3,412 matches
-
Parabolele Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 9<footnote>. Dacă ne place povestirea evenimentelor din vechime, dacă urmărim comunicările științifice care prezintă lucruri necunoscte până acum, cu atât mai mult trebuie să aflăm tainele lui Dumnezeu cele ascunse de la întemeierea lumii. Să aflăm adevăruri importante și de folos pentru viitorul fiecăruia dintre noi. Hristos a unit natura cu istoria lumii într-o singură parabolă, iar tâlcuirea acestei parabole este Împărăția cerurilor. Lumea întreagă devine, prin parabolele Domnului, o Evanghelie în
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
educației religioase și în condițiile unor relații familiale șubrede, fiii unor oameni foarte bogați își părăsesc căminele, încep să se drogheze, recurg chiar la sinucidere. De aceea, cei care au cercetat problemele legate de echilibru sufletesc al omului, precum și premizele întemeierii unei societăți prospere au acordat o mare însemnătate formării sentimentelor morale și religioase. Este adevărat că educația religioasă îi revine Bisericii, dar societatea nu trebuie să rămână străină de această necesitate socială. Indiferent de vârsta elevilor cu care dialogăm, mijlocul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Cercetarea unui paradox” creat de discrepanța resimțită între gradele zero sau literalitatea celor două expresii corelate și folosirea lor în contexte discursive noi, inadecvate literalității lor. „Analiza divergențelor” indusă de starea de paradox, care este de fapt o încercare de „întemeiere a legăturii dintre elementele opuse”. Pentru C. Sălăvăstru prezența metaforei în discurs „sporește eficacitatea lui asupra sensibilității auditoriului”, oferă „mai multă energie expresiilor discursului” și produce un „<<șoc-cognitiv>> în conștiința auditoriului”, acesta fiind pus în situația de a reflecta „asupra
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii își erau reciproc dușmani în lupta pentru resurse și supraviețuire, fiindu și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a societăților democratice și liberale de astăzi și, sub forme diferite, a teoriilor relațiilor internaționale. Așa cum subliniază însă multe autoare feministe, este o analogie artificială, distorsionată, dintre existența și coabitarea ființelor umane, fie și într-o etapă istorică primitivă, și
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
mai puțin atractive, facilități de cercetare mai proaste etc. De ce este atât de ieftin învățământul superior românesc? (Și, ca urmare, de ce este condamnat să fie în continuare subfinanțat?) Există mai multe răspunsuri. Din păcate, ele sunt adesea formulate fără o întemeiere solidă și circulă în mediile academice ca explicații „folclorice”. De aceea, și noi le vom analiza fără a face referire la anumite lucrări în care au fost formulate. Un prim răspuns la întrebarea de ce învățământul românesc este prost finanțat sau
Bugetul de stat ca bun comun. Cazul finanţării învăţământului superior românesc. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1823]
-
Capitolul I - Întemeieri: de la mecanic la cuantic “Dumnezeu nu joacă zaruri !” Albert Einstein Acum mai bine de trei sute de ani în urmă viziunea dualistă a filosofului și matematicianului francez René Descartes (1596-1650Ă impunea împărțirea realității în două domenii: material și spiritual. Domeniul material
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
metafizice.) Rolul esențial în “știința sacră” din care fac parte științele tradiționale, îl are nu rațiunea ci intuitția intelectuală, ) Este neîndoielnic, și Descartes însuși a spus-o explicit, că metafizica lui nu este un scop în sine ci servește pentru întemeierea unei științe noi și a unei filosofii practice. Descartes era însă convins, în spiritual tradiției, că o știință valabilă nu este posibilă fără cunoașterea deplină a principiilor și ne lasă să știm asta chiar din primele rînduri ale Meditației I
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cunosc pentru cunoaștere, efortul lor nu este dezinteresat, ci chiar și atunci cînd au un aspect speculativ, ele vizează ordinul practic. Aici gîndirea lui Descartes se structurează oarecum descendent: metafizica este pentru fizică iar fizica servește mecanicii, medicinei și moralei. Întemeierea științei în metafizică ne permite să afirmăm că, din acest punct de vedere Descartes rămîne cu tradiția, dar prin orientarea practică a științei și a gîndirii lui în general, el este întradevăr un spirit modern. “(...) în locul acestei filosofii speculative care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să vedem cum a valorizat Descartes însuși experiența însingurării, pe ce rațiuni se întemeiază ea. Singurătatea nu este un scop în sine pentru Descartes și el nu și-o asumă de o manieră egoistă. Ea este doar o premisă pentru întemeierea solidă și autentică a cunoașterii lumii, care nici ea nu este scop în sine ci urmărește a servi omenirea și o viață mai bună ; aceasta pentru că ) și cu aceasta, aici avem deja proclamarea unei datorii morale. Solitudinea este o condiție
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
autentică a cunoașterii lumii, care nici ea nu este scop în sine ci urmărește a servi omenirea și o viață mai bună ; aceasta pentru că ) și cu aceasta, aici avem deja proclamarea unei datorii morale. Solitudinea este o condiție necesară pentru întemeierea unei filosofii noi, dar această filosofie este una practică, utilă societății pe care Descartes, dintr-o perspectivă oarecum utopică, o vede unită într-un efort comun de perfecționare a vieții omenești. El a dorit, chiar dacă nu a făcut-o întotdeauna
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci afirma, în contrapartidă la aprecierea lui F.Alquie, că Descartes într-adevăr
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
abia după redactarea Meditațiilor. De altfel chiar Pascal, deși înclină să recunoască meritul lui Descartes în legătură cu originalitatea cogito-ului său, nu o face în mod total. Cînd caută certitudinea Descartes nu are un scop metafizic sau religios ci unul care vizează întemeierea unei fizici noi. Pentru aceasta servește în principal cogito-ul cartesian și în punctul acesta este el fundamental diferit de cel augustin. Diferența aceasta nu este însă merituoasă pentru Descartes căci el sărăcește cogito-ul, dîndu-i o folosință exclusiv mundană. Prin cogito
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogitans ca fiind unite, chiar dacă interacțiunea lor ridică probleme insolvabile. Cel de-al doilea argument în favoarea imaterialității spiritului, care apare de fapt înaintea celui al indivizibilității, este «percepția clară și distinctă», pe care Descartes îl consideră pilonul de bază al întemeierii Meditației a VI-a despre distincția reală dintre spirit și trup. Această distincție «reală», semnifică faptul că spiritul și trupul sunt lucruri, res, absolut independente în sensul că unul poate exista fără celălalt. Aceasta se poate vedea, argumentează Descartes, din
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
semnifica faptul că Dumnezeu este ființa prin definiție cognoscibilă în calitate de ființă. Și totuși cum anume, existența lui Dumnezeu, într-un asemenea context de gîndire, poate deveni, rațional vorbind, irefutabilă? Critica tomistă a dovezilor existenței acestui Dumnezeu essentia este cunoscută prin întemeierea ei pe definiție pe care Sfîntul Toma o dă noțiunii de evidență. Întreaga evidență are pentru Sfîntul Toma o origine empirică. Pentru a dovedi existența lui Dumnezeu trebuie deci făcut parcursul invers, readucînd datele experienței sensibile spre realitatea divină. De
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
acest temei este comun. Înrudirea mea cu lucrul pe care nu eu l-am făcut provine din sursa noastră comună, indiferent de felul în care ne vom hotărî să o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi „frate“ soarele, vântul și focul sau „soră“ luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din ordinea mea originară și mă mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sunt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie și, odată cu el, actul întemeierii noastre comune se mută în provincia ființei și cade în uitare. Lucrul pe care nu eu l-am produs devine „materie primă“ și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin această desprindere și îndepărtare eu îmi consum
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
disciplina filozofică autonomă legată în zilele noastre de numele lui Gadamer. - Când filozofia modernă, prin Feuerbach, a trebuit să definească o atitudine specifică a spiritului care se implică în cunoașterea oricărei realități; sau când, prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei „științe fundamentale a esenței omului“ care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a „locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Încheierea tratatului de pace. Atunci când războiul nu a fost Încununat de succes pentru cei care luptau pentru o cauză dreaptă, Își fac apariția o serie de alte noțiuni: dominație străină, teritoriu ocupat, popoare subjugate, suzeranitate, pașalâc, etc. Încă de la Începutul Întemeierii lor și pe Întreg parcursul epocii feudale, Țările Române au trebuit să țină piept pretențiilor de suzeranitate ale puterilor vecine, suzeranitatea fiind dreptul unui stat asupra altui stat, care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă. „Orientarea spre o
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii pe Petru ca reprezentând expresia unui principiu primordial pentru cinul ecleziatic. Problema exegetică pe care o ridică acest pasaj nu se rezumă numai la întrebarea dacă Biserica se întemeiază pe credința lui Petru, conform vechii și unanimei tradiții patristice
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
face cu un discurs construit. Capitolul VI Depășirea alternativelor false Științele umane își reexaminează mereu ipotezele, conceptele, metodele și scriitura. Se pare că, în decursul istoriei, ele oscilează între doi poli: pe de o parte, o dorință de ancorare, de întemeiere și de ordine; pe de altă parte, scepticismul, deconstrucția, o formă de romantism. Opozițiile prea simple, exprimate în termeni ca ordine și dezordine, colectiv și individual, obiectiv și subiectiv, sens și funcție, frânează considerabil productivitatea ipotezelor, închizând reflecția teoretică într-
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
În rezolvarea unor situații noi. Istoria este un izvor de Învățăminte, Întrucât prin cunoașterea evenimentelor istorice, a luptei poporului român pentru o viață mai bună, pentru Înflorire, elevii cinstesc și prețuiesc neamul și realizările acestuia. Metoda demonstrației asigură lecției o Întemeiere științifică. Autenticitatea documentelor, originalitatea izvoarelor istorice locale, a obiectelor și normelor istorice reale contribuie la activizarea lecției, la Înțelegerea evenimentelor. Alcătuirea diferitelor scheme la tablă imprimă Învățării un caracter activ, deoarece eliberează gândirea de eforturi inutile pentru memorarea faptelor istorice
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Maria Toma, Elena Dabija () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93543]
-
sate de școli zise elementare, cu scop de a forma din fiii sătenilor oameni cu cunoștințe neapărate stării lor și gospodari buni și cu frica lui Dumnezeu”. În spiritul colaborării dintre Biserică și Școală, departamentul Învățăturilor publice din 1851 prevedea Întemeierea școlilor mai Întâi pe la moșiile mănăstirești, unde considera că este mai multă „Înlesnire” financiară, dar și spirituală. Dificultatea financiară În care se aflau țăranii, care implica imposibilitatea ținerii la școală a fiilor lor era Înțeleasă de către stat, care acorda primilor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Monica Marghetici (Marţincu) () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93538]
-
fluiera În luptă și le insufla războinicilor Îndrăzneala și tenacitatea lupului, fiind privit cu teamă, dar și cu admirație pentru faptele bune ce le săvârșeau. În alte părți ale lumii există credința că zeul ZAMOLXIS Îi Însoțea În lupta pentru Întemeierea Romei antice. Mongolii s-au inspirat În renumitele lupte pe cai din tactica de atac În haită a lupilor, considerându-l totodată strămoșul lor, sub denumirea de lupul albastru - Celest. Din dragoste pentru lup, turcii și-au poreclit Întemeietorul statului
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
pe toată fața pământului.” Avem, În acest text metaforic concentrat În Înțelesuri, multe adevăruri ce ne oferă libertatea de a interpreta și de a Înțelege. Este povestea eșecului Între Începutul comunitar și sfârșitul individualist, a eșecului Între proiectul firesc al Întemeierii așezării și proiectul inutil al orgoliosului turn până la cer, dar și Începutul unui proces plin de riscuri datorate utilizării noilor tehnologii mai ieftine, mai rapide, mai eficiente, În aceeași măsură Însă energofage, poluante, având ca urmare răni urâte pe toată
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
căutăm În ungherele mai sus amintite. Este o Întreprindere ușoară Întrucât viziunile trecutului, relativ cunoscute, sînt considerate banalități lipsite de interes pentru prezent. Așa să fie? O premoniție a avut-o fără Îndoială, acel neștiut voievod al locului care, Înainte de Întemeierea Moldovei, și-a construit În centrul simbolic al viitorului oraș o curte Întărită. Să ne imaginăm paradisul natural al acelor vremuri, situat În mijlocul codrilor seculari, mărginit spre vale de iazurile pline cu pește ale Bahluiului, cu vedere lungă, spectaculoasă
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]