2,049 matches
-
cu care lumea judecă un Încrezut. Acesta din urmă va fi mai mult decât ridicol. Prea marea căutare este poate un viciu mai grav decât lipsa de Îngrijire, iar axioma de mai jos le va face cu siguranță să se Înfioare pe femeile cu pretenții: L Cine Întrece moda ajunge o caricatură. Nu ne rămâne acum decât să risipim cea mai mare greșeală Întreținută de o presupusă experiență În mințile celor puțin deprinși să gândească și să observe; Însă vom enunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un lucru pe care nu se aștepta să-l descopere. Și-a dat seama că, în ciuda ultimelor decenii de activism, era în primul și în primul rând arheolog. Simpla descoperire a acestei tăblițe, oricare ar fi semnificația ei, l-a înfiorat ca cercetător. Legătura cu Avraam, sentimentul că, la fel ca acele telescoape din New Mexico, a intrat în contact cu o lume îndepărtată era un lucru care îl încânta mai mult decât putea spune. Dar cealaltă voce din mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dialog.) BRUNO: Ia te uită! Ăștia mai lipseau! GRUBI: Eu nu-i înțeleg pe unii... Au un tupeu! PRIMUL BĂRBAT: Asemenea oameni ar trebui interziși prin lege. GRUBI: Care lege? Tu nu vezi că aici e care pe care? BRUNO (Înfiorat de oroare.): Brrr! E sinistru! GRUBI: Au să strice tot. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să le permitem tuturor, nu-i așa, să... AL DOILEA BĂRBAT: Ah! Mi s-au răcit picioarele! BRUNO: Ia te uită! Altul! GRUBI: Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin exces. Bănuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părere de rău pentru speranțele tale umaniste (eram per tu, la propunerea ei abandonaserăm țeapănul „dumneavoastră”), trebuie să știi că Howard ți-a spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și mănânci tot din farfurie, a adăugat cu o veselie forțată. - Nu se poate, am murmurat, nu suntem În romane științifico-fantastice... - Nu Încă, m-a corectat Eveline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un fost Templier, și el condamnat la moarte pentru crimă, care, neavând, din această pricină, drept la asistența unui preot, i se spovedește pentru a-și ușura sufletul. Lui Florian de Squint Îi este dat să audă lucruri care Îl Înfioară: ritualul de primire În Ordin cuprinde, ca puncte obligatorii, renegarea lui Hristos și scuiparea de trei ori a crucii, după care nou-venitul trebuie să-l sărute pe gura, pe ombilic și pe organele genitale, pe cel care Îl inițiase Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Erau acolo, Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Începând de mâine, ordinea lumii să se schimbe, să intrăm Într-o altă eră... Zău, crede-mă, e o chestiune de viață și de moarte, nu am cum să lipsesc. Sunt lucruri prea grave și prea dramatice În joc, mă Înfior numai când mă gândesc ce-ar putea urma. - Da, și tocmai acum te găsești tu să pleci așa... Dacă nu vei reuși să te-ntorci la timp? - Nici nu intră-n discuție, voi reuși, nu-ți face nici o grijă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
februarie. Sosește, împreună cu Principele moștenitor, pe vaporul Don Luiz, care intră maiestos, către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu tortul de frișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, „Înghite hapul, n-ai ce-i face, inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
probabil târcoale, nu-l lăsase Ester să se apropie prea mult și acum crezuse că, lovită dintr-odată de tembelismul remușcărilor, venise la el să i se ofere. La pușcărie. Amuzat de idee, am început să chicotesc. „Chiar nu te înfioară grozăviile astea?“, s-a răsucit Ester spre mine. „Nu-ți dai seama ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit...“ Nu i-am răspuns. Nu voiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau totuși în vârful picioarelor. Scarlat cu degetul la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceasta, în mijlocul oamenilor nu poți ține la respect trei ostatici. Nu sper mare lucru, dar poate că reușim să-i neutralizăm înainte de a ajunge la destinație. ― La prima mișcare suspectă vor împușca bătrânii. Când mă gândesc la cadavrul șoferului, mă înfior. Zece gloanțe! ― Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că unul din ei e nebun... Se apropie de fereastră. Se auzeau camioanele, autobuzele și tramvaiele dimineții, siluete cenușii se strecurau pe lângă ziduri ocolind cu pași inegali bălțile. Deși întuneric, se simțeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strângere de inimă. ― Și totuși... ― Și totuși! Bătrâna oftă. Nu aveam dreptul să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte mult, este un om delicat, fidel, de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul particulară. O spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se vedeau nemișcați doi ochi de jeratec, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de frică Acest minut pîndia, Să vază la vr-o parte Pre bunul ziditor Să-l roage a-i face parte De dragul soțior. 456 {EminescuOpVI 457} {EminescuOpVI 458} {EminescuOpVI 459} Un fulger luminează Și ia pe loc căzu, Un glas o-nfiorează Și ea moartea-și văzu. Nu, fată, nu mai cere Pre un văcar bărbat Și d-odată din tăcere Un țipet au scăpat. Părinții - aleargă afară S-asvîrl din așternut La baba cum să sară S-o spargă ei au vrut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Park atunci când am venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și iată-mă acum măritându-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
afirmația „îmi place să fiu văzut ca un expert într-un anumit domeniu”. „De ce ?”, am provocat eu. Răspunsul a venit surprinzător de repede : E vorba de imaă ginea de expert, avem nevoie să fim recunoscuți public. „Cum așa ?”, s-a înfiorat șeful cel mare. „Cînd semnăm un contract cu voi, ne bazăm pe faptul că sînteți specialiști, nu că vreți să aveți o imagine !” „Wrong question !”, m-am amuzat eu. Nu înseamnă că, obiectiv, nu sînt buni „specialiști”, ci că au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mișcare. Îi știam faima cu două tăișuri și că-i greu de luptat cu el, că nu sunt singura, că multe persoane pline de alese calități au pierdut lupta înaintea mea, dar provocarea mi-a plăcut și m-a înfiorat. Nu mi-a păsat de primejdii și de victime. Viața a devenit mult mai colorată, după fraza asta a lui. Îi dădusem voie să-mi spună tu și era prima dată c-o făcea, iar asta semăna cu o mângâiere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că salut fără să-mi ridic pălăria. A încheiat pe un ton aparte: — Cine sunteți de fapt, domnule Crețu, de unde veniți? Sunt pur și simplu curios, dar dacă vă e greu să-mi spuneți, n-o să insist. Întrebarea m-a înfiorat, omul ăsta părea c-a înțeles ceva din ce mi se întâmplă și l-am întrebat, ca să câștig timp: — Și tu ce crezi, adică, dacă preferi, dumneavoastră ce credeți? — Nu, nu, vă rog să rămâneți la tu, îmi place mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Uneori,oratorilor le scapă adevărul printre canini. În definitiv, la ce i-a ajutat lui Hamlet adevărul ? Castelul Elseneur așteaptă încă un răspuns. Fara îndoieli, rămânem țepeni. Prin cărțile altora, descoperim in noi teritorii nebănuite. Eterna muțenie a cosmosului mă înfioară. Mulți oameni străbat lumea fără să o înțeleagă. Știința are nevoie de cunoaștere, religia - de revelație. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufletești Nenorocirea e că mintea omului înghite și ceea ce nu poate digera. Tainele universului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]