126,480 matches
-
În, și ar fi trebuit scrie zugrăvite'n umbră, totuși apostroful este după n. Poetul scrie, adică leagă cuvintele așa cum vrea să se accentueze pentru sens. Într.adevăr, una e una și alta e alta: cum avem noi, corect gramatical, Înseamnă zugrăvite la umbră, zugrăvite și puse, aflate, undeva În umbră. Cum vrea poetul, Însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, În rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
luminii, pare, Însă, dominat de Înțelesul etimologic al cuvântului. Într-adevăr, a aprinde vine din latinește: ad și prehendere, cu sensul primar a se prinde de. În latinește există apprehendo / adprehendo, dar nu are nimic de-a face cu focul, Înseamnă doar a lua, a prinde, iar sensul românesc nu numai că ne individualizează Între limbile romanice, dar păstrează o interesantă mitologie (și metafizică) a focului: când aprind focul nu Înseamnă că scot focul la iveală dintr-un lemn, că focul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
adprehendo, dar nu are nimic de-a face cu focul, Înseamnă doar a lua, a prinde, iar sensul românesc nu numai că ne individualizează Între limbile romanice, dar păstrează o interesantă mitologie (și metafizică) a focului: când aprind focul nu Înseamnă că scot focul la iveală dintr-un lemn, că focul ar fi În interiorul obiectului și n-aș face decât să-l exteriorizez; nu, focul se prinde de ceva, el există În sine, are viața, imperiul, consistența lui și În mod
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
flăcăul care nu l-a vegheat aleargă tocmai pe tărâmul celălalt, ia o scânteie din focul zmeilor, și o aduce ca să-l aprindă din nou și aici . A aprinde lumina, așadar, este resimțit prin extensie de la obiceiul punerii focului, nu Înseamnă a crea, a face lumina ci a o conecta la văzul nostru, a o prinde În realitatea noastră. Existența ei În tensiunea electrică, În firele electrice, a devenit lucru de la sine Înțeles pentru omul tehnic de azi care ar trebui
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
tacticile și strategiile de luptă, cele mai perfide și mai viclene metode de ispitire ale demonilor, precum și diferitele uneltiri ale acestora și ne arată toate suișurile și coborâșurile luptei cu patima, până la cele mai mici amănunte, pentru că necunoașterea vicleniilor vrăjmașului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei, binecunoscut fiind faptul că, atât timp cât vom fi în viață pe acest pământ, nu vom putea fi scutiți de amărăciuni și de ispite, căci acestea „nu încetează să-l necăjească chiar pe cel
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
sau la cel cu lucrul. Deci, când vor vedea că mintea nu-i primește, vor fi rușinați. Cel ce gândește răul, păcătuiește cu gândul, iar cel ce face voia diavolului și își satisface poftele, păcătuiește cu lucrul; a făptui păcatul înseamnă, deci, a păcătui cu lucrul. Din acest motiv, Sfinții Părinți ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă de amănunte și argumente, să prevenim păcatul prin alungarea lui încă din faza de momeală sau atac. Această momeală e venirea în minte a
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia..., vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 169. footnote>. Să ne întărim, deci, prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe pământ, pentru că invocarea numelui lui Iisus, înseamnă de fapt invocarea prezenței Lui: „Biruiește pe vrăjmași cu numele lui Iisus, căci nu e în cer și pe pământ armă mai tare”. Dacă vom încerca să ne rugăm cu rugăciunea minții sau altă rugăciune măcar în timpul „mort” pe care
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
sufocă demersul unor mici excepții care mai sunt azi, tractează după sine motivația existenței poporului român. Dacă nu vom lupta fățiș împotriva acestei mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să fim. Întoarcerea către vocația
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să fim. Întoarcerea către vocația fundamentală a neamului românesc seamănă cu îndemnul mistic al lui Iisus către Simon pescarul de a arunca plasa mai la fund. Același lucru
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
sentimental. La lumea de astăzi, îl fascinează, dar și îl nemulțumește, în aceeași măsură, “grabă” cu care coboară: “Mă tulbură cât de repede se decide de toate achizițiile de civilizație și cultură de dragul economicului, eficientului, neștiind că eficiența pe moment înseamnă catastrofă în timp. Văd proliferat cinismul, schimbată ideologia politică în ideologie economică, ambele la fel de imbecile, fiindcă îl taie pe om de la legătură să cu miracolul existenței și îl reduc la starea de obiect. Și asta mă descumpănește. Acest jogging cultural
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
utilizată și în sec. XIX, fiind reprezentată de către pictorul francez Eugène Delacroix (1798 1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839. Instrumentul cel mai utilizat în muzica de factură orientală este fără îndoială luth-ul - în limba arabă al-aoud însemnând lemn. Supranumit regele sau sultanul instrumentelor, luth-ul este cunoscut în zona Orientului Mijlociu din cele mai vechi timpuri, cu mult înainte de apariția islamului. Având forme dintre cele mai diverse, cu un număr variabil de coarde, luth-ul oriental a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
material<footnote Ibidem, p. 108. footnote>. Noțiunea cheie aici este deci înlocuirea totală a termenului platonician de „asimilare”, prin termenul cheie creștinizat al Sfântului Grigorie, „participare” (μετουσία Θεοῦ)<footnote Ibidem, p. 106. footnote>. Acest stadiu al urcușului omului spre îndumnezeire înseamnă însăși unirea tainică a omului cu Dumnezeu, reprezentând apogeul drumului, când sufletul iese din el însuși și dobândește simțirea prezenței lui Dumnezeu, îndumnezeirea. Sfântul Grigorie arată această unire, la care este chemat fiecare creștin să o dobândească prin stăruințe neobosite
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
luptă, doar în Sfânta Biserică, utilizând termenii ἀνάκρασις și μετουσία, cu o proveniență platonică<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova, 1999, p. 104. footnote>. Participarea este cea care reprezintă creaturile; dar, înseamnă și că Dumnezeu este, într-o anumită modalitate, prezent în ele. Mai mult, participarea, așa cum o concepe Sfântul Grigorie, este o formă de iubire sau dorință; pe alocuri, și în tradiția platoniană, participarea este concepută ca dorință<footnote Platon, Fedon
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Dumnezeu reprezintă virtutea absolută (ἡ παντελὴς ἀρετή). Prin urmare, „oricine urmărește virtutea adevărată participă la nimeni altceva decât Dumnezeu” (oὐδὲν ἕτερoν ἢ Θεoῦ μετέχει)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 310A. footnote>. Aceasta nu înseamnă că Îl posedă pe Dumnezeu, pentru că, din moment ce acest bine nu are limite, dorința însăși a participantului nu are punct de oprire, ci se întinde în infinit. Nici discipolul virtuții nu participă la natura lui Dumnezeu. El participă la atributele sau
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
potență), uniți cu Hristos prin Botez, în moartea și învierea Sa. Ne împărtășim de Trupul și Sângele său prin Euharistie. Nu numai teologii ortodocși răsăriteni, dar și cei apuseni, găsesc mângâiere într-un sens al îndumnezeirii, o astfel de restaurare neînsemnând că devenim dumnezei. Participarea noastră la Dumnezeu este una la energiile lui Dumnezeu, nu la esența Lui, o participare prin slavă, acceptată în credință, care include a fi participanți la slava lui Hristos<footnote F. W. Norris, „Deification: consensual and
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
lugubră. O Românie colectivizată, sub influența nocivă a comunismului. Însă cartea lui Radu Pavel Gheo nu se axează pe prezentarea consecințelor dictaturii comuniste (aceasta devine parte integrantă a peisajului), ci pe viețile unor tineri ce speră să ajungă „Dincolo”. „Dincolo” Înseamnă penru ei, și pentru aproape Întreaga națiune, America, Țara tuturor posibilităților, ce atrage prin pseudostrălucirea de gheață și prin frumusețea Înșelătoare. Protagonistul cărții este Marius Albu, un român americanizat, devenit om de succes. Într-o zi primește vestea că trebuie
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Întrebarea ce apare tot mai des: este literatura modernă, postmodernă cum i se spune adesea, pe punctul de a-și epuiza resursele? A mai rămas ceva materie conceptuală ce poate Încă să fie redată prin această formulă estetică și să Însemne ceva pentru din afara universului textual sau vom aduna teancuri din ce În ce mai mari pe birou de cărți ce ne lasă indiferenți, cu un gust ușor amar a ceva ce ar fi putut să fie, dar nu mai e? Literatura a ajuns se
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
transformată În „Tărâmul plăcerilor”, un enorm parc de distracții care e pe punctul de a se ridica la periferia orașului. Gestul din final al lui Danny (transpunerea În act a poveștii bunicului) e unul ce capătă aspect sacrificial: uciderea porcului Înseamnă de fapt salvarea unei lumi, răscumpărarea amintirii prin eliberarea dintrun prezent refuzat, dar căruia tânărul nu i se poate sustrage. Porcul e un roman ce studiază subtil aspecte ale adolescenței Într-o lume violentă, plină de prejudecăți și sărăcie, un
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
singura posibilă. Pierduți pe drumul suferințelor și al morții, În martirajele spre taberele de la Deirez-Zor, rătăciți În cele șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Firele șoaptelor se Întretaie și se completează, se resfiră și se regrupează; șoapta nu ajunge niciodată să fie cunoscută de către toți, ea lasă loc de speranță și ascunde totodată adevăruri mult prea cutremurătoare. Refuzul de a numi până la capăt nu Înseamnă teamă sau nepăsare, ci nevoie de a proteja speranța, credință În forța de regenerare a neamului. Destinul armenilor ce se preumblă prin Cartea șoaptelor se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. Sufletul începe deci să-L vadă pe Dumnezeu în întuneric; este o vedere reflectată în oglinda sufletului, contemplare unică pe care Sfântul Grigorie o numește Θεογνωσία. Noțiunea de întuneric are un sens mistic, ea neînsemnând semnul neputinței naturale a omului, ci al inaccesibilității radicale a firii divine a cărei experiență constituie suprema contemplare. Pe culmea experienței mistice, sufletul s-a unit cu Cuvântul prin iubire Și înțelege că Dumnezeu scapă încercărilor rațiunii de a-L
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
ceea ce îi seamănă. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional, astfel ca atunci când orice afecțiune trupească s-a potolit, mintea să poată căuta cu pasiune numai duhul<footnote In Canticum canticorum, I, GNO, 27.5.-15. footnote>. Ce poate însemna „a căuta cu pasiune nepasională”? Este acesta oare doar un exemplu a tipului de confuzie mentală de care au fost adeseori acuzați misticii, ori i se poate conferi o semnificație reală, cel puțin la nivelul intenționalității afective? Mai sigur, „pasiunea
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
la rândul ei, tot iubirea - Tatăl fiind cel care își trimite Fiul să străpungă inima miresei. Într-adevăr, binecuvântată este rana aceasta Și dulce este durerea prin care viața pătrunde în suflet<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166. footnote>. Ce înseamnă să fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în primul rând invocând imaginile biblice ale instrumentelor lezării - săgeți Și cuvinte - Și anume: „M-a așezat ca pe-o săgeată aleasă” Și „Primește cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul ca să
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
eliminăm orice idee referitoare la cauzalitate, iar dacă Sfântul Grigorie Palama folosește uneori expresii având legătură cu cauzalitatea atunci când vorbește despre esență și energii, nu trebuie să uităm că ne aflăm într-o teologie de tradiție dionisiană, în care cauzalitatea înseamnă manifestare<footnote Ibidem, p. 46. footnote>. Chiar dacă Palama numește energiile divinitate inferioară iar esența divinitate superioară, aceasta nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu ar fi micșorat prin ieșirile sale naturale în afara esenței<footnote Ibidem, p. 47. footnote>. Dumnezeu nu este limitat
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]