4,243 matches
-
trădător.” Era, însă, doar o voce singulară, o biată picătură de omenie și adevăr într-un ocean de ticăloșie și minciună. O rază de soare îl orbi pentru câteva clipe și prințul frisonă. Se făcuse cald, dar își simțea trupul înghețat. Se lăsă în voia calului. De fapt urca și cobora prin frânturi uitate de timp. Viața lui fusese doar o luptă cu haosul și cu moartea, doar un efort continuu de ocrotire și consolidare a binelui și armoniei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o altă lume, lumea morților. Și încremeni sub necruțătoarea întrebare. Unde îi fusese mintea când plecase din Moscova fără haine călduroase? Ce omisiune fatală! Ce neglijență condamnabilă! Gerul creștea cu fiecare noapte. Cei care cădeau nu se mai ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau ciudat, iar lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și focul. ― Călătorim de câteva zile bune. Am mers zi și noapte cu sania, pe un viscol cumplit. Nu mai are răbdare. Vrea să ajungă cât mai repede la Paris. Am dormit în sanie. Am mâncat în sanie. Cu mâinile înghețate. Dârdâind de frig. Ne opream doar ca să ne facem nevoile. Și asta foarte rar. Inimaginabil! Însoțitorul lui Napoleon arăta ca un om speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă privirea. Marchizul privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo, că mă mângâie pe sub plapomă pe mai jos. Mă-ntreabă dacă mi-e frig, că ei... Și după ce m-a Întrebat dacă mi-i frig, mă pune să-i povestesc eu ei cum se dezgheață la noi, În Basarabia, Înghețații. Îi povestesc pe dată. Și ea zice că să-i arăt cum, de-adevăratelea. Și-atuncea eu zic că ziceam că eu sunt degeratul - buuun; și zic că ziceam că ea e fetele desdegerătoare - bun și asta, chiar dacă-i numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atunci. Cad și cad și s-a oprit din suit și răcnetul sugrumat al mulțimii privitoarea ca la teatru. Și cad și cad și nu mai cad, Îi opresc eu pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a urcat ea În gât. Șterg tabla, desenez altceva - pe calidor. Din calidor le văd pe toate: Fetițele, fetișoarele, fetișcanele, fetele-mari, fetele-și-mai-mari (și mai mici) cu care m-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
foc, a strigat Nick în lungul holului. Te apucă setea atunci când ai un pasager la bord! Bună ziua, domnișoară. S-au bucurat rațele să te revadă? Susan a ridicat-o în brațe pe Milly și-a sărutat-o pe vârful năsucului înghețat. — Da. Dar buni zice că nu ești cuminte fiindcă-mi cumperi pâine albă. Nu-mi face bine. Cu vorbele lui Bill răsunându-i în urechi, Susan și-a dat seama că era acum ori niciodată. Trebuia să încerce să distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu brațele larg deschise, dar bărbatul a făcut imediat un pas înapoi și s-a ferit de ea. —Nu te apropia. Am nevoie de timp ca să mă gândesc. —Să te gândești la ce? Fiona s-a simțit cuprinsă de fiorul înghețat al panicii. Până și furia lui David era de preferat acelui comportament. Bărbatul s-a dus la comodă și-a deschis primul sertar din stânga, acolo unde stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei. —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și dea seama ce este; doar un singur lucru era limpede: cea mai veche lege a deșertului fusese încălcată și asta era ceva ce un imohag nu putea accepta. își aminti de bătrâna Khaltoum și simți cum o mână înghețată - frica - i se pune pe ceafă. Apoi își plecă privirea spre ochii deschiși ai Lailei ce străluceau fără somn în penumbră, reflectând ultimii cărbuni ai focului, și i se făcu milă de ea: pentru cei cincisprezece ani ai ei abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a graniței. Acum era doar un biet imbecil, care pierduse tot ce avea pe lume din cauza nesăbuitei lui încăpățânări de a respecta niște tradiții învechite ce nu mai reprezentau nimic pentru nimeni. Laila! Un fior, ca un curent de apă înghețată, îi străbătu șira spinării când și-o imagină în puterea acelor bărbați cu uniforme murdare, centiroane groase și cizme rău mirositoare. își aminti de fețele lor când îl amenințau cu armele la intrarea jaimei sale, de mizeria campamentului lor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându-și aere de superioritate și profundă experiență. Și pune-ți ceva pe tine, că în curând o să se facă frig. într-adevăr, se făcu un frig cum targuí-ul nu mai pomenise vreodată, pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
revenit până ce nu și-a ridicat capul. Corpul Îmi pulsa atât de tare Încât, timp de câteva secunde, nu mi-am dat seama că muzica se oprise. L-am luat de mână și l-am condus afară din club, aerul Înghețat care ne-a lovit făcându-mă să-mi strâng mai mult haina pe lângă mine. Mașina lui era neașteptat de elegantă, iar el conduse lin pe străzile cufundate În Întunericul nopții, În timp ce la casetofon se auzea muzică soul. De-abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care nu prea avea nimic de-a face cu aerul rece de afară. Vreme de o secundă, am rămas absolut nemișcată și-n acea clipă am fost brusc convinsă că mai era cineva În cameră, În spatele meu. La gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai departe. Ori de câte ori moștenitorul măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Am hotărât să mă Îndepărtez doar de navă și să aștept, la o jumătate de milă, să fiu chemat printr-un semnal oarecare. Pe parcursul primelor minute, grija noastră, a tuturor, a fost să ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie de spectacolul macabru, cu atât mai mult cu cât nu rămâneau la vedere decât extremitățile oaselor mâinilor și ale picioarelor, acestea din urmă odihnindu-se pe dalele podelei, a cărei răceală Înghețată nu o simt, primele răsfoind, ca și cum ar fi o răzătoare, paginile volumului complet ale reglementărilor istorice ale morții, de la primul dintre toate regulamentele, acela care a fost scris cu numai două simple cuvinte, vei omorî, până la adendele și anexele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de a fi prins pe picior greșit, scăpase, În mod miraculos, În ultima clipă, De ce am scăpat. Cu toate acestea, moartea care se ridică acum de pe scaun este o Împărăteasă. N-ar trebui să se afle În această Încăpere subterană Înghețată, ca și cum ar fi Îngropată de vie, ci pe vârful celui mai Înalt munte prezidând destinele lumii, uitându-se cu bunăvoință la turma umană, văzând cum se mișcă ea și se agită În toate direcțiile fără să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu îmi simt picioarele, nu le pot mișca, iar vocea lui se topește într-un scâncet, nu pot. Trag pătura de pe el, picioarele lui lungi se odihnesc nemișcate pe saltea, acoperite de un puf cenușiu, iar sub puf, mușchii săi înghețați ca două corzi ale unui instrument întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din trup și fără ele sunt o ființă goală de existență, o asociere întâmplătoare de organe, și îmi amintesc de mamele care veneau la orfelinat să-și viziteze copiii smulși de lângă ele și cum pe buzele lor fluturau niște zâmbete înghețate, studiate, căci știau că momentul despărțirii este aproape și erau sătule de atâta luptă, ar fi vrut, de fapt, să se termine odată cu toate, deja tânjeau după libertatea pe care le-o dădea împietrirea acelor sentimente copleșitoare, după bucuria aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
risipește sub ochii mei, iar eu nu am cum să o refac, la fel cum s-au risipit biluțele de mercur în toată casa aceea veche a copilăriei mele. Atunci când sunt întrebată despre el, mă mulțumesc să dau răspunsuri scurte, înghețate, cât mai neclare, iar spre bucuria mea, nimeni nu insistă, nimeni nu dorește să audă nimic despre suferința semenilor săi. Unii spun, lasă timpul să le rezolve pe toate, își va reveni în cele din urmă, iar alții spun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai fac griji pentru ea, vreau ca lucrurile să reintre pe făgașul lor, cel puțin în ceea ce o privește, să fie sunată, să fie invitată la petreceri în pijamale, la film, ieri le văzusem pe Șhira și pe Meirav mâncând înghețată la chioșc, amândouă vesele și subțirele, îmbrăcate în maiouțe și pantaloni foarte scurți, numai copila mea este sălbatică și neglijentă, cu tricourile uriașe ale lui Udi pe ea și cu privirea torturată, mă uit la ea plină de resentimente, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copil în el, îmi vin imediat în fire și mă ridic, privirea ei mă urmărește curioasă, dar eu mă simt prost, de parcă m-ar fi prins prefăcându-mă, mă grăbesc spre camera lui Eti, la capătul culoarului, afișez un zâmbet înghețat, acesta este întotdeauna momentul cel mai greu, ce să îi spui, cum să o feliciți, când ziua nașterii se transformă într-o zi a despărțirii. Etile, bravo, încerc eu, am auzit că ai fost pur și simplu o eroină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în semn de protest, unde este numărul ei, era aici, pe frigider, mi se pare că mi-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu multe ezitări, Zohara, sunt Naama, iar ea răspunde, ce mai faci, dar vocea ei este stinsă, înghețată, poate s-a supărat pentru că nu sunasem mai devreme. Noi suntem foarte bine, o anunț eu emoționată, doream să îți mulțumesc, Udi și-a revenit aproape complet, și sunt sigură că imediat va spune, nu trebuie să își revină, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se va mai face simțită pe aici nu peste multă vreme, asemenea urmelor unui animal pe cale de dispariție, cine își amintește de pașii dinozaurilor pe planeta înghețată și pustie, este atât de neinteresant pentru mine, peste puțin timp aici vor răsuna doar pașii mei și ai ei, simt nevoia să îl fac părtaș la uimirea mea, îmi ridic bărbia și șoptesc, Udi, însă el îmi răspunde printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cum mâinile mele își caută ezitând drumul printre picioare, poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nopții stă lângă patul meu silueta unei fetițe tăcute, eu deschid ochii, după care îi închid din nou imediat, mă întorc pe partea cealaltă, în pat se cuibărește piciorul desculț al soției sale, lovind înspre mine cu putere, cu inima înghețată ca a unui criminal, asta fac femeile pentru a-și păstra soții, numai tu renunți, nu îndrăznești să lupți pentru el sau poate crezi că nu merită să lupți pentru el, exact așa spunea el de fiecare dată când cădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]