4,071 matches
-
o asemenea atmosferă sufocantă, marea tradiție nu poate trăi.” (Williams, 1966, 106) Critica poate fi oricât de severă, dar ea nu folosește decât dacă se conturează o alternativă. Din punctul de vedere al autorului, alternativa ar consta într-o radicală înnoire a instituțiilor cu atribuții în domeniul cultural și comunicațional. Pentru că instituțiile întruchipează modelele de care am vorbit. Procesul comunicării generale în societatea modernă are și o puternică latură instituțională. Nu vom putea înțelege coordonatele comunicării fără să avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
O limbă moartă, spune un lingvist, se recunoaște după aceea că, exprimându-te în ea, n-ai dreptul să comiți greșeli. Ceea ce e un alt fel de a spune că nu ai dreptul să-i aduci nici cea mai mică înnoire. În vremea Luminilor, fran ceza ajunsese la acea limită extremă a rigidității și a desăvârșirii. După Revoluție, devine mai puțin riguroasă și mai puțin pură: dar ceea ce a pierdut din perfecțiune a câștigat în naturalețe. Pentru a supraviețui, pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cumpărăm mult, să stârnim dorințele lor pentru produse de bună calitate și solideă Dar bag de seamă că mă rătăcesc în domeniul vast și cam arid al economiei politice. Dacă această digresiune, spre care am alunecat pe nesimțite vorbind de înnoirile modei și de frivolități, nu va părea prea nelalocul ei, aceasta va fi dovada că moravurile sunt un întreg în care totul depinde de totul. Să ne întoarcem la cea care este subiectul acestui articol. Spuneam, așadar, că Doamna de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
A crezut că revoluțiile se fac cu ușurință. A crezut că este născut pentru a le face și a le conduce. Poate tuturor oamenilor care s-au dăruit îndelung acțiunii le trebuie iluzii analoge. Mai ales cei care aduc marile înnoiri au nevoie să fie susținuți de un anumit entuziasm. Entuziasmul Domnului de La Fayette era un foc de nestins. Era inteligent, dar în inteligența lui se afla mai multă elevație decât forță, mai multă delicatețe ingenioasă decât pătrundere energică. Înclinat să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lor psihopedagogice, metodice și de specialitate necesare pentru dezvoltarea unor aptitudini și atitudini socio-profesionale optime în raport cu cerințele unui învățământ de calitate". În analiza procesului de formare continuă, specialiștii pornesc de la premisa existenței a două acțiuni esențiale: * o acțiune ce vizează înnoirea și perfecționarea permanentă a practicii profesionale curente printr-o permanentă actualizare a cunoștințelor dobândite prin formarea inițială; * o acțiune ce ia în calcul procesul de reorientare profesională a cadrelor didactice, ceea ce implică dobândirea unor competențe noi, validate prin obținerea unor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
aceasta în planul realității școlare. Pentru a înțelege mai ușor care este filosofia schimbării în educație este necesară o reîntoarcere la ceea ce în literatura de specialitate se subordonează conceptului generic de problematică a lumii contemporane. Aceasta înglobează ansamblul frământărilor și înnoirilor care au transformat sau preocupă omenirea, atât în plan politic, economic, social, cât și în plan cultural, științific, tehnologic etc. Din punct de vedere politic, în multe zone s-a renunțat la invazionism și ocupație în favoarea libertății și suveranității fiecărui
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de responsabilii în materie de educație în legătură cu provocările societății a vizat reconfigurarea conținuturilor educației și apariția a ceea ce în literatura de specialitate s-a impus cu numele de "noile educații". Acestea nu trebuie să se erijeze în surse inepuizabile de înnoire sau de reconstrucție pe alt temei al conținuturilor educației tradiționale, ci trebuie să constituie repere pertinente în analiza și promovarea unor demersuri acționale transformatoare la nivel societal. Pentru aceasta, unii specialiști ( G. Văideanu, 1979, p 5) recomandau încă de la începutul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
evaluării, acesta devine pe deplin integrat procesului de predare învățare. Se promovează evaluarea formativă, orientativ ameliorativă care permite cuantificarea a ceea ce elevul știe sau știe să transpună în practică. Suntem de acord cu toți cei care susțin că pentru o înnoire de substanță este nevoie de a acorda universității credit sporit. De exemplu, L. Antonesei (2002, p. 140) vine cu următoarele propuneri în acest sens: * o înnoire de substanță a Universității, ca instituție fundamentală de "formare a formatorilor", îndeosebi pe dimensiunea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
transpună în practică. Suntem de acord cu toți cei care susțin că pentru o înnoire de substanță este nevoie de a acorda universității credit sporit. De exemplu, L. Antonesei (2002, p. 140) vine cu următoarele propuneri în acest sens: * o înnoire de substanță a Universității, ca instituție fundamentală de "formare a formatorilor", îndeosebi pe dimensiunea formării psihopedagogice a viitoarelor cadre didactice; * o renaștere a institutelor specializate în cercetarea educației și învățământului, prin centrarea pe problematica reformei educației, prin sincronizarea cu activitățile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fost, probabil, și motivul pentru care proiectele de reformă demarate după 1989 nu s-au bazat pe o politică educațională suficient de coerentă. Pentru a depăși aceste impedimente este necesar să conștientizăm că schimbarea în educație reprezintă un proces de înnoire fundamentală a misiunii și practicilor școlii românești. Ea a depășit deja stadiul de instrument simbolic sau verbal, de val al unei noi etape sociale, impunându-se tot mai clar ca un program coerent de dezvoltare a domeniului educației. Dacă până la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
obiective ale educației, schimbarea provoacă școala la un efort prospectiv de dezvoltare. Ea a devenit în fapt o realitate a timpurilor moderne. Deși oarecum timid, școala a început să capete alt chip, să se manifeste ca o organizație capabilă de înnoiri, aptă de a "învăța" să se adapteze schimbărilor și să-și evalueze deficiențele. În conturarea acestui chip educația pentru schimbare are un cuvânt decisiv. Cu cât analizăm mai atent, cu atât suntem mai convinși că schimbarea în educație este indisolubil
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cereale al Principatelor Române față de Turcia, evenimente care au favorizat dezvoltarea agriculturii și al shimburilor comerciale, ceea ce a condus treptat la destrămarea obștilor țărănești devălmașe în proprietăți private, respectiv la destrămarea feudalismului și începutul relațiilor capitaliste moderne. Acest proces de înnoire la nivel statal a fost resimțit mai evident tot în așezările urbane și rurale de pe văile mărginașe ale Colinelor Tutovei, interiorul lor păstrându-și aproa-pe nealterate structura și relațiile social-economice de tip feudal (medieval); > Ultima jumătate a secolului 19 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
putere, mass-media și opinia publică. Mai mulți autori contemporani au adăugat contribuții importante la teoria spațiului public, în sensul lărgirii sferei acestei noțiuni și al depășirii limitelor teoriilor criticiste, inclusiv a unora dintre ideile inițiale ale lui Habermas. Analizele asupra înnoirii spațiului public sub efectul de emergență al noilor media, care extind cadrul dezbaterii publice prin angrenarea actorilor anonimi, sunt, însă, în faza dezbaterilor controversate dintre optimiști (cf. Peter Dahlgren, 2000) și sceptici (pentru o sinteză a acestei abordări, a se
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
mutații într-un timp îndelungat: "Tradiția supraviețuiește multă vreme după căderea ei în uitare (...). Ideologia care se naște într-o zi cristalizează într-o manieră simplă și puternică o personalitate complexă prin opoziție față de o alta. Această ideologie durează atâta timp cât înnoirile populației și modificările profunde ale condițiilor de existență nu alterează personalitatea colectivă pe care o simbolizează"67. O astfel de viziune poate explica existența unui nucleu dur al limbajului politic de-a lungul timpului, așa încât o comparație între lexicul politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocă în care problema independenței și a păstrării specificului național în context european devin imperioase. Eminescu desfășoară o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția, subliniind în același timp pericolele modernizărilor pripite. În acest sens, gazetarul vede în limba în care și-a scris Bălcescu Românii supt Mihai Voievod Viteazul un model pentru valorificarea limbii înaintașilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să reproducă gândiri cât de înalte și simțiri cât de adânci, încât tot ce s-a făcut de atunci încoace în direcția latinizării, franțuzirii și a civilizației "pomădate" a fost curat în dauna limbii noastre"238. Fără a se opune înnoirilor de pe terenul limbii, Eminescu critică "formele goale" și pe cei care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au și o pricepere pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dovedește un continuator al mentorului junimist Titu Maiorescu, care condamnă graba nejustificată în preluarea formelor occidentale, fără a se pregăti terenul prin educație și culturalizare, pentru asimilarea acestora. Vorbind despre viziunea lui Eminescu asupra progresului, Zigu Ornea remarcă atitudinea potrivnică înnoirilor capitaliste și acuză poetul de credința în "himera unei Românii eminamente rurale, admițând in extremis acele ramuri industriale care puteau prelucra produse agrare"266. Aceeași concepție dovedește și Garabet Ibrăileanu când susține că poetul-gazetar este un exponent al răzeșimii și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
himera unei Românii eminamente rurale, admițând in extremis acele ramuri industriale care puteau prelucra produse agrare"266. Aceeași concepție dovedește și Garabet Ibrăileanu când susține că poetul-gazetar este un exponent al răzeșimii și al breslașilor care priveau cu mefiență spre înnoirea structurilor 267. Acuza de reacționar, formulată mai întâi de ziariștii de la Românul, declanșează răspunsul lui Eminescu, care notează în 17 august 1879, în Timpul: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin modernă: pentru noi statul e un obiect al naturii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii. Identitatea stilului publicistic este construită în principal de caracteristicile vocabularului, de ponderea însemnată a neologismelor, dar și de dimensiunea metadiscursivă, menită să faciliteze accesul opiniei publice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene. Atrăgând atenția asupra necesităților de normare și de modernizare a limbii române, Eminescu se lansează într-o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au și o pricepere pe care natura n-a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lucrare documentată și clară care să prezinte într-un volum o istorie a Franței de un bun nivel științific. Eu resimțisem în mod special această nevoie în cei doi ani (1983-1985) în care am avut onoarea să prezidez Comisia pentru înnoirea învățămîntului la disciplinele istorie și geografie. Acolo l-am întîlnit pe Jean Carpentier și cred că nimeni nu era mai bine pregătit pentru a inspira această lucrare. Acestea fiind zise, dacă prezenta Istorie a Franței a putut să profite de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în zilele noastre prin reacția exasperată împotriva unui trecut recent; istoria socială, totdeauna centrală (istoria, "știința oamenilor în societate", după spusele lui Marc Bloch model de adevărat istoric căpcăun, mereu în căutare de carne de om); istoria politică, pe cale de înnoire; istoria religioasă; istoria culturală; istoria mentalităților... în sfîrșit aceste domenii prea mult lăsate în voia lor sau delăsate într-o izolare sau o indiferență păguboasă atît pentru istorie, care nu este nimic dacă nu este totul, cît și pentru chiar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conjugale și de dezvoltare a unor forme de pietate cum ar fi pelerinajele. Îngrijirea trupurilor prin înmulțirea spitalelor, a ospiciilor (hôtels-Dieu), a azilelor (maisons-Dieu)... Toate acțiunile de asistență sînt în mîinile clericilor. La fel și acțiunile din domeniul învățămîntului, cu înnoirea școlilor catedrale; cele de la Chartres și de la Paris sînt cele mai cunoscute. Cruciada. Dar aceasta nu e totul. Biserica din epoca feudală, sub conducerea papei, a căutat să creștineze societatea sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește politica și războiul. Am văzut
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reușesc, într-o oarecare măsură; prin strategii de reproducere asupra cărora au insistat foarte mult numeroși autori. Și încă nu s-au scos destul în evidență fenomenele de mobilitate socială descendentă și ascendentă: dacă analizăm două generații, se observă o înnoire relativă, care dezminte imaginea puțin cam mitologică a permanenței elitelor. Un alt mit ar fi cel al strategiei politice coerente a acestor elite. Ca să fim drepți, nici ele nu au un același proiect politic, cum nu are nici un alt grup
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]