2,294 matches
-
bagajul și îmi spune că mai are trei ore până la decolare, n-aș vrea să mergem la o cafea să mai stăm de vorbă? Gândul meu țipă: Da, da, și eu mai am trei ore de așteptat, să mergem! Dar îngheț: aud o voce, vocea mea, care-i răspunde că nu am timp pentru că trebuie să mă îmbarc neîntârziat. Atunci el îmi ia mâna în mâinile lui și îmi spune că i-a făcut mare plăcere să mă cunoască. Gândurile urlă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mâine cum încep ziua, cu toate riscurile la care mă gândisem înainte, Toni, zice el, râzând în familie de ceva, nu e nimic, nu te mai gândi, e așa cum ai zis și las-o la o parte. Am închis telefonul, îngheț, nu e nimic, ok... știu, și că știu acum cu ce mi-e mai bine? Ce-am făcut? Groaznic cu banii pentru casă, banca mi-a refuzat creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ales din flori care, la o inspecție mai atentă, erau roase de fluturi și din furnici ce călătoreau neobosite pe firele de iarbă, era, ca Întotdeauna, o dezamăgire. Natura reprezentată de ceruri, ape și orizonturi Îndepărtate era ceva mai plăcută. Înghețul și promisiunea iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească la marea bătălie dintre St. Regis’ și Groton de acum o veșnicie, de acum șapte ani, și la o zi de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici un dubiu. Trebuie să punem mâna pe acest om înainte de a ne gândi măcar la un al treilea mandat. Nici un răspuns. Patru ore, gândea Jefferson Dayles, patru ore mai erau până ce avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL 10 La fermă, înghețul nopții din deșert se muiase într-un răsărit rece care dezmorțea încet întinderea cenușie. Cei de acolo se treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
datoare, că de acolo începe și se sfârșește totul. Însă curând mi-am dat seama că de fapt era capătul lumii, loc ascuns, tăinuit, fără prea mari șanse să se facă evident altcumva decât zborului fragil al fluturilor vara sau înghețurilor crâncene iarna, care-mi lipeau fruntea de fiarele ușilor sau porților din spatele cărora nu puteam ieși... Dar am ieșit nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac militar. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu reușise să-l termine azi-noapte. Deschizând radioul, descoperi că majoritatea buletinelor de știri fuseseră transmise deja. Peste zi se aștepta o Înseninare parțială. De-a lungul fâșiei de coastă exista probabilitatea unor averse locale. În timp ce În depresiunile nordice riscul Înghețului era Încă foarte mare. Șoferii erau atenționați asupra pericolului de a conduce pe șosele ude și erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să frâneze brusc. Care-i problema lor, protestă Fima. De ce nu mă pot lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fâșia de coastă? De ce suntem tot timpul anunțați și avertizați, În loc să-și asume cineva responsabilitatea și să spună simplu: Vă rog. Vă atrag atenția. Asta e, curată nebunie. Totul se descompune aici În bucăți, iar ei Își fac griji În privința Înghețului. Poate că tocmai o frână bruscă și un viraj rapid ne-ar putea Încă salva de catastrofă. Dar și asta e destul de Îndoielnic. Fima Închise radioul și formă numărul Annettei Tadmor: considera de datoria lui să se scuze pentru comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că suntem izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
altceva decât o stare de surescitare, asemănătoare cu aceea produsă de alcool. De un umor irezistibil (deși neintenționat) este pasajul în care autoarea încearcă să mitologizeze geneza propriei ei cărți: „Sigur, totul a pornit de la punctul zero al stării de îngheț sufletesc, de la o scrisoare tristă și expediată Planetei de un muribund înțelept ca mai toți cei ce reușesc să rămână lucizi și cu lumânarea aprinsă în mână. Atunci cred că am auzit primul pocnet în inimă și-n țeastă. Cordul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că are un plan. - Așa e... spuse Alexandru. Dar nu vreau să schimbăm programul Erinei, așa că... vom vorbi pe drum. Ieșiră toți trei, coborâră la grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară era frig, dar temperatura trecuse peste limita Înghețului. Zăpada se dezghețase și Începea să se topească. Cu toate acestea, primăvara nu se făcea Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putem anula cât mai repede. Vreau răspunsuri de la spătarul Albu și de la logofătul Cânde. - Ceea ce știm până acum, spuse spătarul Albu, este că turcii au trimis Întâi un grup de pescari care reveneau pe gheață fiindcă bărcile fuseseră prinse de Îngheț pe malul celălalt. Acest grup a ucis străjile noastre de la Dunăre și le-a luat locul, semnalizând că trecerea poate Începe. Fluviul a fost trecut repede, cu copitele cailor Înfășurate În cârpe, ca să nu se audă pe gheață. Apoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
începea să fie la modă sau, dacă da, numai din auzite. Amândoi citiserăm din Zarathustra și culeseserăm de cine știe unde sublime monstruozități lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape cu cozi scurte. Nu eram singurii care recoltau noaptea. Dușmanii noștri erau țăranii cu câini. În spălătoria maistrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și nouă ne trebuia 15... tot vorbind!. . . - Tocmai la capătul celălalt al lumei! se plânse Mini, care recunoștea cartierul. Porniră. Mini simțea totuși un fel de farmec de a străbate o parte necunoscută bine a orașului, abia ghicită prin vălul înghețului nocturn. Când treceau printr-un întuneric mai mare se temea într-un fel plăcut, ca și cum se mințea pe ea singură că îi e frică. Ii era teamă, ca de ceva care nu poate să-ți facă rău. și locul îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre lumini arzătoare în acest oraș ce nu și-a găsit vecernicia medievală a dragosteiă Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă a firescului, când genele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi au tremur haotic ce dansează în asfințituri precum sufletul luminii în care-ți presimt apropierea înghețului în ochii tăi ce-mi tulbură umbra străină în ochii tăi ce mă robește în lacrimi. Din mine începe un infinit de pustiuri dragostea mea, precum dragostea uitată în pocaluri albe de liniște. Dragostea mea ștearsă de prezența tandră a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs înfrigurat în dispariția celor ce pier. Acolo poate locui înserarea cu sângele unui timp însingurat. Să înțelegi lumea e o prietenie dintre înghețul universului unde te poți strecura în diferite forme ale iluziei pentru a te adânci cât mai mult în luminile unor ființe ce au avut pasiuni emoționante... Să iubești scheletul unui nimic care se descompune pe o foaie albă, e ca și cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate lui bădia Nicolai Fodur, că ne-a salvat cu mâncărica dată în avans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca mine. III Liniște. Nu mai aud scîrțîitul ferestrei din spatele meu. Simt numai frigul în picioare și în vîrfurile degetelor. Am halucinații, sau rîul a încetat să curgă? Este un moment, trebuie să fie un moment chiar înaintea punctului de îngheț al apei cînd aceasta nu mai curge, dar e încă lichidă. Cu o fracțiune de secundă înainte de a se forma primul cristal de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să-mi fac de lucru. Mă duc la via nobilă a noastră și încep să descurc aracii, să-i stivuiesc și să-i pregătesc pentru iarnă. Apoi, la câteva zile, încep să îngrop via nobilă spre a o feri de îngheț. Nu uitasem că tata, îngropând via în toamna lui 1928, a avut astfel posibilitatea să mă dea la școală. Lucram cu îndârjire, cu disperare, dar și cu spor. Munca îndârjită și oboseala mă făceau să uit de situația grea, disperată
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
res este încununarea wagneriană a viziunii dominate de ambiția cuceririi elementelor naturii. Occidentul este aproape de a sucomba sub asaltul, concentrat, al cataclismelor. De la Londra până la Paris, vremea pare să fi devenit inamicul cel mai redutabil al lumii libere. Furtuni, ploi, îngheț se abat, fără oprire, asupra comunităților asediate. Este ca și cum, în pragul unui război atomic, omenirea ar fi confruntată cu perspectiva unei apocalipse meteorologice. Extincția omenirii încetează să mai fie o simplă ipoteză de știință-ficțiune. În viitorul alternativ pe care îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în Orient și alta la temperaturile de îngheț ale României! La școala normală din Galați, ca și la bacalaureat, era centrul de examinare unde veneau absolvenții de la mai multe școli din Galați și Brăila la care se adaugau și cei 19 învățători ajutori. Noi aveam doar liceul, cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apropiau de poalele pantei, nu mai avea nici o îndoială: nu era îmbrăcat pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]