2,073 matches
-
te-aș întreba De ceva de m-ai ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la bucătărie, Acum mergem să ne aranjăm, nu întârziem deloc, spuseră ei, Așteptați, le-o tăie șeful, apoi, adresându-se primului adjutant, Servește-te de baia mea, altfel nu mai plecăm de aici. Cel căruia i se acordase favoarea se înroși de satisfacție, cariera lui tocmai făcuse un mare pas înainte, avea să se pișe în wc-ul șefului. În garajul subteran îi aștepta un automobil ale cărui chei venise cineva, în ziua anterioară, să le lase pe noptiera șefului, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
păstrat blănurile. Cică e mai frig decât În Alaska acolo. Sau e doar un zvon? — În nici un caz n-aș putea divulga secretele clienților mei, răspunse Milton, brusc devenind secretos ca un sfinx. Urmă o pauză stânjenitoare și Marci se Înroși la față. — Nu am vrut să fiu indiscretă... —Ei, ce s-a ales de soțul ăla fabulos al tău? o Întrerupse el, uitându-se la mine și schimbând subiectul. Este... M-am uitat În jur. Nu-l vedeam pe Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-se Înapoi. Ce are copilul ăsta? Rujul tău, spuse Valerie, Întorcându-i spatele brusc lui Marci. Bebelușii urăsc... machiajul. Are un impact negativ asupra dezvoltării creierului lor. Trebuie să-l duc de aici. Spunând asta, Valerie ieși, iar Marci se Înroși puternic la față de jenă. Se uită la mine, cu Îngrijorare. Apoi Întrebă: Cumva tocmai am fost respinsă de plodul ăla? 12tc "12" Tragedia lui Marcitc "Tragedia lui Marci" „La naiba! Un bebeluș plângăcios de 16 luni respinge o mondenă disprețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi și să nu crezi: era în capul gol! — Nu ți-a fost frrică? Eu aș fi rrupt-o la fugă, adică ... spuse gazda și se înroși puțin. Nicu se grăbi să continue, ca și cum n-ar fi băgat de seamă. Păi nu, că obrazul era destul de frumos, ca... sora ta de-acolo, arătă Nicu deasupra sofalei, unde era un mic portret pastelat. Nu știu cum, da’ m-a dat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță, prea slabă chiar. Cred că seara ai pielea roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
special față de femei care țin cu el. După ce-a ieșit Safta, am luat Vanity Fair în mână și am încercat să citesc o pagină. Firește, n-am putut: țineam cartea pe dos. Când mi-am dat seama, m-am înroșit. M-am dus la fereastră: nu mai era lumina bună, primăvăratică, de ieri. Fulguia fără spor, și-am privit strada. Nu mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
veste înainte de orice mesager, nu anunța un asemenea sfârșit. Cu sora tânărului Rareș - aflase de la ea că băiatul nu împlinise încă 22 de ani, era de vârsta Iuliei, spuse Costache - reușise să vorbească ceva mai mult, deși fetei i se înroșeau ochii în fiecare moment și nu mai putea rosti nici o vorbă. În câteva rânduri a mirosit săruri, dar era o fată curajoasă, n-a leșinat, însă tot înghițea lacrimi. Băiatul, Rareș, avea talent la pictură, și vara, de prin iunie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era să studieze urechile și nasul oamenilor care, toate, i se păreau foarte caraghioase, iar dacă te uitai la nea Cercel, care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cunoșteam și, cu toate că sunt mai în vârstă, așa ceva nu se face decât după ce îți semnalezi intenția; nu m-am sculat în picioare când a intrat și când a plecat mama lui, ceea ce e „de necrezut“, biata lui mamă s-a înroșit de jenă, în locul meu; nu știu să sărut o mână („dumneavoastră v-ați așezat buzele drept pe dosul palmei, în centru, or, mâna se sărută pe osul din dreptul degetului mijlociu - abia atingându-l cu buzele, trebuie să apuci ușor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Alexandru, să mi se dea voie să-l cred pe Nicu. M-am sculat în picioare, dar, amintindu-mi că n-am corset, m-am reașezat repede, fiindcă mascam mai bine lipsa obiectului de îmbrăcăminte și cred că m-am înroșit puțin. Se vede însă că a observat imediat, fiindcă a rămas cu ochii la rochia mea și tocmai la talie. De ce m-ai căutat luni? i-am zis, și întrebarea suna chiar mai rece decât dorisem. — Iulia... eu am niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
audă. Când a ales între cei doi bărbați, știa că, măritându-se cu doctorul, ea va fi doar a cincea roată la căruță, roata de rezervă. Dar nu era ușor, ba uneori, ca azi, era foarte greu. Agatei i se înroșiră pleoapele a plâns și, curios, asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mirase, el avea grijă întotdeauna de cea mai strălucitoare și mai elegantă invitată. Spuse însă: — Da, mi-o amintesc, e o ființă... - căută din greu vorba potrivită - e delicată. Alexandru privi în jos și, cu mirare, sora lui îl văzu înroșindu-se. — E foarte greu să vorbești cu oamenii despre cineva de care chiar îți pasă, mie mi-e foarte greu. Pentru că te aștepți ca străinii să-nceapă cu observațiile. Una spune că-i așa, alta că-i pe dincolo, unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că va fi bâlciul deșertăciunilor sau târgul vanităților. Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla“, iar acesta îl privi nedumerit. Jocul se întrerupse din motive de timp. Rămăsese numai Dan Crețu, spre regretul Marioarei, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o eliberare. Sinuciderea poate fi provocată de metastaza greții. Moartea ne pândește pe toți în așteptarea adevăratei vieți. Amânarea morții poate fi negociată cu medicii, nu și cu destinul. Se sinucid cei mai slabi, nu cei mai vinovați. S-au înroșit clopotele de atâta moarte. Cu viața ne descurcăm oarecum. Moartea nu poate fi gestionată decât de religii. Se spune că tot ce e mult strică. Cum rămâne atunci cu veșnica odihnă? Teroriștii ne ucid fără motiv. Doar pentru că suntem oameni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care împreună formau un aranjament floral, un fel de ikebana nocturnă. În timp ce s-a apropiat bujorul de colegul de cameră, pentru a lua "lumină din lumină", s-a produs un scurt-circuit între petalele florii încă nedefinit colorate, care s-au înroșit, și mustăcioara neagră care a început să vibreze în neștire. Scurtcircuitul a fost însoțit de un arc-voltaic ce-i topea și îi contopea pe amândoi într-un tot indestructibil. Bidaru era sigur că această contopire, momentan virtuală, duce direct spre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i s-a făcut rău. După ce s-a stabilit că nu e nimeni vinovat, știind că nu s-au făcut abuzuri nici la mâncare nici la băutură, am bănuit că alta trebuie să fie cauza. Mâna stângă i s-a înroșit și i s-a umflat exagerat de mult, ceea ce ne-a pus pe gânduri pe toți. La partea superioară a brațului, undeva aproape de umăr, avea o umflătură care nu l-a durut niciodată, de mărimea unei jumătăți de nucă, încă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mergem la un doctor! îi propuse căpitanul. Nu sunt bolnavă, nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva, răspunse cu mare greutate. Numai că... cu ochii aceia... când m-a privit... parcă m-ar fi despicat în două cu un cuțit înroșit în foc. M-am speriat. Cred că m-a deochiat. Hai să fim serioși! Nu fi naivă! Nu se poate așa ceva! Într-adevăr, ai avut un moment de slăbiciune dar, dacă te simți bine, eu propun să mergem la un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează... Privindu-și dușmanul înfrânt în luptă dreaptă, în care n-au avut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de odihnă, spuse, dar după aceea, toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă și la fel de încordată, sub o lună ce încă lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinși de somn și de oboseală, cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl văzură iarăși; în același loc, în aceeași poziție, fără să fi făcut, aparent, nici o mișcare. Glasul locotenentului răsună nervos prin microfon: — Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când intră Madani, și acesta trebui să se oprească în fața lui pentru ca, în sfârșit, să-i observe prezența. — Nu mă așteptam să te revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă, respirând cu greutate, deși nu simțea nici o durere, cu toate că glonțul îi trecuse dintr-o parte în alta a pieptului, făcându-i o rană curată, iar piepții cămășii începeau să se înroșească de sânge. Un cap se ivi de după colțul străzii, traseră fără să ochească, și gloanțele se pierdură în noapte sau ricoșară în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce fără grabă, la adăpostul zidului, restul treptelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trimisul pe Pământ al lui Gebeleizis, zeul tunetelor și al fulgerelor, din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil să fiarbă în suc propriu. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]