13,210 matches
-
zâmbet când auzea clinchetul de sticlă lovind sticla, dar s-ar fi spus că nu știa niciodată a cui bilă era cea câștigătoare. Și, invariabil, altcineva trebuia să ridice de pe jos bila pe care o câștigase și să i-o înmâneze. Slavă Domnului că s-a isprăvit cu asta. Vă asigur că n-am făcut-o intenționat. Cred -știu -că aceasta va fi ultima mea însemnare cu privire la „fizic“. N-are decât să pară ilar. Dar aș vrea să limpezesc aerul înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nou vocea. „Martorii...Fără semnătura lor, e o hârtie socotită maculatură!” „Mă surprinde... Nu te știam așa meticulos, Doctore. Bine...!” Întinse chitanța celor doi amici, care executară ordinul. Și, această formalitate fiind epuizată, pentru a doua oară Încercă s’o Înmâneze Doctorului. Acesta o refuză, socotind-o Încă nefolositoare deorece mai era ceva de adăugat. „Ce anume...?” mârâi el oarecum calm. „Semnătura domnului inginer...E un martor, important și, confuziile nu mai pot fi interpretate...!” Tony pavone tresări din amorțeala În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fu Însă mirarea când Însuși comandantul Îi primi În audiență - unde Tony Pavone pentru a „Cincea oară”, explică detailat toată tragedia care-l lovise. Ascultând cu atenție, Șeful Poliției Îl rugă să redacteze o reclamație În scris după care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În sinea lui ofițerul de serviciu care facilitase intrarea la el a acestui imposibil bolnav, ieși afară din birou ca după o așteptare nu prea lungă să revină aducănd hârtia oficială adresată Institutului Medico Legist cu rugâmintea să-i fie Înmânat aducătorului rezultatul analizei respective. Îi Înmână adresa cu o deosebită curtoazie. „Cu dela mine putere, pe propia mea răspundere, vă satisfac această dorință. Dacă reușiți să intrați În posesia analizei, urgent acționați În favoarea sănătății. Cu prietenie...!” O fracțiune de secundă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care facilitase intrarea la el a acestui imposibil bolnav, ieși afară din birou ca după o așteptare nu prea lungă să revină aducănd hârtia oficială adresată Institutului Medico Legist cu rugâmintea să-i fie Înmânat aducătorului rezultatul analizei respective. Îi Înmână adresa cu o deosebită curtoazie. „Cu dela mine putere, pe propia mea răspundere, vă satisfac această dorință. Dacă reușiți să intrați În posesia analizei, urgent acționați În favoarea sănătății. Cu prietenie...!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone rămase buimăcit. Nu putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vin altădată, nu-i posibil, ști-ți, am venit cu mașinile să ridic marfa.Credeți-mă, sunt În mare Încurcătură...!” Zâmbind pe sub mustață, Contabilul Șef mai privi câteva momente dispoziția de livrare ca În cele din urmă să i-o Înmâneze semnată, precizând. „Urmărește să nu avem probleme cu plata materialului...!” De nerecunoscut sărmananul petec de hârtie, saturat cu semnături contra ștampilate mai avea de trecut un singur opstacol, serviciul desfacere. După cum se aștepta, Șeful acestui serviciu Încruntă sprâncenele. „Zece mii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de arestarea așa zișilor infractori, mergând pe drumuri ocolite uneori chiar pe arătură. Distribuirea animalelor la fiecare membru al comisiei oamenilor muncii a fost doar o simplă formalitate, iar drept compesație, la câteva zile secretara instituției Îl chemă să-i Înmâneze aprobarea comisiei de-a efectua această vizită turistică În Statul Israel...! Urmară alte zile de așteptări Înfrigurate, de incertitudini, de gânduri răvășite, de nesiguranța zilei de mâine În timp ce Lct.Col. Tudose Ion informă conducerea Co-operativei facând agitație. Protejatul lor tehnicianul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mulțumesc...!” - se linguși turnătorul având convingerea victimei ce era gata să Înhațe momeala. În noaptea asta când toți arestații vor dormi, am să scriu un bilet familiei mele În care voi Înșira amănunte cu arestarea mea cu rugămintea să-l Înmânezi soției mele. Vezi...! E simplu, neânchipuit de simplu...!” „Dacă-mi ceri numai atât, ai toată Încrederea, soția dumitale va avea biletul...! Cu condiția Însă, să fiu pus În libertate...!!” „Ai Încredere, așa va fi...! Oricum, doresc să ne vedem În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
indentitate ce fusese predat În schimbul pașaportului, se descoperea intenția de evadare...! De comun acord, stabiliră ca Tony Pavone să meargă primul, lucru ce-l făcu fără a Întimpina vreo piedică la ridicarea pașaportului, totul fiind arânjat iar pașaportul Îi fu Înmânat fără alte de prisos Întrebări dela camera unde scria pe ușa dela intrare - Serviciul Populației. Mai rămânea ca Atena să fie calmă, să nu pună Întrebări inutile, să ridice pașaportul și s’o rupă la fugă...!! Tony Pavone, avea emoții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mi-l smulgă cineva din mână? — Și poliția? Mi-au dat prea puține motive de satisfacție. Doresc să-i evit. M-am gândit poate la ofițerii de pază de la Columbia, sau chiar la oamenii de la Pinkerton, dar l-aș Înmâna mai degrabă personal doctorului Lal ca să fiu sigur că Shula nu va fi târâtă În tribunal. Temperamentul indian e foarte agitat, știi. Dacă nu se Întâlnește cu nici unul din noi, dacă nu ne cunoaște personal, o să lase poliția să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de cele mai banale lucruri. Începuse să-i scrie scrisori lungi, pline de lirism lui Connolly - scrisori pline cu analize mohorâte ale sentimentelor și declarațiilor pasionate pe care i le făcea. Era prea riscant să le trimită, așa că i le înmâna la sfârșitul întâlnirilor. (Câteodată, când se întâlneau cu proxima ocazie, el îi cerea să-i explice anumite cuvinte.) Pentru prima dată în viața ei, încercase gelozia sexuală. La ultima lor întâlnire, Connolly spusese că se duce la o petrecere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
furtunos. Acum îi scăpase, iar el nu mai avea nimic altceva de făcut decât să se supună investigației începute de poliție. Bietului Pabblem îi fusese refuzat momentul de sadism. Undeva la mijlocul reprezentației date de Elaine, a intrat Mawson să ne înmâneze copii ale mult amânatului raport al lui Pabblem „Unde greșim“. Pabblem plănuise să țină o prezentare în timpul pauzei de prânz cu privire la ideile noi și curajoase conținute în paginile sale, dar acum, din cauza a ceea ce Mawson numea, cu discreție redundantă „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a Întors imediat. Cred că-i important amănuntul acesta. Abia coborîse scările și după un minut s-a Întors... Uitase agrafele... Probabil că și-a dat seama că va trebui să prindă separat documentele pe care urma să le Înmîneze la stația S... — Povestea asta am mai auzit-o. — Da, aveți dreptate. Femeia Își țuguie buzele și apoi zîmbi cu toată gura. Neliniștea din privire nu și-o putea ascunde Însă... — Mereu vorbesc singură... Ce obicei prost. Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era o bobiță din email... Oare plîngea? Mă simțeam prost... Nu asta am urmărit... — Dar hai să discutăm despre agrafele acelea!... Cred că sînt, așa cum susții, o dovadă a existenței unor documente, dar asta nu Înseamnă că urma să le Înmîneze cuiva În stația S... Cred că asta-i cu totul altă chestiune. Bineînțeles, ar trebui luat În considerare și conținutul documentelor... — Dar a zis că nimeni nu știe despre ce-i vorba În ele. Răspunse prompt, fără ezitare, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de tendă pentru ghereta de la intrare: HANAWA - SERVICIU PARTICULAR DE TAXIURI I-am Înmînat șaptezeci de yeni paznicului care Își Încolăcise picioarele În jurul hibachi-ului și pe a cărui față se citea lesne că trăsese un pui de somn. Mi-am băgat chitanța ștampilată În portofel, gîndindu-mă să nu uit s-o trec și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
neagră din pictura de pe tăblița de lemn... Aceeași zi, ora 11.05. Am vizitat Întreprinderea comercială Dainen. Am solicitat o Întrevedere cu persoana care răspunde de vînzări pentru a verifica unele amănunte privind conținutul documentelor pe care urma să le Înmîneze Nemuro unui subaltern la stația S, În dimineața cu pricina. — Da, chiar așa, a trecut jumătate de an de atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să ajungă În altă parte, și dacă le-ai fi trimis expres, n-ar fi ajuns decît a doua zi. — Cu un telefon ar fi mers Însă mai repede. Nu cred că se punea problema timpului. — Sau poate că trebuiau Înmînate cu sigiliul personal, ceea ce nu se putea rezolva la telefon... sau chiar și semnate. Mare șmecher, tînărul ăsta! Întorcîndu-mă cu 90°, l-am privit drept În față, dar el Își ținea privirea ațintită Înainte. Rămăsese În aceeași poziție, nemișcat. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să fi Înnebunit de-a binelea. Aceeași zi, ora 14.05. Am plecat de la birou și am luat-o spre orașul F. Voiam să iau legătura cu domnul M, membru al consiliului orășenesc care, În ziua dispariției, urma să-i Înmîneze lui T niște documente. Deoarece sursa informației cu privire la M este deocamdată strict secretă, vă rog să luați lucrurile ca atare, acordîndu-le atenția cuvenită. (Am pornit spre bariera Koshu de la intrarea orașului.) Aceeași zi, ora 16.20. Mi-am umplut rezervorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
kilometri de locul cu pricina... am scris despre el În raportul meu de aseară... Aceeași Întîlnire Întîmplătoare dubioasă... Am luat-o Într-acolo să fac niscaiva investigații, deoarece am mirosit că documentele pe care soțul dumitale trebuia să i le Înmîneze lui Tashiro În ziua dispariției erau destinate tocmai acestui magazin, acestor furnizori de combustibil... Și acolo, iar dumnealui!... Am avut o senzație tare ciudată... Cazul se limpezea dacă Îmi puteam permite să spun că acela pe care-l urmăream era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că ar fi fost o grosolănie să v-o restitui chiar atunci, prin mătușa dumneavoastră, ați fi putut interpreta greșit. Gândeam să v-o dau înapoi, când aveam să vă mai văd, cu explicația necesară, cum fac acum - și-i înmânai cartea -, or de atunci nu v-am mai văzut până azi. Țin să vă spun, însă, că nu a fost inutil cum crezusem în primul moment, pentru că - asta e foarte important - n-am rezistat tentației și am recitit-o, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mie în primul rând, cel care avea să-i citească testamentul întocmit de avocat la cererea ei, s-o întreb dacă aceasta îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență a sorții care era vizibil aproape, apoi să i-l înmânez pentru a-l semna. Pentru noi stânjenitoare, pentru ea definitivă în pierderea ultimei speranțe, câtă mai era, cum se întâmplă cu toți, era o procedură înaintea sfârșitului, o deznădejde mai mare decât cea adusă de prezența, mult anterioară, a medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
minune, mi-am adus aminte că mai avea un exemplar al aceleiași fotografii într-un plic cu altele, pe care-l ținea în raftul de jos al șifonierului, și am avut noroc: am găsit-o. Uitați-o! - și mi-o înmână. În după-amiaza zilei următoare, intram pe poarta cimitirului căutând printre oamenii care însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea în urma sicriului cu încă două femei alături. Trecui în spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cărți începe din dimineața aceea când doamna Pavel picotea în bucătărie, obosită de vârstă și somn, un fel de somn permanent și când poștașul cel nou din cartier, un bărbat tânăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a înmânat telegrama Anei, prin care îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc înmormântarea. A doua zi, spre ceasurile prânzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse în comună și mă lăsă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]