2,204 matches
-
Forțelor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai niște simple zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu gura căscată: — Cine se crede ăsta de Îmi dă mie ordine? Să-l aștept eu pe el... „aici“? Ați auzit, tovarășul maistru? Și dumneavoastră cum de i-ați Îngăduit? Să-i dea ordine maică-sii, nu mie! s-a Înfuriat Vasile. Eu sunt Vasile Moare și nimeni nu-și bate joc de mine În halul ăsta! Cu ce drept Îmi fură el mie existența? Cu ce drept, tovarășul maistru? Căreală aproape că-și Înghițise Carpațiul și rânjea, nu mai asistase
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius era exilat la Rhodos. Livia le-a păstrat patruzeci de ani; el s-a înfuriat, a încercat să i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i întâlni pe cei ai libertului. Prin urmare, cuvintele îi erau adresate lui. În sufletele celor mai vechi și mai credincioși sclavi ai Liviei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cleopatrei, ca legământ de alianță, insula Cyprus și o parte din Syria și din provincia Africa, în jurul Cyrenei. Ca și în cazul lui Julius Caesar, pe lângă o mare iubire, era și un proiect de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anunțe în prealabil, după cum îl învățase Germanicus, descoperea lucrurile așa cum erau în realitate, dincolo de masca pompei oficiale. Vizitele lui îi înspăimântau pe unii, dar pe cei mai mulți îi entuziasmau. Se îngrijea ca pe drumurile imperiului să se poată circula rapid. Se înfuria pe curatores viarum - care evitau mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-o în seamă. Cățelușa a început,însă, a scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret, parcă, insista, să i se dea o chișcătură de carne. El se înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca, de țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
uitat multă vreme, - Nu știu ce s-a întâmplat, domnule Stani, negreșit trebuie să ținem legătura! I-a răspuns directorul prins în ofsaid în timp ce își conducea musafirul neobișnuit. Deodată l-au zărit pe elev așteptându-i curios. El auzise discuția și era înfuriat că nu îl scoate de la ore pe Angelescu să îl ia în șuturi conform planurilor lui. - Laur, de ce n-ai intrat la oră? îl întrebă tatăl. - Nu intru până nu-i dau și eu cinci palme lui Angelescu sau nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în ziua aceea de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul pe o lună! nu-ți dai seama, are și el greutăți? - Dă-l încolo, eu tot nu cred! Nu i-a fost profesor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
consumatori ai acestei prăjituri cu frișca și crema mereu proaspete. Era un țâr ambițios, nu la carte fiți fără grijă, ci în discuții contradictorii, și ținea cont de părerea lui pe care o considera primordială și originală până s-a înfuriat Tomiță și fiindcă nu îl putea bate i-a aruncat tenișii pe fereastră de la etaj, să scape de opiniile lui și să-i dea de furcă cu altă preocupare! Acum el avea de ales urma ora de istorie cu doamna
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ziua cărți de la bibliotecă, unde avea voie să se ducă să-și facă aprovizionarea. Degeaba îi spunea mama lui să îi ceară iertare tatălui său, nu vroia să cedeze, nu se simțea vinovat după ce plătise. Până una alta mama sa, înfuriată de cerbicia lui, îl trimite la plajă< pentru sănătate. Avea ore precise când lipsea de acasă pe care le respecta cu sfințenie. În această vacanță Cehoslovacia este invadată de ruși. Parcă mai ieri prin anii ‘60 sovieticii erau masați în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
n-are foc. - Îmi permiteți să aprind și eu țigara? îl întrebă pe primul fumător întâlnit. Întâmplător, era un profesor sobru, întunecat la figură care tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
la demonstrație. Îi treceau prin minte denumirea tuturor triunghiurilor< isoscel, echilateral, oarecare și, dreptunghiular. Parcă îl obseda acest cuvânt și nu era în stare să îl găsească pe cel potrivit. Era extrem de nervos iar profesorul râdea disprețuitor. Laur s-a înfuriat și a ieșit din sală. A venit asistentul Popescu după el, însă a refuzat să mai intre în sală. Profesorul îl trimisese după el, vroia să-i dea examenul. - Vin în toamnă, îi spuneți profesorului că acum știu că se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
erau cei care cumpăraseră casa de pe Exeter Drive. O splendidă casă de patrimoniu, cu șapte dormitoare și întregul parter lambrisat cu cireș. O casă pe care aveau de gând s-o dărâme, ca să construiască alta în loc. Un plan care o înfuriase pe Helen Hoover Boyle. — Vai, domnule Streator, zice. Nu știți ce vorbiți. Din locul în care stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese de mobilier. Apoi, fiecare coridor cotește sau se ramifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte, se Înfurie ea la rîndul ei, cum poți fi atît de mărginit? Tipul ăsta nu e de aici! Ca să afle adevărul, n-o să cruțe pe nimeni și nimic! Nu pricepi că ai face mai bine să mă ajuți? - Lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la adăpost, departe de aici. Poți să pricepi atîta lucru sau nu? Nu, nu pricepea. Și simplul fapt că el, Christian, nici măcar nu-i ceruse părerea cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să scot Zodiacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul acelei cereri neobișnuite și Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ei În oase și În măruntaie. Dar nu vreau să te Îndestulez pe seama celor viitoare, așa Încât să le poți descoperi una câte una, cu durere. Mai mult nu Îți spun și mai mult nu Îți răspund. — Continuă! exclamă Dante. Era Înfuriat. De ce prietenul Îi vorbea În enigme? De ce Îl părăsea În acea incertitudine? — Ești un arogant osândit, cu tot neamul tău! strigă el. Nemernicul de Giannetto e viu și știe mai multe ca tine! Umbra lui Guido se apropiase de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ostenit, ca să capeți, la sfârșitul săptămânii, doar atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră și ei după primele discuții cu patronul, care le spusese că dacă nu le place, n-au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]