4,859 matches
-
că ne-am găsit una pe alta, mulțumesc, Doamne, că ne-am găsit în sfârșit câte o prietenă. Capitolul douăzeci și trei Când intru pe ușă, sună telefonul. ― Pe unde-ai fost, scumpo? Binecuvântat fie Brad pentru că pare atât de îngrijorat. ― Am cunoscut azi o fată uimitoare. Se simte încă entuziasmul din vocea mea, emoția că am cu cine vorbi când nu sunt cu Brad. ― Și am stat pur și simplu și-am vorbit ore întregi, mai spun eu. ― Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu-mi spune că ați fost la Shutters on the Beach. ― Nu, spune Lauren, mirată. De ce să fi mers acolo? ― Nu-ți face griji. Și unde ați fost? Lauren continuă să-mi povestească și, încercând din greu să nu mă îngrijorez în privința petei, o încurajez cu reprize de râsete și aprobări, după care devin vag conștientă că acele sunete pe care le tot auzeam în ultimele secunde nu însemnau că e telefonul defect, ci că am un apel în așteptare. ― Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria, așa cum stipula tratatul de la Budapesta din 15 ianuarie 1877, precum și de crearea unui mare stat slav în Balcani, fapt ce contravenea intereselor monarhiei dualiste în regiune 274. Cererea Austro-Ungariei a fost susținută de Anglia, îngrijorată de perspectivele modificării echilibrului european și de pătrunderea Rusiei în Marea Mediterană prin intermediul viitorului principat autonom bulgar. De altfel, englezii și-au întărit garnizoanele din Gibraltar și Malta, au mărit efectivele flotei din Mediterana, au chemat noi contingente de rezerviști sub
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de mare. Orice i s-ar fi adus, samuraiul n-avea deloc poftă de mâncare, dar se încuraja singur zicându-și că trebuie să mănânce ca să-și poată îndeplini sarcina însemnată care i se dăduse. Nu e nevoie să vă îngrijorați pentru nimic. Velasco intrase în cabina lor și acum îi consola pe samurai și pe Tanaka. Când Velasco s-a apropiat de ei, au simțit mirosul puternic al trupului său și li s-a făcut și mai tare greață. — Răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scuipat sânge. Nu încape îndoială că Seihachi și-a rupt câteva coaste. Le-am dat la amândoi să bea vin și le-am pus cataplasme, dar nu prea pot să vorbească și își pierd puterile pe zi ce trece. Mă îngrijorează că s-ar putea să n-o mai ducă până în Nueva España. Deși n-a trecut decât o lună de când am plecat din Japonia, am sentimentul că plutim pe ape de câteva luni. Viața pe corabie nu e cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele dogorea cu putere peste golf și peste plajă. Liniștea aceea adâncă îi îngrijora grozav pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle lămuriri. Nu aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea, obiceiul să spună adesea aceste cuvinte. Nu încape îndoială că mâine veți coborî cu toții la țărm. Tanaka Tarozaemon nu se lăsă convins: — Stăpânul a construit acest galion pentru spanioli și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe Tanaka răstindu-se la Matsuki, încerc să-l domolesc. Însă altceva mă îngrijorează pe mine. E vorba de răzmerițele stârnite pe drumul către Veracruz de tribul Huaxteca. Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de neghiobii de moșieri din Spania. La început, regele le-a îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco? murmură Tanaka parcă pentru sine, în timp ce-și scotea încălțările din piele, ude de ploaie. Samuraiul, Nishi și însoțitorii lor își cumpăraseră din Sevilia ghete de piele la fel ca cele ale lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștinat acolo, dar fiindcă s-au folosit de acest lucru doar ca de un mijloc pentru a dobândi câștig din negoț, i-am iertat după ce au jurat în scris că se dezic. Dar voi sunteți samurai. De aceea am fost îngrijorat mai cu seamă de acest lucru. Samuraiul simți privirea sfredelitoare a lui Matsuki de lângă seniorul Tsumura. Își aduse aminte cu durere de cuvintele pe care i le spusese acesta când au plecat din Mexico. Însă, Matsuki se uita în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meargă Împrună În Italia și ce-o să se mai distreze acolo. Locurile În care o să meargă Împreună. Și acum totul se sfârșise. — Atâta timp cât totu’s-a terminat, asta-i tot ce contează, zise Bill. Crede-mă, Wemedge, Începusem să mă-ngrijorez. Ți-ai jucat cărțile cum trebuie, ce mai. Am auzit că maică-sa-i supărată ca dracu’. A zis la o grămadă de lume că erați logodiți. Nu eram logodiți, spuse Nick. — Așa spune toată lumea, că erați. — Și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din găleata aia, domnu’ Adams? Mi-e că l-am lovit cam tare. Negrul Îl stropi cu puțină apă și-i frecă ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta În iarbă și o ridică. Era mlădioasă și avea un mâner flexibil. Era făcută din piele neagră uzată și capătul tare era Înfășurat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum să-l lovesc. N-o să-și mai amintească nimic. Tre’ să-l lovesc când Îl apucă nebunia, ca să-l potolesc. Nick Îl privea În continuare pe bărbatul care zăcea cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Joe, zicea și se lăsa pe spate, Închizându-și ochii și respirând adânc, nu-i deloc ca atunci când ești puști. Apoi se ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcut până la următoarea repriză. Țiganul se descurca foarte bine cu cele două banderillas. La următoarea repriză o sa aibă un taur foarte În formă. Era un taur bun. Până acum fusese prea ușor. Doar treaba de la sfârșit, cea cu spada, Îl Îngrijora. De fapt, nu era chiar Îngrijorat. Nici nu se gândea la asta. Doar că, stând acolo, Îi era deodată foarte teamă. Urmări taurul, făcându-și planul pentru partea cu faena, pasa cu mantia roșie menită să-l obosească, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga, pe sub nas. Taurul o urmărea din ochi și se-ntorcea la fiecare trecere, dar n-avea de gând să atace. Îl aștepta pe Manuel. Era Îngrijorat. N-avea cum să se apropie. Corto y derecho. Se poziționă În apropierea taurului, Își trecu muleta În față de-a curmezișul și atacă. Când Înfigea sabia, se smulse Într-o parte ca să evite cornul. Taurul trecu pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci o s-o fac. Pentru că nu-mi pasă de mine. — Ce vrei să zici cu asta? Că nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci o s-o fac. Pentru că nu-mi pasă de mine. — Ce vrei să zici cu asta? Că nu-mi pasă de mine. — Ei bine, mie-mi pasă. — A, desigur. Dar mie nu-mi pasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
eu. Sunt copii buni, da’ vreau un băiat. Trei fete și nici un băiat. Ăsta chiar că-i un semn. De ce nu-ncerci s-adormi? — Nu, nu mai pot s-adorm de-acum. Sunt treaz de-a binelea. Da’ dumneavoastră mă-ngrijorați că nu dormiți. — O să fie bine, John. Auzi, un băiat așa tânăr să nu poată dormi. — Îmi revin eu. Doar că o să mai dureze. — Trebuie să vă reveniți. Nici un om n-o poate duce așa, fără să doarmă. Vă-ngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ngrijorați că nu dormiți. — O să fie bine, John. Auzi, un băiat așa tânăr să nu poată dormi. — Îmi revin eu. Doar că o să mai dureze. — Trebuie să vă reveniți. Nici un om n-o poate duce așa, fără să doarmă. Vă-ngrijorează ceva? Vă stă ceva pe cap? — Nu, John. Nu cred. Ar trebui să vă-nsurați, signor Tenente. Atunci nu v-ați mai face griji. Nu știu ce să zic. — Ar trebui să vă-nsurați. De ce nu luați vreo italiancă drăguță cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gripă și ne-a spus că n-aveam de ce să ne facem griji dacă febra nu trecea de o sută patru grade. Era vorba de o epidemie ușoară de gripă și, cât timp evitam pneumonia, n-aveam de ce să ne Îngrijorăm. M-am Întors În cameră, unde mi-am notat temperatura pe o coală de hârtie și mi-am mai notat orele la care trebuia să-i dăm pastilele. — Vrei să-ți citesc ceva? — Da, dacă vrei, mi-a zis băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor prieten o fi bolnav. Bunicule, ce-ar fi să-l chemăm pe nenea Gheorghe, doctorul animalelor? Știu și eu?! Nu cred că l-ar putea ajuta prea mult. Chiar așa de bolnav să fie Rilă al nostru? S-au îngrijorat copiii. Deloc! E sănătos tun. Însă, vedeți voi, dragii bunicului, el s-a făcut acum destul de mare și simte că trebuie să se întoarcă acolo de unde l-ați adus voi. Dar în pădure sunt multe pericole pentru el; are mulți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care Îi afectează pe mulți bărbați, mai mult supărătoare decât periculoasă. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, se tânguia Harry, cum se poate ca un bărbat să-și vadă prietenul cel mai bun strangulat Înainte de a Împlini cincizeci de ani! Era Îngrijorat de faptul că urina prea des și cu cât se forța mai tare, singurul rezultat obținut erau câteva picături, spre rușinea lui când se afla Într-un pisoar public. Era suficient de instruit ca să știe că forța jetului de urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]