8,755 matches
-
a spus că stătuse la băute toată noaptea și probabil că oricum nu și-ar fi amintit. Această remarcă provocă un hohot de râs general. — Bețivul naibii, pufni Hans Lobbes. Aceasta este una dintre cele două fete care au fost îngropate de atunci, zise Illmann pe un ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 8 iunie 1938. Corpul ei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el a refuzat, astfel că a fost spânzurat, iar trupul său a fost pus într-o cușcă și ținut vreme de șase ani în piața publică din Stuttgart, înainte de a fi returnat în cele din urmă familiei pentru a fi îngropat. Povestea lui a fost subiectul mai multor opere literare, în care s-a folosit ideea că el nu era, de fapt, evreu, dar că la aflarea acestei vești a preferat să nu trădeze comunitatea în care fusese crescut și educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a ne plasa economiile într-o instituție bancară sau financiară. Antiphon își bate joc de un avar care refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă comoara într-o grădină și, după ce este deposedat de ea, regretă că n-a dat cu împrumut suma cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
refuză să-și ajute un prieten, își îngroapă comoara într-o grădină și, după ce este deposedat de ea, regretă că n-a dat cu împrumut suma cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor, obiectelor. De aceea, subterfugiu al rațiunii, timpul oprit în loc depune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și niște filosofi care trăiesc într-o vilă creată cu o sută și mai bine de ani înainte de către un alt filosof, Philodemos din Gadara. Când, în secolul al XVIII-lea, s-au efectuat la Resina, orașul reconstruit peste Herculanumul îngropat în cenușă, niște lucrări în vederea săpării unui puț, au fost scoase la suprafață fragmente de cai din bronz, statui ale unor romani purtând togă îprintre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi mari îți prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasă, nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vârșii, din salcie tăiată. Și totuși cât de dornic eram să-i fiu aproape Să-nclin spre el urechea trudindu-mă să prind Ce hohotiri trufașe îl pleacă și-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes." Dar aceste acorduri nu rezultă dintr-o tehnică precisă, voluntară (atunci numai, ar fi adevărate câștiguri pentru poezia noastră). Sunt manifestațiuni ale jocului numerelor mari. Să nu uităm că Eliade a scris Sburătorul. Tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
samsari! PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
vieții sale pământești, a lăsat în locul său pe ucenicul său, ieromonahul Teodorit, și s-a retras la Moldovița, mănăstirea lui de metanie unde a mai trăit patru ani după care s-a mutat cu pace la Domnul și a fost îngropat cu cinste de ucenicii săi. Ieromonahul Anastasie, care pe atunci era stareț al mănăstirii, ne confirmă că sfântul a cunoscut data trecerii lui la cele veșnice și pe care i-a făcut-o și lui cunoscută. Referință Bibliografică: 7 septembrie
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
un alpinist rarissimo al Cuvântului românesc, tipic cățărării pe Vârful Omu din Carpații noștri”. În opinia M. Cozma „Un scriitor trebuie să se arunce în flăcările creației pentru a salva deriva unui popor, ci nu a-l manipula să fie îngropat de viu”. Cap. „Unde dai și unde crapă!”cuprinde puncte de vedere „îndrăznețe”, lipsite de oareșice modestie. Desigur, e un punct de vedere pe care timpul îl poate sfida sau dimpotrivă... În considerațiile despre poemul „Lucifer”, autoarea consideră că „la
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
istorii și supus din ce în ce mai mult azi caznelor sufocării de sine, atâta vreme cât puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glăsui ceva în fața programului ucigaș care i se întinde cu nerușinare în față, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fără dubii nulă. Îngropată până dincolo de creștet în aburii urât mirositori ai diverselor tehnici de manipulare abjectă (tehnici care îi procopsesc cu sume enorme de bani necinstiți pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
ne știu satele toate. Să-mi trăiești, stăpân iubit! Că ți-ai luat ce ți-ai dorit. Simt sfârșitul care vine, Și-am să mă despart de tine... Nu plânge, stăpânul meu, Că și mie-mi pare rău! Tu mă-ngroapă în grădină; Atunci când e lună plină... Și-ți privește casa ta - Pădurea și pajiștea; Să te-aud cântând pe tine, Să mi te simt lângă mine. Vântul când o bate-n peri Și or trece primăveri... Să-ți văd copii
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul, fă lumină Clovnul a fugit cu carnavalul Murgul necheza, săreau scântei Ca dintr-o brățară de bazalt Câte vorbe fără de temei Îngropăm cu ziua în asfalt! Hai să ne-ntâlnim pe internet Și să ne-mpușcăm de la distanță Codul nostru a rămas secret Cifratorul - fără circumstanță. Referință Bibliografică: Jocul nostru se-ntrerupea brusc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
Caragiale În prologul său din Don Quijote de la Mancha, cu o zeflemea (i-aș zice mai degrabă autopersiflare), cu care Cervantes își deplângea lipsa de talent, mascându-și îngâmfarea de geniu, spunea: „ ... mă bate gândul să-l las pe senior Don Quijote îngropat în arhivele lui din La Mancha până când cerul va fi să trimită pe cel care să-l împodobească cu toate care-i sunt de trebuință, căci eu mă aflu neînstare să le dau de capăt, nevolnic și puțin știutor de
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Sfântului Ambrozie - Episcopul Mediolanului, se vorbea despre o călătorie făcută de mama Împăratului Constantin cel Mare - Sfânta Împărăteasă Elena, la Locurile Sfinte. Cu acel prilej ea ar fi găsit și Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos, îngropată cu celelalte două, ale tâlharilor. Locul exact al descoperirii i-ar fi fost arătat de un evreu. Pentru a ști care este Crucea cea adevărată, a răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, Sfânta Împărăteasă Elena a făcut să se atingă de ea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
terminase bine cu doliul, și tânăra soție a lui Sușan s-a recăsătorit cu un ofițer de Miliție. Se auzea, de asemenea, despre mașini „Tatra” de mare tonaj ce zburau peste parapet și cădeau în hăul de dedesubt, de muncitori îngropați de vii în galerii și câte și mai câte. Tragedii ce au scris cu sânge istoria unei gigantice construcții, înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea sacrificii, cei de azi îl includ în „greaua moștenire
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
pe poetul M. Eminescu. Și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. Și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi ... " Aici textul se întrerupe pentru că pagina următoare a cărții de rugăciuni pe
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Îmi doresc informații concrete, Caut prin arhive să compar destine, Ce fel de calități am, sau defecte! Să mă cunosc încerc mereu, De parcă n-aș ști cine sunt, Să mă definesc îmi este greu, Oricât aș încerca de mult! Mă îngrop adeseori în nostalgii, Mă reîntorc în anii tinereții, Când nu aveam griji, eram copii, Nu gândeam la clipa bătrâneții! Renasc din propria-mi cenușă, Considerând că mai pot să joc, Nu vreau să fiu trimis pe tușă, Să ies din
STUDIU INDIVIDUAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361370_a_362699]
-
și Iad și Rai privesc Cum lumea cea neroadă a mai pierdut un pas... Dar cine să mai vadă că-i doar deșertăciune Această ipostază a lumii fără timp În care plâng, imploră iubirile postume Pierdute-abandonate în recele- anotimp... Ne îngropăm părinții și nu mai știm a plânge Și moartea lor se-nscrie pe-o listă ordonată Secunde parcă-s ore când graba ne împinge Nu-i timp și pentru rugă...O, Doamne, vezi și iartă! Și-n goana asta tristă spre
TÂRZIE RUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361418_a_362747]
-
și Iad și Rai privesc Cum lumea cea neroadă a mai pierdut un pas. Dar cine să mai vadă că-i doar deșertăciune Această ipostază a lumii fără timp? În care plâng, imploră iubirile postume, Pierdute-abandonate în recele- anotimp. Ne îngropăm părinții și nu mai știm a plânge, Iar moartea lor se-nscrie pe-o listă ordonată. Secunde parcă-s ore când graba ne împinge Nu-i timp și pentru Rugă...O, Doamne, vezi și iartă! Și-n goana asta tristă spre
LACRIMĂ FALSĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361450_a_362779]
-
nu știu...Ilona căzu de la înălțimea la care zbura împreună cu florile de pomi și bulgării de gheață...se lovi de glasul și ecoul care o asurzea: nu e bine, nu e bine, nu e bine! Întunericul îi cuprinse gândurile, le îngropă în pământ...nu mai simțea nimic.Murise , oare? Ce bine e! Nu-i chiar așa de rău să fii mort! Dar ce caută toți cei dragi aici, cu ea? Ei, acum îi este prea somn! Și mâine este o zi
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]