3,121 matches
-
continuare în mijlocul curții, în mijlocul mulțimii aceleia zgomotoase din pauză, și striga cu brațul drept ridicat. știa, era sigur că toți băieții se grupaseră în spatele lui și-i așteptau cu nerăbdare ordinele. Acum mai continua să strige doar așa, pentru vreun întîrziat. Pe lîngă el trecură două fete și una dintre ele o întrebă pe cealaltă : „Ce zbiară ăsta ca descreieratu’ ?“. Dănuț își umflă pieptul și mai tare și dădu o chemare finală, lungă și puternică. Ce știau ele ? Cînd se potoli
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Era o zi superbă. Cerul avea o limpiditate ideală. Slabe adieri aduceau de departe, din păduri, din livezi, din fânețe, miros de toamnă. Prin fereastra deschisă, priveam munții, arborii, casele, stâlpii de telegraf care treceau cu grabă, ca niște drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar, pentru că, de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu pădurile în spinare, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fără ne-cesitate. Dar numai în acest punct, numai în ce privește excesele aceste. Căci în materie de cultură a împrumuta, a importa, a imita, e un fenomen natural, general și de o utilitate incontestabilă, pe care-l întâlnim nu numai la societățile întârziate ci chiar la cele mai culte. Așadar, încă o dată, cultura noastră veche e datorită influențelor străine: rând pe rând slave, polone, grecești, ruse, franceze... E așa. A fost așa. Nu putem schimba nimic... Marele merit al poporului român constă însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechiul lui patrimoniu spiritual (tradiții, moravuri, drept, instituții și forme politice), prea puține s-ar fi putut adapta curentelor de dinafară și necesităților timpului. Se cuvine, cu îndoite pasuri și sârguințe a ne porni spre câștigare în parte a celor întârziate", spune Gh. Asachi în chiar primul număr al "Albinei". Calea aceasta, a imitărei și importărei, care a provocat, e drept, multe erori și excese (s-ar fi putut altfel?), a fost considerată de mulți ca inutilă și chiar nefastă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să schimbe nedreapta împărțire a pământului, opera menită să dea celui legat de brazda fecundă dreptul câștigat cu sudoare și sânge, opera aceasta de imensă dreptate, e cu deosebire a Lui, pentru că voința Lui e care a precipitat o evoluție întârziată și care a mers cu hotărâre înaintea posibilităților politicii curente. În istorie și în legendă, El va intra cu toată gloria pe care a câștigat-o. În sufletul poporului va intra însă, mai ales, prin dreptatea pe care a împlinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe punctul de a pleca acasă când Valentin o apucase de halatul pe jumătate dat jos, implorând-o să îi salveze soția și copilul, și îi strecură o sumă substanțială de bani în buzunar. Nimeni nu bănuise cauza acestei nașteri întârziate. Nimănui nu îi păsase dacă se pierdeau două suflete. Nimeni nu luase măsuri suplimentare. Nu îi propusese nimeni o eventuală cezariană. Sistemul sanitar funcționa după graficul de serviciu și atât. Carlina nu își amintea ce îi facuseră în prealabil și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
intră și el. Mă invită să iau loc într-un scaun în fața biroului, în timp ce el se plimbă pe lîngă fereastră. Știți ceva, îmi spune privindu-mă, dă-l în mă-sa de balaur! Aveți și dumneavoastră grijă să nu mai întîrziați... Rămîne o clipă locului, se gîndește, apoi exclamă: Curios cum de-a ajuns la el informația! Trebuia să ajungă la mine... Merge la birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Spuneți-mi, o întreabă Don Șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
exclamă: Curios cum de-a ajuns la el informația! Trebuia să ajungă la mine... Merge la birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Spuneți-mi, o întreabă Don Șef, a venit de la administrativ vreo hîrtie cu întîrziați? Da, cu numele tovarășului Vlădeanu, răspunde secretara. Și de ce nu mi-ați dat-o? Nu erați aici. A văzut-o tovarășul Marinescu și-a luat-o el. Altă dată să nu-i mai dați hîrtiile care trebuie să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zice Clive, întorcându-se în scaun. S-a mai răzgândit cineva? Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Gata? zice tati, dându-mi buchetul. — Cred că da. Îi zâmbesc și îl iau de brațul pe care l-a întins spre mine. — Mult noroc, spune Clive, după care arată undeva în față. Uite că ți-au mai venit niște întârziați. Un taxi negru tocmai oprește în fața bisericii și ambele portiere sunt date în lături simultan. Mă holbez mirată, întrebându-mă dacă visez, în clipa în care Michael coboară, încă îmbrăcat în costumul pe care l-a avut la Plaza. Întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ministrului de interne un raport cu situația județului, ca răspuns la ordinul 3487 din 6 martie 1938 emis de Armand Călinescu. Raportul făcea referire la activitatea din luna martie 1938. Frământările politice și preocuparea lor au neglijat partea gospodăriei administrative. Întârziate datoria bugetară: din 23901575 lei total prevedere bugetară pe comune din județ s-au încasat până la 10 februarie 1938 doar 13340975 lei care raportată la 437 totalul evaluărilor bugetare este 50,8% pentru 10 luni din exercițiul bugetar. Stimularea încasărilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
el, vecinul meu din vis să plece undeva și mă întrebam de ce vecinul nu răspunde? Când ciocăniturile s-au întețit, m-am trezit și am constatat că se ciocănește în ușa mea din Paris... M-am trezit, scuzându-mi reacția întârziată, datorită faptului că m-am întors de la Londra, din visul meu... Ore întregi mi-a relatat despre ce văzuse în Anglia, bucurându-mă și mai mult că am determinat-o să nu renunțe la acea excursie de zece zile cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru mai târziu, spectacolul.) Totul nu a durat decât câteva zeci de secunde. Nu mai văzusem niciodată și n-aveam să mai văd așa ceva. Când am intrat în capelă - încetase: la fel de brusc cum începuse. A fost o ninsoare pentru noi - întârziații. A fost primul semn din cer al mamei. În toată acea teribilă zi - nu a mai nins, nu a mai căzut nici un fulg. În schimb, a plouat, dar nu mărunt, ca toamna, ci în descărcări repezi, ca vara sau primăvara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo, din Cișmele. De cei mai mulți nu mai știu nimic. Nu-i mai văd de atâta zid de hotare. Pe ce câmp de luptă or fi căzut, cum și unde or mai fi supraviețuind? După ani și ani am primit, ecou întârziat al tinereții, un catren made Titi Matei: Tinerețe, tinerețe, tu te duci ca valul mării! Peste tine se așterne zilnic pulberea uităriiă Luca Guțaga n-a fost cu noi. Plecase să facă Anul Nou și toată vacanța la Pocrovca Nouă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată că în noapte, când marele cutremur a desghiocat toate alcătuirile lumii colțarul s-a prăbușit peste patul unde de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de fabricare a vinului în boxele de bloc, nici în balcon, nu sunt atras de apicultură și mă lasă rece pescuitul. Recunosc, sunt penibil de conservator. Panaitescu a rămas și el, același, cu aceleași preocupări ca și mine. Doi conservatori întârziați, dar întârziați într-o târzie tinerețe. Ne-am legat, în școala primară, după ce, o perioadă de vreo doi ani (ceea ce înseamnă o perioadă lungă, în copilărie) ne-a "unit" o antipatie reciprocă, fără nici o explicație. Într-o zi însă, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ploiești", mi-a raportat motanul salvat), așa că am apelat la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
globalizare. Fac proiecte Phare, Sapard..." Cu un gând obosit, mi-am propus să consemnez ceva, un fel de roman crepuscular, în genul "Crailor" lui Mateiu. Nici nu știu cum i-aș spune. "Craii de modă nouă". Zodia coțofenei Lungă așteptare a primăverii întârziate. Parcă s-a defectat un ceasornic, încurcând perfecta geometrie a succesiunii anotimpurilor; parcă vremea merge înapoi și ne trezim cu iarna, sărind peste vară. De la Iași la București și retur, peisajul, văzut din mașina în care mă aflu, este dezolant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trebuind să ascult un logos alambicat: „- Dta fiind singurul dintre directorii instituțiilor dependente de Ministerul meu care ai așteptat câteva luni până să ceri o audiență Ministrului dtale, am lăsat și eu să treacă puțin timp după ce ai formulat această întârziată cerere... Te-ai lăudat că mi se va da ordin să schimb legea, dar trebuie să știi că în guvernul din care fac parte, și cel puțin în ceea ce mă privește pe mine, miniștrii nu primesc ordine, ca în timpul guvernării
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
unii la alții așa că tot Sorin Gorovei a dat răspunsul: „chișătul boului”. Dacă nu mă înșel, în una din zilele anului 1948, el a intrat vesel în clasă și ne-a anunțat: - Flăcăi, am și eu flăcău. I se născuse, întârziat, dar mult așteptat vlăstarul, Ștefan Sorin. Meloman, profesorul dirija corul catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. Chiar și la bătrânețe se 30 plimba pe Strada Mare, cu mâinile la spate, fredonând arii din opere. Era pe atunci foarte încântat de succesele fiului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
arătau, prin simpla lor prezență, asasinului ca pe un vînat foarte ușor de doborît. Și mă întreb cum ar fi reacționat, în caz de atentat, această gardă de onoare și protecție, mai asemănătoare cu o sperietoare de vrăbii: o reacție întîrziată, după eforturi penibile de a scoate de la centură arsenalul desuet, ori o fugă prudentă? Bătrînul Mihai, de 70 de ani, ar fi fost cu siguranță la înălțime, căci era curajos și devotat, ca și Ali, turc albanez. Pentru ceilalți doi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile ca aripile, degetele ca razele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și vârtutea colunului are." TRADUCERI, APOCRIFE, MEDIEVALITĂȚI ÎNTÎRZIATE, CĂRȚI DE COLPORTAJ O sumedenie de traduceri au circulat încă din a doua jumătate a veacului XVI, dar mai ales în secolele XVII și XVIII, întîi din slavonă apoi din prototipi elini și neogreci. Ele au un aspect foarte medieval
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Poezia română, prin Eminescu îndeosebi, a arătat înclinări de a socoti iubirea ca o forță implacabilă, fără vreo participare a conștiinței. Pe lângă aceste patru mituri încearcă să se ridice și altele îmbrățișînd mai cu seamă domeniul religiosului. Capitolul II "CLASICII" ÎNTÎRZIAȚI OCCIDENTALIZAREA Țările române n-au fost niciodată în afara Europei și începuturile lor dezvăluie o puternică ținută feudală. Când vorbim de "occidentalizare", înțelegem adaptarea la noțiunea de "literatură" a Occidentului. Cu toate că semne de schimbare se văd încă din jurul anului 1700, cultura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
studii mi-a fost de-ajutor și-i aduc mulțumire, Căci bibliotecile ei mi-au fost totdeauna deschise. Din păcate, artele, literatura Italiei n-au ispitit pe acești austeri teologi, ale căror opere au caracter religios și didactic. Umanismul lor, întîrziat și restrâns, e prețios nu în sine, căci latinește au știut și alții, ci prin faptul că putea participa la el o clasă întreagă de oameni. Asta a permis studiile de istorie și de filologie. Hronica românilor de G. Șincai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]