1,969 matches
-
spuneam, Iudith!”... ea stătea supusă ușoarei adieri dinspre Muntele Sinai și dealul Căpățînii, În timp ce domnul Pavel ne căuta În vis lîngă tufele de măslini, să venim să vedem fantasticul răsărit de soare dinspre Marea Roșie... În seara aceea - căci mă prinse Înserarea acolo - soba bucătăriei iradia o dulce căldură, mîngîietoare; doamna Pavel, În sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mîncîndu-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
invitației mele, Împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat În apropierea malului Înalt ce domina fluviul ce curgea În vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - Înainte de război era o nebunie, acum luminat În Înserarea crescîndă de cîteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una În prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
persan, eu mă Îmbătam la statura ei pe care, mutînd-o acum din Întîia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și În momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm În amurgul acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm dedîndu-ne nouă Înșine În uitările ființei, căutîndu-ne ca Într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea Își striga ajutorul În știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam În liniștea imaginatului ocean decît șoptirea ei stereotipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele după-amiezi și Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări trăite, auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din Înserările petrecute la tine În odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au memorie scurtă - de vocea ta venind din insatisfacții și revolte, tu contra ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
urmă mi-ai transmis și mie neliniștile tale fundamentale, și mă uitam În ochii tăi dilatați și rotunzi pînă ce draperiile imaginare ale timpului Începeau să tremure În bătaia destinelor noastre. Atunci totul devenea posibil. Mă uitam la tine În Înserarea gravă a odăii pe care o visez mutată aici unde locuiesc acum, la etajul Întîi al clădirii acesteia de pe bulevardul Saint-Germain, mă uitam cu impresia - realizată de cîteva ori pentru mine - a unei mișcări de translație În destinul tău. GÎndind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
botezul nu mai are nici un chichirez. Lasă că știe Pâcu ce face. Ti-l descânt eu de nu-l dezleagă nici șapte babe...Si pe diseară am o poveste... Cum văd eu, Pâcule, ai pornit pe drumul cel bun... Pe când înserarea se lupta să pună stăpânire pe întinderile din jur, carele pline ochi cu saci de grâu intrau pe poarta Crâșmei din drum. Cum fiecare cărăuș știa ce are de făcut, într-o fărâmă de timp totul a fost pus la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mult strigând. Mulțămește-i lui Dumnezeu că nu o trimis și un vânt de să te îndoaie. Atunci să vezi!...Intri în troiene cu tot cu boi și te scoate tocmai la primăvară - i-a răspuns pe același ton moș Dumitru. Pe când înserarea stătea să cadă, șirul de sănii se apropia de intrarea în pădure. Aprindeți felinarele, să vedem pe unde călcăm - a poruncit moș Dumitru. Eu cred că îi bine să coborâm pe rând și să meargă câte doi-trei cu o sanie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a înserării. Pentru că la scurtele popasuri Pâcu pufăia strașnic din lulea, moș Dumitru nu l-a iertat: Apoi ție, Pâcule, știu că nu ți-i frig. De ce crezi tu că nu mi-i frig, Dumitre? Păi cum să-ți fie, când ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poți gândi. Mă întreb cine a mai vrea să facă cărăușie? Numai să dăm zvon și să vezi câți se înghesuie să devină cărăuși. Si iar mă întorc și zic... Intoarce-te, Dumitre, dar nu mai zi nimic, că odată cu înserarea asta parcă se lasă amurgul și în sufletul meu... Ba am să zic, Pâcule. Am să zic - a grăit moș Dumitru, cu o vibrație anume a glasului. Dacă îți stă ceva pe suflet, atunci zi-i, Dumitre! Zi-i!... Imi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
clopote, cunoscut de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de care era cuprins, lăsa pe nesimțite locul îngrijorării, odată cu înserarea. Unde avea să doarmă la noapte? Crezuse că se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam fi timpul să treci În spate. ― Bine. Nu uita Însă, ochii deschiși și urechea la pândă - a ținut să mă atenționeze. Și asta fiindcă nu avea destulă Încredere În mine. Lucru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
No! Hai, mă, și-om mere, că leagă careva calu’ ghe noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lumea să meargă înainte». L-a sărutat pe cadet pe amândoi obrajii și i-a înmânat bagheta neagră, cu măciulie de bronz. În ziua următoare, mulțimea s-a adunat cu și mai multă însuflețire. Trenul a trecut, ca întotdeauna, spărgând înserarea ca un glonț de argint. Chiar și după ce dispăruse după copacii de la lizieră, tamburul- major a continuat până la capăt, în aplauze sacadate, Marșul lui Radetzky. După un timp, tânărul a fost chemat să vegheze la căpătâiul bătrânului tambur-major, care trăgea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trei etaje, cu paznicii neobosiți la fiece cat, i se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu treaptă. Mai departe, la lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii. Existența lui Ivan Denisovici Șuhov se consumă într-o coordonată spațio-temporală aflată sub semnul închiderii - barăcile pătrunse de vânt și ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește pâinea, cum se evită carcera, cum se scapă câteva clipe de frig. Fiecare zi înaintează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și cer, ca o grămadă incertă. Să fi fost mâna arhitectului măcinată ca o bucată de carne, înainte de a prinde creionul? Întrebări pălind în lucirea deșertului, în timp ce vila se înalță, inertă și grea, crescută din sine însăși. Razele roșii ale înserării pârjolesc fațada masivă în loc s-o mângâie, iar cele două turnuri rotunde, având ferestre cu menouri, primesc, ca-n fiecare zi, încruntarea mânioasă de purpură a soarelui la apus. Cu siguranță Windcote, cu numele ei de mascaradă, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
înclinația îi era scrisă în chiar originea lui burgheză, lucru mult prea evident ca să mai zăbovim asupra lui. Îl vom invoca doar într-un moment la care peste națiunile care se cufundau într-un nou război începea să se pogoare înserarea. IV Dacă aceste afirmații sînt exacte, înseamnă că nu abuzez de numele lui Freud pentru a auri blazonul unei științe care a cunoscut atît un succes fulgurant, cît și o cădere la fel de neașteptată. În ciuda tuturor reticențelor pe care le-ați
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu dedică poeme unor confrați suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de vis, înserarea coboară ca un vis, singurătatea este alungată, fiindcă, odaia se umple cu vis: "E o vioară pe care am plăsmuit-o/ în atelierul meu din țara viselor". 6 Și Ion Caraion se apropie de peisajul copilăriei, de târgul bacovian cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ținut aici un „discurs” despre „Ziua Unirii”, pe care apoi l-a publicat în revista „Răsăritul”.7) Grădina publică era pentru toți, dar mai ales pentru tineri și bătrîni. Bătrînii stăteau în ea de obicei după amiezile, pînă spre înserare; tinerii o vizitau în toate momentele zilei și o ocupau pînă la închidere (1 noaptea, în zilele de lucru și 2 noaptea, în zilele de sărbătoare). La cerere (cereri care se înmulțesc an de an), grădina era cedată unor societăți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]