2,074 matches
-
cu haine ca să fie ca o pernă. Își Întoarse fața prelungă, arsă și unsă cu alifie către Pinin. Își ținea mâinile deasupra păturilor. — Câți ani ai, nouășpe? — Da, signor maggiore. — Și ai fost Îndrăgostit vreodată? — Cum adică, signor maggiore? — Adică Îndrăgostit...știi, de o fată? — Am fost cu ceva fete. — Nu asta te-am Întrebat. Te-am Întrebat dacă ai fost Îndrăgostit...de o fată. — Da, am fost, signor maggiore. — Și mai ești Îndrăgostit și acum de fata aia? Că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nervii patetici inervează mușchii oblici ai ochiului. În engleză, de cele mai multe ori este folosit peiorativ. Patetic, adică jalnic. Jalnica viață a lui Piotr Ceaikovski. Posibil ca Russell să fi utilizat termenul În ambele sensuri, ceea ce dublează emoția indusă. Dezastrul omului Îndrăgostit nebunește de viață și care Întîlnește permanent obstacole În aspirația sa către fericire, frază muzicologică și temă principală și-n Romeo și Julieta, este, desigur, patetic În toate direcțiile. Biata Antonina privind undeva În sus printre bare, pe sfîșietoarele acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții de pe bancheta din spate a mașinii Îndrăgostiților asasini, așadar candoarea mai există chiar și-n inima lor, e noapte, ei se iubesc, fîșÎie pe autostradă ca-n Wild Heart, doar că Oliver Stone are mai puțin umor decît Lynch, e mai rar vizitat de har, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șnurulețul. Sau, cînd vine iarna: CÎnd bărbatul și iubita lui se sprijină unul de altul sau de un zid și stînd În picioare fac dragoste, avem sănătatea tăietorului de lemne”. Pin zăpadă, cu toporul Într-o mînă, tăietorul de lemne Îndrăgostit sare gingaș pe femeia iubită lipită-n prealabil de ușa bojdeucii. Altfel nu poate. Mai ales dacă-i scriitor din Liban și-i ultima noapte de dragoste, inspirată de romanul cu aproape același nume ce urmărește drama unui tînăr intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului variind În funcție de lungimea de undă astfel: Saramango, Samarango, Saramag. Și, În aceeași notă, iată fraza de Început a unei prezentări de cinematograf de artă la care nu se uită nimeni, Un bărbat Îndrăgostit, dragoste, Franța, 1987: „Steve Elliot, un star american, vine În Europa pentru a interpreta rolul scriitorului Cesane Pavete”. De notat că numele personajului de film este scris corect. Asta și pentru că noi, intelectualii. Să o lăsăm Însă pe tînăra căsătorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de indignări și gîfÎit, unde dau zilele trecute peste o Întrebare cu statură filozofică: „Ce poate fi mai frumos decît dragostea?” Pentru a ilustra cît e ea de frumoasă, deasupra Întrebării a fost lipită o fotografie cu doi tineri probabil Îndrăgostiți, căci se holbează pătimaș unul la celălalt ea băgîndu-i lui, nu se explică de ce, un deget În ureche. Urmează o minunată mostră de proză scurtă dar veselă, deasupra excepționalei semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu. ― Robi Thakkur n-a fost astăzi la conferință, vorbi. Mărturisirea aceasta mă făcu să sufăr. Aș fi vrut să spun ceva care s-o jicnească, să-i spun că se înșală dacă mă consideră prieten, că e ridiculă și îndrăgostită. ― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios. Mă pregăteam să încep ceva care s-o supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive, în clipele reale, când începeam să trăiesc. Reflecția nu mi-a relevat niciodată nimic. Pusei mâna pe un volum și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine. Eu mă trezeam lucid și ațâțat, experimentând în etape dragostea, în timp ce ea se dăruise toată miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea aceasta adâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul să mă întrebe, cu un braț încleștat pe speteaza jețului și cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dimineața, foarte discret și foarte prudentă. Iar de câte ori întîrziam cu spălatul, mă mustra copilărește. Avea atunci un glas de mătușă, ceva familiar și protector, aproape matern, care la început mă jenase, pentru că eu aș fi voit-o pe ea numai îndrăgostită, dar care izbuti să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoșteam și pe care le osândisem aprioric, fără să le bănuiesc dulceața. Eram obosit în fiecare după-amiază și la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă îmbrățișeze și să plângă. Mă gândeam că nu e posibil ca numai d'upă două-trei săptămâni de dragoste, Maitreyi să-mi fie luată. Cum stam singur, în întunerec, o revedeam în toate colțurile, în toate atitudinile ei de îndrăgostită, uitam toate chinurile pe care le îndurasem din pricina ei, toate îndoielile, și simțeam cum crește în mine, fără hotare, o dragoste pe care Maitreyi niciodată n-o bănuise. Așteptam zorile ca să-i pot spune că o simplă despărțire de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să dea de ea, de Leana... - Avea desigur pe cineva. Sau era îndrăgostită. - Așa spunea și ea, când vreunul din noi îi mărturisea, poate mai mult în glumă, dar poate și serios, că e îndrăgostit de ea. "Sînt de mult îndrăgostită, spunea. De când mă știu sânt îndrăgostită. De același", repeta ea râzând, dacă vreunul din noi îi punea vreo întrebare obraznică. - Și nu l-ați văzut niciodată? îl întrerupse Cladova, devenit parcă dintr-o dată curios. Vreau să spun, nu venea și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Avea desigur pe cineva. Sau era îndrăgostită. - Așa spunea și ea, când vreunul din noi îi mărturisea, poate mai mult în glumă, dar poate și serios, că e îndrăgostit de ea. "Sînt de mult îndrăgostită, spunea. De când mă știu sânt îndrăgostită. De același", repeta ea râzând, dacă vreunul din noi îi punea vreo întrebare obraznică. - Și nu l-ați văzut niciodată? îl întrerupse Cladova, devenit parcă dintr-o dată curios. Vreau să spun, nu venea și el acolo, tânărul de care era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar cu multă grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă că-i va tremura mâna. -... Să nu știu nimic despre fata aceasta, de care, crede-mă, n-am fost niciodată îndrăgostit, dar care-mi plăcea, care, într-un anumit fel, mă fascinează, poate și pentru că se leagă de ea amintirile adolescenței și tinereții mele, să nu fi izbutit să aflu nimic de cincisprezece, șaisprezece ani de când o cunosc, să știu că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine ești... Parcă sleit deodată de puteri, Adrian se așeză pe scaun. - Le-ai spus tu, șopti. Și le-ai spus de atâtea ori. Le-ai repetat atâția ani... - Eu le-am spus doar ce m-ai învățat: că sânt îndrăgostită de tine, că ești poet și te cheamă Adrian... - Ce-aș mai fi putut adăuga altceva? întrebă Adrian, ri-dicînd brusc fruntea, ca și cum ar fi încercat să-și ascundă deznădejdea. Nu sânt decât asta. Și niciodată n-am fost altceva decât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-s chiar 61". Cînd m-a sărutat, sărutul interzis cu gust de vișină metisă, "tătișor" avea 52 de ani. Copilul mi l-am dorit, mi l-am imaginat neapărat fiu. De ce? Ca să mi-l asum pe Iordan băiat, adolescent îndrăgostit, bărbat tînăr, așa cum nu l-am cunoscut. "Bine că nu ești nevasta mea". "Dar eu vreau să fiu". Nu mai știu cum se face să dea rod o femeie". Avusesem, în șir, ani răi. Mie mi se întîmplă și-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar de melodiile acelui saxofonist care avea chipul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din Sainte-Beuve, din volumul acela cu copertă galbenă cu care vine la seminar“ „Ei, i-am spus și eu așa..., doar nu puteam să-i...“ „E-te-te, drăcia dracului, da’ de ce te-ai dus să-l vezi?“ „Pentru că sunt Îndrăgostită de el!“ „Cât de Îndrăgostită?“ „Foarte!“ „Cât de foarte?“ „Aș fi În stare să-i fac chiar și un copil!“ „De ce «chiară, ce, nu poți să-l faci și cu altul?“ „Nu, numai cu el, vreau să scap de feciorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu copertă galbenă cu care vine la seminar“ „Ei, i-am spus și eu așa..., doar nu puteam să-i...“ „E-te-te, drăcia dracului, da’ de ce te-ai dus să-l vezi?“ „Pentru că sunt Îndrăgostită de el!“ „Cât de Îndrăgostită?“ „Foarte!“ „Cât de foarte?“ „Aș fi În stare să-i fac chiar și un copil!“ „De ce «chiară, ce, nu poți să-l faci și cu altul?“ „Nu, numai cu el, vreau să scap de feciorie și să am un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un tânăr de 24 de ani, care-i scria Înfocate epistole; ea mi li aducea și eu trebuia să-i compun altele la fel de Încinse. Deodată, după câteva compoziții reușite, am constatat că mă dedublam și intram În starea unei fete Îndrăgostite, adică În acele scrisori de răspuns mă exprimam ca o Îndrăgostită; e curios, dar tot ce scriam eu acolo era imaginație pură, minciuni, clișee, vorbe Înșirate... Zina era Însă fericită, se apuca să Învețe pe dinafară tot ce ziceam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea mi li aducea și eu trebuia să-i compun altele la fel de Încinse. Deodată, după câteva compoziții reușite, am constatat că mă dedublam și intram În starea unei fete Îndrăgostite, adică În acele scrisori de răspuns mă exprimam ca o Îndrăgostită; e curios, dar tot ce scriam eu acolo era imaginație pură, minciuni, clișee, vorbe Înșirate... Zina era Însă fericită, se apuca să Învețe pe dinafară tot ce ziceam eu În scrisori și povestea și altora ce i-a „răspuns“ ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o pe biata fetiță naivă și Îndrăgostită. Zuluf 19 septembrie 1963 Dragul meu, Era o fetiță cuminte, care venea seara devreme acasă și care avusese câteva mici aventuri romantice și languroase pe bănci de parcuri și la filme cu dragoste; În ea totuși era veșnic un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]