asemenea intenții evoluate. Discuția, În ciuda faptului că există lucruri mai importante care ne frămîntă, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strigi cît poți tu de tare: Ai grijă ce faci cu cutia aia, nu sta cu curu’ pe viitorul copiilor mei? RÎdem, ne animăm un pic. Petcu pare să Înțeleagă ce vreau, Își rotește ochii, amuzat. — Mă, ai ținut minte? Încuviințează clipind și balansîndu-și destul de imprecis țeasta tunsă. — Ești sigur? Păi atunci dă-i bătaie. — Măi! Îl auzim că strigă (și, deși vocea lui e pițigăiată și fără virtuți dramatice, e Îndîrjită și răzbate). Ai grijă ce faci la cutia! Viitoru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu. Alex îl aștepta pe George. Dar știa că o să vină când o să i se năzărească lui. — Dar ai mai...? — Dacă am mai auzit de el, dacă am mai comunicat cu el? Nu, adăugă Alex. Se înțelege că nu. Brian încuviință din cap. Îi înțelegea sentimentele. El încercase să-i telefoneze lui George. Nici un răspuns. Și, cu toate că Gabriel îl îndemnase, refuzase să-i scrie sau să-i mai telefoneze. — Eu cred că ar trebui să facem ceva, spuse Gabriel. Ce naiba putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cei doi McCaffrey porniră fiecare către Băi, pe drumuri separate. Era unul dintre avantajele locului, faptul că fiecare își putea gusta plăcerea în intimitate. Și, totodată, constituia unul dintre aspectele a ceea ce simțea Gabriel că e „primejdia“ acelui loc. Adam încuviință din cap. Se îndepărtă puțin apoi se opri, semn că se retrăsese din societate și acum era singur. Brian ieși pe ușa pe care dispăruse Gabriel. Adam era mic și îndesat, un McCaffrey brunet, cu un cap rotund, o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse Rozanov. Spera ca vreo doi-trei din cei ce zăboveau în jur și pe care-i cunoștea să-l fi auzit. Încuviință din cap și continuă să se uite extaziată la filozof. Nu-i dădea prin minte să scoată vreo vorbă. În momentul acela Ruby auzi vocea lui Alex strigând-o peste întreg spațiul bazinului înecat în abur: „Uhuu, uhuu!“. Țipătul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trebuie să-ți spun că fata va veni aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce vrei să spui? — Cum o să-și petreacă timpul? O să lucreze, o să-și caute o slujbă, o să studieze, sau...? Vreau să urmeze o universitate englezească, dar s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că o cuprinde spaima. Ce faci aici? De ce stai acolo? Ruby nu răspunse nimic. Se uită la Alex, încruntându-se și mușcându-și buza. Fața ei exprima suferință. — S-a întâmplat ceva? Ruby clătină din cap. — Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Oxford, precum și o misterioasă doamnă americană, care a vărsat lacrimi amare. Orbirea de origine nervoasă a lui George a ținut doar două săptămâni, după care preotul i-a dat să citească scrisoarea lui Rozanov. George a citit-o, a încuviințat din cap și nu a rostit o vorbă. Părintele i-a mai adus-o și l-a mai silit de vreo două ori s-o citească, până când s-a convins că George îi înțelesese conținutul, deși continua să nu scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiindcă și-așa e prea mică. Adică dacă ai vinde o parte, bucata rămasă ar fi atât de scurtă că n-ar mai cumpăra-o nimeni. Înțelegi? Ei bine, aia se cheamă cupon. Bine. Cu asta e lămurit, da? Puiu încuviință din cap. Ca să revenim, a reluat ea, tu ai vrea să-ți faci un costum? Nu? De ce nu? Nici cu pantaloni scurți, ca pentru copii? Să știi că se poartă. Sau cel puțin se purta pe vremuri, când lumea era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu boala ei, a avut grijă să n-o lase să stea prea mult singură și a vizitat-o tot mai des. Urmau să se vadă peste zece zile. De fapt promisiunea lui Lucian ea a primit-o fără să încuviințeze, cu neîncredere și resemnare. Parcă știa că n-o să mai aibă răbdare zece zile. Cu câteva săptămâni înainte îi povestise că, simțindu-se rău într-o seară, se dusese la ușă și o descuiase pentru ca vecinii de palier să poată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mesei. Eu nu m-am băgat niciodată în politică, spunea mătușa Iuliana fără să împărtășească buna dispoziție generală, dar ceea ce s-a întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele. 47. Vai de voi! Pentru că voi zidiți mormintele proorocilor, pe care i-au ucis părinții voștri. 48. Prin aceasta mărturisiți că încuviințați faptele părinților voștri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiți mormintele. 49. De aceea, Înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: Le voi trimite prooroci și apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
care le au. Această regulă constă în faptul că, la orânduirea unui nou egumen,... cele 20 de mănăstiri aveau dreptul să propună pe unul din monahii mănăstirii respective. În momentul de față,... au trimis pe Ghedeon, dar nu a fost încuviințat”... Nu se putea ca într-o asemenea scrisoare să nu se arate “ Lipsa mijloacelor de trai ale monahilor și a celor necesare administrării mănăstirilor de la Muntele Athos”. Asta ar veni cam așa, părinte: hapsânul, cu dărăbul de pâine în mână
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îmi aduc aminte, sfințite, la ultima noastră discuție am ajuns prin luna august 1728. ― Atunci, să facem încă un pas, până în 1729 martie 14. ― La această dată, îl întâlnim pe “patrierșia” sa Hrisant, care, nici mai mult nici mai puțin, încuviințează - ca din proprie avere, ce mai - să li se dea fraților Costantin și Lupul, comis al doilea, satul Frăsuleni și a patra parte din Miclăușani, din ținutul Iașilor - sate care sunt ale mănăstirii Hlincea - pentru cheltuielile făcute de tatăl lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe piept ca pe o păpușă olandeză, Încuviințez mîinii mele dreptul de a-mi smulge viermele din suflet și de a-l roti aidoma unei cărți de tarot, pe care polipul morții crește asemeni unei axiome sacre, după știința conform căreia Între iezechil și purpura flamandă nu ar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pusese de acasă două bucăți de pâine și începu să mănânce. Când privi în jos observă două furnici cu ochi mari care se uitau la el mișcând din antene într-o parte și în alta. - Sunteți flămânde? Întrebă piticul. Furnicile încuviințară din cap, în semn de „Da”. Pălăriosul împărți și lor câteva firimituri apoi, de obosit ce era, se lungi pe mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o amiază când am plecat de la liceu, n-am mai rezistat și m-am strecurat din nou în sala de judecată. Văzîndu-mă, un aprod m-a întrebat amical: "Ați fost bolnav?" Probabil n-arătam prea bine. Am dat din cap, încuviințînd. La plecare, același aprod m-a însoțit câțiva pași ca să mă întrebe: Am văzut că scrieți tot timpul, pot să vă fiu și eu de folos?" Am plecat neștiind ce să-i răspund. În vremea asta, de câte ori ieșeam pe stradă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-avu vreme să mai spună ceva deoarece ofițerul de la capătul punții ne ceru biletele de drum. Le-am scos din portmoneu cu toată gravitatea și i le-am întins, sub privirile uluite ale Mihaelei. Acesta, după un control rapid, încuviință din cap și ne pofti să urcăm pe bord. ― Dorule, ce înseamnă asta, plecăm? E adevărat că plecăm? Văzuse că am prezentat biletele, călcase cu piciorul pe bordul vasului și tot se îndoia de realitatea călătoriei. Dealtfel, în împrejurări identice
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o interesa banalitatea ce-i debitasem, altfel ar fi găsit o replică. După un timp mi-a spus: ― Dor, nu vreau să aud din gura ta decât două, numai două cuvinte... Știi care sînt? ― Cum să nu? "Te iubesc!" A încuviințat din cap: ghicisem. Apoi a spus: ― Nu m-aș sătura să le aud toată viața. Hai, spune-mi-le! Cât mi-ar fi plăcut să pornească de la tine, fără nici un îndemn... ― Doamne, ce capricioasă ești, Aimée... Ca o fetiță! ― Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Heraclit. Și, oricum, dacă n-am "viață de noapte", să am "viață de zi". Cuplul "Monseniorul" ― "Biju" nu și-a pierdut buna dispoziție. "Îmi permiteți, Monseniore, să vă aduc un suc?" îl întreabă "scutierul său pe "franciscanul" Adrian Popescu. Acesta încuviințează: "Bine, fiule, de acord. Dar să fie de portocale". Nu știu mare lucru despre Izmir, escala noastră de azi. Doar că aici a fost cândva Smirna, nume pe care eu îl asociez (deși n-are, poate, nici o legătură) cu binecunoscuta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în genere principiul că numai cărțile bisericești se tipăreau de regulă, iar lectura laică a secolilor trecuți și din începutul acestuia e cuprinsă - maxima parte - în manuscripte. Ar fi // deci de dorit ca, în marginile restrânselor mijloace ce s-au încuviințat bibliotecei, să se adune această literatură an cu an, însă continuu și sistematic. În privirea cărților bisericești mai observ că data tipărirei nu o mai niciodată aceea a compunerei lor și, când există vro a doua ediție, ea nu-i
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]