KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

lui Debbie, bătându-i la ușă. Nu prea tare totuși, ca nu cumva să trezesc pe altcineva. Pe de altă parte, probabil au fost deja treziți de cameristele hispanice, care strigă una la cealaltă în spaniolă, acoperind zgomotul aspiratoarelor. Mă înnebunește chestia asta. Ce rost mai are să atârni un semn cu „Nu deranjați“ de clanță dacă nimeni nu îl ia cât de puțin în seamă? Oricum, iată-mă, gata să fac ceva ce chiar nu vreau să fac, dar trebuie s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai mult de treizeci și patru de ani. Maximum treizeci și cinci. Doamne, toate fetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice Tania. Cred că i-a înnebunit pe băieți. Poate le place compania ei. Sunt sigură că devine monoton să privești norii toată ziua și să încerci să găsești ultimul indiciu de la integrama din Irish Times. Fetele râd la unison. — Oricum, e doar tânără, spun încet. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgâlțâie puternic. De ce se zgâlțâie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! Sunt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgâlțâie puternic. De ce se zgâlțâie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! Sunt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai bine. Așa o fi la terapie ? Îl chema Danny Nussbaum. Ai mei erau la parter și se uitau la Ben Hur și Îmi amintesc că m-am gândit atunci că, dacă ăsta e genul de lucruri după care se Înnebunește lumea, atunci Înseamnă că a luat-o complet razna... — ... să stau Într-o parte, fiindcă, În felul ăsta, pari un pic mai dotată În partea de sus... — ... lucrează În cercetarea de piață. Îmi aduc aminte că, prima dată când l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă strânge tare de mână. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decât Îl avea ultima oară când l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther, spun, arătând spre cutia mea. Bunicul e Înnebunit după batoanele energizante de ciocolată Panther, la fel ca toți amicii lui de la clubul de bowling, așa că, de fiecare dată când trec pe la el Îi duc o cutie Întreagă. — Îți mulțumesc, scumpete, spune el radios. Ești o fată foarte bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mâna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sâmbătă dimineață, suntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sâmbătă dimineață, suntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun. Îți dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mâncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pleca, mă trezesc spunându-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de oră. Ce naiba Îi sugerez aici ? S-o facem În spatele unui tufiș ? Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atât de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici eu să plec. Privirea lui Întunecată e aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mâna, iar eu mă agăț de a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mai mult decât generoasă. Și de asta vrea Marie să țină copilul departe de ochii publicului. Întinde brațele lateral. Știu că nu o vom putea proteja la nesfârșit. Până la urmă, tot se va afla. Dar, când va afla, presa va Înnebuni pur și simplu. O s-o pună pe lista celor mai bogate persoane... ceilalți copii se vor purta extrem de urât cu ea... n-o să mai aibă parte de o viață normală. Unii copii pot face față. Dar Alice... nu e genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sunt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt că-mi Îngheață sângele În vine. — Un ziarist de scandal ? reușesc să articulez Într-un final. Jemima, ai Înnebunit de tot ? — Hai, nu mai fi atât de Îngustă la minte și te rog vorbește mai civilizat, răspunde Jemima dezaprobator. Emma, ziariștii de scandal sunt prietenii noștri. Sunt, dacă vrei, un fel de detectivi particulari... doar că sunt gratis ! Mick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

cu sticle până-n prag, ciocănind sonor în tejghea cu paftaua inelului de pe degetul mâinii stângi. Ai văzut ce mi-a făcut Rasputin? întreba, dacă te prindea cu ochii pe el. Nikolai ajunsese așa după unsprezece ani de pușcărie în Transnistria, înnebunit de șocurile electrice, de foame, de... de fapt evadase, trecuse în România într-un tren de marfă, din ălea de transportau arme, ai grijă, bre, șușotește spăimos Tanger, s-ar putea să aibe și el arma lui, n-a arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
meu nu mai are nici câinele, de anul trecut când a dat o mașină peste el. Pe șosea, întorcându-se de la Filipești, se oprise la vorbă cu niște cunoscuți și în fracțiunea de secundă cât a rămas deschisă portiera câinele, înnebunit se vede de cădura din mașină, a sărit de pe bancheta din spate drept sub roțile bolidului care venea pe banda cealaltă... Inutil să-i spun că exact la sfârșitul ăsta mă gândeam, cu vreo două săptămâni înainte de accident, când eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
povestesc Zinei că și eu am văzut moartea cu ochii tot într-o apă, cu vreo zece ani în urmă, pe când mama mai lucra la Casa Scânteii. Într-o duminică de iarnă pe sfârșite, când urâtul de stat acasă mă înnebunea, am pornit-o prin Herăstrău ca pensionarul, cu nepotu-meu Alecs. Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața Presei. Am pornit cu Alecs - deja ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat ca un hăbăuc singura masă a zilei, o mâncare italienească consistentă, cum ne vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

și Lucy, îmi dau seama și, instinctiv, îmi întorc privirea. Știu că ea e mireasa, dar, sinceră să fiu, nu sunt din cale‑afară de grăbită s‑o văd. Ne‑am întâlnit doar de câteva ori și nu ne‑am prea înnebunit una după alta. Probabil din cauză că i‑a intrat în cap ideea că aș fi îndrăgostită de Tom. Măcar atunci când o să apară Luke o să le pot dovedi în fine că se înșeală cumplit. În clipa în care mă gândesc la Luke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Am... am auzit că te muți la New York, zice Tarquin, cu ochii în podea. E adevărat? — Da, zic, neputând să‑mi înăbuș un zâmbet. Așa aș vrea. Am fost și eu o dată la New York, zice Tarquin. Nu m‑am prea înnebunit. — Nu, spun, gânditoare. E de înțeles. E destul de diferit de Scoția, nu? Mult mai... agitat. — Exact! strigă, de parcă aș fi făcut cine știe ce descoperire. Așa e. Era prea agitat. Și oamenii sunt pur și simplu extraordinari. Deși cam duși, după părerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din partea mamei lui Luke, Elinor, care locuiește la New York, și încă unul de la mahării din televiziune cu care o să mă văd miercuri, și un coș cu fructe de la cineva de care nu am auzit, dar care se pare că e “înnebunit“ să mă cunoască! Când mi‑a trimis mie Zelda de la Cafeaua de dimineață un coș cu fructe ultima oară? Exact. Iau o gură de cafea și îi zâmbesc extaziată lui Luke. Suntem la restaurant și ne terminăm micul dejun înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
glasul. Când am zis că e închisă, am vrut să spun că e... e... zic din ce în ce mai stins. Of, Doamne, și ce mult voiam să fac impresie bună. — Așa e, ce‑o fi fost în capul meu? zice Michael brusc. Am înnebunit! Dimineață n‑am fost nici eu, pentru că așa e, sala a fost închisă dimineață. Cred că aveau niște reparații capitale de făcut. Ceva de genul ăsta. Îmi surâde larg și simt că mă colorez la față. — Deci, spun, schimbând iute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
asta. Ieri am avut trei întâlniri cu diverși directori de televiziune, și chiar în clipa asta iau micul dejun cu un anume Greg Walters de la Blue River Productions. El e cel care mi‑a trimis coșul cu fructe și era înnebunit să mă cunoască și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
blând. Știu cum e. Omul se atașează foarte tare de lucruri. Indiferent dacă e vorba de un șifonier din secolul optsprezece sau... aruncă o privire în catalog, o haină roz cu imprimeu de leopard. — De fapt, nu m‑am prea înnebunit niciodată după haina aia, îi zâmbesc hotărâtă. Și, oricum, nu asta e ideea. Vreau s‑o iau de la zero și cred - știu - că asta e cea mai bună cale de a o face. Îi surâd. Hai. Începem, ce zici? — Absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]