2,099 matches
-
de revoluție (unul francez, altul rus) și-au disputat aici întâietatea. Révolution à la française ou à la russe? Expresia anunță o dilemă care e mai ales aceea a zonei de tradiție bizantină, unde ideea de evoluție graduală a prevalat îndeobște asupra schimbării intempestive. Oricât ar părea de straniu, spațiul rus a fost prea puțin studiat din acest punct de vedere. Liantul ideologic al Revoluției a interesat, pare-se mai mult decât istoria însăși a evenimentelor. De curând cu ocazia bicentenarului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cei doi termeni (structuralism și semiotică n.a.) se intersectează dat fiind că structuralismul studiază obiecte care nu sînt în mod normal considerate sisteme de semne, chiar dacă în realitate sînt -relațiile de rudenie în societățile tribale de pildă-, iar semiotica utilizează îndeobște metode structurale" (T. Eagleton, 1994: 100). Pentru domeniul culturii clasice semiotica este de fapt "teoria literară transfigurată de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de valorile postmoderniste, căci determinanții țin de apărarea încrâncenată a consecințelor modului de organizare, de tip ierarhic, generat de prima modernitate pentru a nu lăsa spațiul liber pentru manifestarea ordinii globale, ca expresie a celei de-a doua modernități. Ceea ce îndeobște se așteaptă a fi sens al discontinuității dintre conceptele de ordine, delimitarea precisă a timpului și bornei de trecere, ține de o treaptă inadecvată de reprezentare a schimbării, instantanee. Disconcontinuitatea este o zonă de penumbră, cum afirma Georgescu-Roegen în legătură cu conceptele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Diavolului. Încălcarea interdicției de a nu lăsa singur pe întuneric copilul nebotezat duce la schimbarea lui de către Necuratul. Obiceiul de a păstra lampa aprinsă de la nașterea copilului până la botez se explică prin funcția apotropaică a luminii. Copiii înlocuiți, demonici, sunt îndeobște inadaptabili în mediul uman, nu progresează firesc, achiziționează cu mare dificultate limbajul. "Copiii schimbați au capul mare, că nu și-l pot ținea, cade în toate părțile; sunt slabi, înșirați și cu picioarele moi; nu pot umbla și nu pot
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
orașului cu copii mulți, își oprește căruciorul în umbra salcâmului și mă caută printre pietre, el mă știe. Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui în mod exact nicio vârstă. Există astfel de oameni îndeobște mici de statură care îndată ce părăsesc adolescența obrazul lor capătă brusc câteva adâncituri de maturitate și o anumită netezime a pielii cu care rămân până la bătrânețe. Este impo sibil să ghicești vârsta acestor oameni, zeci de ani de zile obrazul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
chiar și atunci când educația nu era o chestiune publică statul era considerat educatorul prin excelență și putem face trimitere, în acest sens la celebra prosopopee a legilor din Criton: Pe acela însă care, văzând în ce chip împărțim dreptatea și, îndeobște, cum gospodărim Cetatea, rămâne aici, îl considerăm obligat, prin însuși faptul rămânerii lui, să asculte toate poruncile noastre, iar dacă nu ni se supune, îl socotim de trei ori vinovat: pentru că ne nesocotește pe noi, care i-am dat viață
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reprezintă Subiectul, iar Moriarty Antisubiectul. Dacă Subiectul este concretizat ca PROTAGONIST la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, Antisubiectul este concretizat ca ANTAGONIST. ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Rastier 1973. Vezi și ANTIREMITENT. argument [argument]. 1. Rezumatul unei narațiuni (constînd, îndeobște, din MIEZURILE cele mai importante din acea narațiune). 2. În cuvintele lui Aristotel, mulțimea de evenimente implicate semnificativ în ACȚIUNEA unei piese sau a unui poem epic. Unele dintre aceste evenimente se pot situa în afara INTRIGII propriu-zise a unui poem
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cadru [frame]. Un set de date mentale conexe reprezentînd diverse aspecte ale realității și favorizînd percepția și înțelegerea acelor aspecte (Minsky). Cadrul cognitiv al unui "restaurant", de exemplu, e o rețea de date aparținînd funcțiilor etc., pe care le au îndeobște restaurantele. Mai general, NARAȚIUNEA poate fi considerată un cadru ce permite anumite feluri de organizare și anumite interpretări ale realității. Cadrele sînt adesea considerate ca fiind echivalente cu SCHEMELE, PLANURILE și SCRIPTELE, dar s-au propus și cîteva diferențieri sugestive
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1985. Vezi și MODALITATE. donator [donor]. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Donatorul, analog cu ADJUVANTUL lui Greimas și LUNA lui Souriau) înzestrează eroul cu o unealtă (îndeobște magică) ce înlesnește înlăturarea eventuală a nenorocirii. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIDONATOR, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. dramatis persona [dramatis persona]. În terminologia lui Propp, un ROL fundamental (într-un basm) repartizat unui personaj. Propp a izolat șapte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
motion]. O manifestare cinematică a SEGMENTĂRII (cf. Bonnie și Clyde). În mișcarea lentă, o acțiune ocupă mai puțin timp decît reprezentarea sa, care se deplasează la o viteză mai mică decît cea obișnuită. ¶Chatman 1978. mit [myth]. O narațiune tradițională, îndeobște legată de credința religioasă și de ritual, care exprimă și justitifică un aspect exemplar al modului în care se prezintă lucrurile. ¶După Lévi-Strauss, structura mitului se poate exprima printr-o omologie cu patru termeni care pune în raport două perechi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O tehnică prin care înțelesul unei serii anumite de situații și evenimente rezultă din juxtapunerea lor, mai curînd decît din trăsăturile lor constituente (cf. "Jurnalele de actualități" din romanul S.U.A. de Dos Passos). Termenul e îndeobște asociat cu filmele de artă. ¶Metz 1974; Souvage 1965. motiv [motif]. 1. O unitate tematică minimală. Cînd un motiv apare frecvent într-un text dat, el se numește LAITMOTIV. Un motiv n-ar trebui să se confunde cu o TEMĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimentele să merite a fi povestite. Situațiile și evenimentele care sînt (descrise ca fiind) extraordinare, minunate, bizare (în opoziție cu ordinare, terne, obișnuite) sînt narabile. Se poate spune că o aserțiune narabilă are forța uneia exclamatorii, iar naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o dată se îndreaptă către eșec, sau invers. ¶După Aristotel, peripeția (PERIPETEIA) este, împreună cu RECUNOAȘTEREA, mijlocul cel mai puternic de asigurare a efectului tragic. ¶Aristotle 1968 [1965]. persoană [person]. Setul de relații între NARATOR (și NARATAR) și povestirea narată. Se face îndeobște o distincție între NARAȚIUNILE LA PERSOANA ÎNTÎI (al căror narator este și personaj în situațiile și evenimentele povestite) și NARAȚIUNILE LA PERSOANA A TREIA (al căror narator nu este și personaj în situațiile și evenimentele povestite). O altă categorie este
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
personaje-șablon în basme. ¶Holman 1972. personajul căutat [sought-for person]. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Personajul căutat (analog SOARELUI de la Souriau și OBIECTULUI de la Greimas) este reprezentat, îndeobște, de fata împăratului. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. perspectivă [perspective]. FOCALIZARE; PUNCT DE VEDERE. Împreună cu DISTANȚA, perspectiva este unul din cei doi factori principali care regularizează informația narativă. ¶Genette 1980, 1983; Rimmon 1976. piramida
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURSULUI este mai mic decît TIMPUL ISTORIEI, cînd (se simte că) un segment narativ e prea scurt pentru NARATUL pe care îl reprezintă, cînd un text narativ relativ scurt corespunde unui timp narat relativ lung (a cărui acțiune narată ia, îndeobște, mult timp pentru a fi completă), se obține rezumatul: el acoperă gama de viteze dintre scenă și elipsă. ¶Rezumatul (sau PANORAMA) este opus în mod tradițional scenei (sau DRAMEI) și, în narațiunea clasică, constituie conexiunea între scene ca și planul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
literatura pentru copii - Povești din țara poveștilor (1958), Povestiri cu prichindei (1959), Gagaga și alți câțiva (1960), Ronț-Ronț (1962), Elev în clasa întâia A (1964) ș.a.m.d. - , de vreme ce aici didacticismul nu inhibă, ci stimulează fabulația. În schimb, teatrul, alcătuit îndeobște din texte scurte, scrise pentru a fi jucate de amatori, școlari sau adulți, resimte din plin efectele ideologizării. Astfel, în piesa Într-o seară de toamnă (1963) o tânără ilegalistă reușește să îi înduplece pe soldații însoțitori să o elibereze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
finalitatea (care stabilește sensul evoluției); personalitatea (reprezentând corelația existențială "finală"). Capitolul I Modelul de reconstrucție a umanului în filosofia kantiană și în personalismul energetic I.1. Modele de reconstrucție a umanului 30 Tematizarea într-o reconstrucție filosofică a ceea ce numim îndeobște "problema omului" nu reprezintă un temei suficient pentru ca reconstrucția în cauză să fie socotită o "antropologie filosofică". Problema omului a fost deschisă, direct sau indirect, încă de la începuturile filosofiei, însă o disciplină având drept obiect ceea-ce-este omul s-a constituit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Date fiind aceste diferențe dintre proiectul antropologic și proiectul metafizicii, cel dintâi nu trebuie confundat nici cu planul de discurs propriu "criticii rațiunii pure"; nu cu întregul plan. De fapt, problema din urmă este superfluă, atâta vreme cât proiectul metafizicii este socotit îndeobște drept proiect critic. Dacă ne îndoim însă de această identitate, atunci planul de discurs al criticii rațiunii pure, înțeles în toată extensia sa, așadar neredus la demersul din prima Critică, acoperă proiectul propriu-zis al metafizicii și proiectul antropologic în toate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
următoarea idee nietzscheană: "Cultura se poate naște și poate înflori numai din viață"198. Cultura este spațiul în care se constituie personalitățile individuale. Acest sens al culturii se păstrează în întreaga operă a lui C. Rădulescu-Motru. Interpreții personalismului energetic sunt îndeobște de acord cu reprezentativitatea ideii discontinuității natură-cultură în acest sistem filosofic. Apar însă și puncte de vedere de felul acestora: "Motru a subapreciat totuși momentul discontinuității, n-a sesizat în dreaptă măsură mutația de anvergură a schimbării de planuri (de la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dar insuficient argumentată, vezi Zigu Ornea, Anii ’30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe verticală, al geografiei simbolice, o spațializare orizontală a identității naționale. Pentru o aplicație a acestui model teoretic, vezi studiul meu „Romania and the
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și fără frontiere, reformula proiectul popperian al societății deschise pe baza a ceea ce eu am numit „normativitate slabă”, cu o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult mai blânde, ca mccarthysmul - ca să nu mai vorbim de perioada regimurilor interbelice de dreapta, autoritare ori dictatoriale, încă intens discutate. În plus, de multe ori, autorii instrumentați ideologic sunt la antipodul intelectual și etic al celor care-i utilizează (îndeobște cinic); simțindu-se manipulați și recuperați, unii iau distanță față de emulii abuzivi - dacă nu se lasă prinși în vârtejul vanității și în „jocurile schimbului” (onorarii astronomice pentru conferințe, emisiuni radio și TV; visiting professorships, tiraje lucrative, subvenții de cercetare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aici); singularitatea instituției e dată de coexistența - nu întotdeauna pașnică, din moment ce divergențele de opinie au și mize mari (ce cărți să publice prestigioasa editură, ce noi angajări și titularizări să se facă etc.) - mai multor orientări academice, intelectuale, ideologice, politice. Îndeobște, marile universități sunt saturate la nivelul discursului public de corectitudine politică, în vreme ce liberalii autentici, de stânga sau de dreapta (nu pseudoliberalii de stânga), își cuceresc anevoie pozițiile, trebuind să se afirme pe plan savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din Spania, artizanul unui miracol economic, sau alianța creștin-democrată CDU - CSU din Germania, cu bune rezultate economice în fieful tradițional, Bavaria, și în alte landuri în care guvernează, cu programe ambițioase pentru întreaga națiune. Exemplele pot continua. Ceea ce se numește îndeobște „neoliberalism” în domeniul economic nu coboară însă direct din cărțile gânditorilor liberali, ci rezultă mai curând din crescânda presiune a mediului de afaceri, în primul rând a corporațiilor multinaționale. Dar tot liberalism este, în ultimă analiză. Mai îngrijorătoare mi se
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe temeiul „solidarității celor zguduiți”, o posibilă experiență comună de durere și pierdere ce s-ar putea constitui prin meditația morală asupra tragediei Primului Război Mondial. Patoțka spera să se poată naște astfel o morală seculară a continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să fie jucat de suferință și oroarea față de atrocitate. Din păcate, s-ar părea că a mai fost „nevoie” de un război mondial pentru declanșarea acestui proces. 10. Povestea Congresului este fascinantă și complexă, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]