2,094 matches
-
Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista, cînd nu putea să scoată de la el acolo la birou, nici o vorbă, veneau aici. Aici era mai la largu lui. Nu existau camere de tortură și la Securitate? Ba da, dar aici erau mai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de oameni, care a luat cu asalt casa lui Dumitru Cornea. Ce a urmat am evocat în episodul trecut. Telegrama ne mai dă un detaliu, în timpul luptelor banditul a fost somat încontinuu să se predea, la care a răspuns cu înjurături, strigînd următoarele: sînt român și român vreau să mor și nu mă predau autorităților decît mort. Și mort s-a predat. Gazda lui ca și celelalte gazde au plătit cu viața un gest de solidaritate umană. Cu viața a plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ridice, nu a putut să meargă prea repede. Și atunci, unul dintre cei trei gardieni care l-au scos din celulă l-a îmbrîncit: mișcă-te mai repede, și tatăl meu a căzut jos și atunci l-au luat la înjurături și la izbituri cu picioarele în cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca număr și lipsite de varietate, acestea aveau forță și îmi explodau în auz, asemenea pocnitorilor aruncate de copii în spatele unui suferind de inimă. Sub murdăria lor, tresăream mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a doua zi, i-am adus „șefului” unul dintre romanele mele cu dedicație, respectul față de cultură s-a restabilit și eu am putut decide data și condițiile apariției și tirajului. Tot În aceeași lună, mi se pare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și Sarah. Ea e într-o ținută foarte șic, rozul e la modă anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse de Katrin Oebel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii... 9 iulie, duminică Minsk-Brest VITALIE CIOBANU: E 9.15. Minskul ne întâmpină cu bulevarde largi, flancate de clădiri rectangulare, cu aspect cazon, stalinist, faraonic. Încerc să nu fiu părtinitor în cele ce notez acum, înțelegând că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își vor aduce cu dragoste aminte de mine. [NOTE despre opera literară] Îmi pare rău că, judecând opera literară a timpului, mă văd silit să adresez o mustrare unora dintre scriitorii noștri de talent. E vorba de transcrierea naturalistă a înjurăturilor, prea frecventă astăzi. E lenea de a căuta și a găsi echivalentele artistice pentru vorbiri triviale. Poate fi găsit un motiv artistic în asemenea transcripții care nu sunt totuși transcripții literare? E o îndeletnicire puerilă pe care copiii de la școalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dezonorează niciodată faptul că a fost iubită și cântată de un poet de talent. (Sainte Beuve). * Îmi pare rău că mustrarea mea atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești matadori virili să rostească într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie, față de copilele, surorile și mamele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dar teama de securiști, care formau poate jumătate din auditoriu, îi silea pe cetățeni să fie precauți. Cei mai mulți participanți gălăgioși erau grupurile de tineri, care, cu un vocabular violent, deranjau pe vecinii lor, motiv de ceartă. Am auzit odată o înjurătură, urmată de certuri violente, m-am urcat pe zidul ocrotitor al grădinii din fața Ateneului să pot vedea ce se întâmpla. Mare lucru nu am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli, acompaniate de un vocabular mult suburban. Scandalul se extindea și nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bani, și apoi, ăsta-i singurul mod de a-i determina pe politicieni să te ia în seamă. De când scriu editoriale am ajuns la concluzia că pe un politician cel mai mult îl supără atunci când este ironizat, mai ușor acceptă înjurăturile, un pamflet îl atinge în moalele orgoliului. Dacă s-ar anunța la radio că au dispărut ultimii zece cititori de literatură română, striviți de raftul unei biblioteci, unde erau retrași, crezi că ai mai scrie? De ce ai face-o? Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu atât mai mult cu cât văd că trezesc adversități cu ceea ce public. Mă simt acum, la prima bătrânețe, același intrus în literatura română ca în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ei, la noi au ajuns, se manifestă, se exprimă, nu mai ai curajul să-i trimiți la nivelul adecvat de pe scală, că te iau ei de guler. O întrebare despre nivelul de cultură sau gradul de inteligență e ca o înjurătură adresată majorității semenilor noștri care se învârt prin politică și care tot învârtindu-se se înșurubează temeinic. Nu știu în ce context a vorbit Al. Paleologu despre "țara de imbecili", însă e limpede că imbecilizarea e, de fapt, o inadecvare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tragic. * Tehnologizându-și viața, omul devine el însuși o mașinărie. * Ce să alegi: zâmbetul publicitar al occidentalului sau grimasa amară, dar sinceră, a românului? * Răceala occidentalului transpare și prin cel mai afectuos zâmbet; căldura românului se simte și într-o înjurătură neaoșă. * Pe oameni îi poți ușor compara unul cu altul; mai dificil e să-i asemeni. * Occidentalii iubesc mai sec animalele, dar le protejează mai atent. * Progresul tehnic regresează afecțiunea ființei umane. * Aspirația către un trai tot mai bun le
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dori să participe absolut toate liceele. A fost o competiție reușită, necesară și care s-a desfășurat într-un spirit de fair-play deosebit. Pe parcursul celor trei zile ale turneului final, nu am auzit nici din partea profesorilor și nici din partea jucătorilor, înjurături, proteste la adresa arbitrilor sau vociferări. Toată lumea a rămas în relații de prietenie, nu au existat niciun fel de animozități la festivitatea de premiere și exact asta ne-am dorit să realizăm. Să nu uităm că acești tineri vor fi jucătorii
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Probabil destul de mult, pentru că la un moment dat, am observat un bulgăre de pământ care s-a oprit din rostogolit la picioarele mele. Bulgărele fusese aruncat de tatăl meu. Hai, mă, ce faci acolo? Atunci am înțeles și sensul vorbelor, înjurăturilor dinainte. Nu știam cui sunt adresate și cine le rostește. Rămăsesem acolo într-o stare apropiată de asta de azi. Și cum dracu’ scriu io când sunt așa buimac, bezmetic? - e întrebarea. Când nici măcar nu sesizez care, din ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
soluție. Majoritatea oamenilor nu pot scrie pentru că le e rușine de ceea ce sunt. Și, pentru a ieși bine din text, trebuie să edulcoreze, să falsifice. Majoritatea indivizilor sunt niște panglicari cărora le e rușine să înjure lumea pentru ca nu cumva înjurăturile astea să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut vânzările la magazin de la cartea ta? Între timp, vine un copil la magazin și-l ascultă, destul de speriat, cum mă înjură. Nu e foarte sigur că înjurăturile nu se pot abate și asupra lui și de asta se grăbește să ia restul cât mai repede și să o șteargă spre casă. Cu o mână plătește și cu cealaltă ia pâinea. - Ce, mă, ai scris acolo că fur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai degrabă din vina și păcatul părinților lor exce sivi și bolnavi de orgoliu, care se țineau de capul copiilor cu sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deodată de pe cal la câteva focuri răzlețe trase de parti zani. Ca urmare a acestei neașteptate Întâmplări, ostașii noștri o rup seră la fugă; iar când, după panica potolită de ofițeri cu latul să biilor pe spinările oamenilor și cu Înjurături de mamă, se-ntoarseră cu toții spre colonel, Îl găsiră Împușcat În cap și cu mândrețile lui de cizme Chantilly scoase din picioare. Rar mi-a fost dat În viață să recunosc ineluctabila Împărechere a presimțirilor și a Întâmplărilor ce le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]