2,732 matches
-
de obosite că ne-am culcat imediat ce-am ajuns la hotel. Numai că n-am prea dormit, cred că n-am văzut În viața mea un oraș mai zgomotos, iar taxiurile au trecut toată noaptea pe sub fereastra noastră claxonînd Întruna de-ți venea să-ți iei cîmpii. CÎteva fete au crezut c-au rămas fără bagaje, căci nu ajunseseră la hotel cînd am sosit noi și era cît pe-aci să le vină rău. Au ajuns abia În ziua cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și s-a Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care o avea. — E o mare răspundere să știi că viața celorlalți depinde de tine, spunea el, iar tata Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul e pierdut, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar asta e“ - a zis Luke. Așa că am intrat toți și unul din chinezi l-a Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să-mi dai cămașa“ - a zis taică-tu. „Bun“ - zice chinezul - „’tanța, ’tanța“ - și o tot ținea Întruna „’tanța, ’tanța.“ Sigur că domnul Grant, cum era băut, nu pricepea ce zice. S-a enervat, Îți dai seama, și-a zis: „Tanța, pe dracu! Nu vreau nici o tanță. Vreau să-mi dai cămașa!“. „Stai, stai, ai răbdare“ - i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis - „e vorba de chitanță, asta tot vrea să ne spună!“ „Da“- zice chinezul și-ncepe să zîmbească, atîta lucru pricepea și el - „’tanța, ’tanța.“ Cum tatăl tău țipa și urla Întruna, probabil că m-am zăpăcit și eu, și de-aia n-am Înțeles mai degrabă. „Ascultă, domnule Grant“ - am zis - „spune că ți-a dat o chitanță și vrea să i-o arăți.“ „N-am nici o chitanță, vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost Pământul? Să fi fost Yalerta? Să fi fost planeta aceea necunoscută?" Evident, n-avea să fie posibil să afle imediat. Dar dacă era să fie Pământul - ce importanță avea? Păreau să existe câteva posibilități, dar toate foarte vagi. Tropotea întruna din picioare și-și freca mâinile. Și. fără nici o plăcere, își dădu seama că, dacă lui și băiatului le era deja frig, nu aveau nici o șansă să poată merge o milă întreagă prin zona întunecoasă, acolo unde râul făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a se prelungi de cea parte de dânsul, în munții Golubinski din Serbia. Arătatele prelungiri ale munților Carpați către apus și sud, despart regiunea plană cuprinsă între munți și râuri în două șesuri: acel apusean, al Tisei, care ținându-se întruna cu șesul Dunării mijlocii, alcătuiește ceea ce s-ar putea numi Mesopotamia europeană, și acel răsăritean, care se întinde către Marea Neagră, trece Dunărea și se oprește tocmai în munții Balcani. Acest din urmă șes face un trup cu marele șes răsăritean
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
voce strigînd: „Will Jones“ - sau vreun alt nume - „Du-te la ghereta patruzeci și nouă“, și unul dintre noi se ducea la ghișeu, dar se întîmpla atît de rar, că am încetat să mai fiu atent. Ochii mi se pironeau întruna pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur, căci lumea nu ar fi suportat o asemenea așteptare dacă ar fi putut să o măsoare. Gîndurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spațiul și gîndirea urmau să se sfîrșească dacă nu se mișca, dar trecuseră eoni de cînd își putuse urni un deget de la picior sau o pleoapă. Apoi se simți ca un vierme fără capăt într-o beznă fără capăt, încordîndu-se întruna, nereușind să dea afară un ghem care îl îneca. După o vreme, nimic nu i se mai părea important. Niște mîini îi atingeau coastele, tamponîndu-l și ștergîndu-l delicat. Lumina era prea puternică pentru a putea deschide ochii. Cineva murmură cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exprimau printr-o veselie exagerată în timpul meselor. Oamenii stăteau la mese zîmbind și vorbind tare în grupuri de cîte patru. Rîsul răsunător al lui Ozenfant însă îi domina pe toți; îl vedeai mereu în costumul lui deschis la culoare, vorbind întruna și mîncînd urieșește. Doar trei persoane nu scoteau o vorbă și stăteau singure: el, monseniorul Noakes și o fată solidă, izbitor de posacă, îmbrăcată în salopetă kaki și care mînca la fel de mult ca Ozenfant. într-o seară, Lanark intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai fost? Unde-ai fost? țipa omul întruna, fără rost, iar Thaw, plin de dragoste și recunoștință, strigă la rîndul lui: — Tati! Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre casă. Printre pașii mari și smuciți ai tatălui său, Thaw auzi din nou zgomotul metalic. Urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și construia fantezia, a adormit de cîteva ori și a continuat-o în vis, uneori ca victimă a Puripăduchelui, alteori ea Puripăduche. Visele conțineau atîtea detalii, că oroare îl făcea să se retragă în starea de veghe și să privească întruna lumina electrică cu ochii larg deschiși, în speranța că durerea orbirii îl va menține într-o stare de conștiență. între timp, o parte a minții lui încerca să se elibereze trăind disperarea unui șoarece prăjindu-se într-o cușcă rotitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un bulgăr de lut. Drummond oftă și zise: — Sînt diabolice, Duncan, diabolice de-a dreptul, absolut diabolice. Cine? — Femeile. Drummond se uită în jos, la dansatori, și zise: — Una s-a tot ținut după mine toată seara, se uita întruna la mine... apoi s-a dus cu altul peste zece minute. Cred c-aș fi putut s-o am, dacă aș fi dorit. Dar am văzut-o pe Molly dansînd, și n-am mai avut chef de nimic. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani în urmă, și astăzi, în vreun cătun de munte; avea părul lung, până peste umeri, alb-gălbui, zâmbea înfiorător de blând, clătinând întruna din cap, și țopăia în zăpadă, țopăia mereu, poate de frig. I-am poftit în scorbură și ei au intrat, cu masă cu tot, abia încăpeam toți patru înăuntru. „Cam pute aici“, a remarcat domnul Sima, deși ușa de nuiele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că-ți rup oasele alea medievale și le dau lupilor, să le roadă“. Ce e drept, Dragoș a trecut, dintr-un salt, pe masă, firește, cu ochii deschiși; dar mie, din clipa aceea, a început să-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru război... Ai să-i știi după zbierete, ai să vezi. Stau ca oile într-un țarc și nu văd decât cerul deasupra capului. Nu cunosc altceva din afara curții. La început îl urâse pe acel bandari care conducea și vorbea întruna, ca un radio lăsat deschis. — Iese totdeauna așa, singură, prin oraș? — Nu, doar câteodată, mormăise șoferul. Doar când i se face de moarte... O conduse cu coșurile până aproape de școală. Când lovi ciocănelul în poarta din zid, voci subțiri de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mea. M-am deplasat la Raionul Vrancea unde am luat legătura cu șșșeful Biroului Judiciar, căpitanul Dibuș Nicolae, procurorul șșef adjunct Țigănaș Ion și cu medicul legist și am mers împreună în comuna respectivă. Aici la locuința numitului Lepădatu Ioan, întruna din camere am gășit un cadavru de sex masculin, în vârstă de 60 de ani. Bărbatul se afla în mijlocul camerei, acoperit cu o cergă de lână, care acoperea și o baltă de sânge. În prima cameră lucrurile erau răvășite, pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să întâlnesc un infractor deosebit de periculos fiind și recidivist, un țigan seminomad, care se ocupa de spargeri de locuințe și tâlhării. Acest infractor n-a comis niciodată crime, fugind mereu de pedeapsa capitală, dar care era destul de temut și fioros. Întruna din zile a cerut audiență la mine pentru că eram șșșeful serviciului judiciar al regiunii Galați, cerându-mi inșistent să-i schimb anchetatorul că tare-l mai bătea. L-am sfătuit să-și recunoască faptele de bună voie și atunci va
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în același pat, într-atît mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai vrea să uiți; încît îmi aminteam mereu școala de corecție, spitalul, noaptea când dormisem în cușca de la circ, moartea Emiliei, anii de pușcărie... Într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice să mă pot tăvăli prin viață ca ei. Dar sânt nedrept. Cu ce sânt vinovați? Și fac rău gîndindu-mă la boala mea întruna. 4 noiembrie Am fost nevoit să plec de la dispensar și încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu poze de lei și pantere, cu "gunoaiele" pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut nici un prilej pentru a repeta întruna: eu, mie, eu simt, eu, pentru mine, eu... Am fugit de drumurile normale, pe care, cu puțin noroc, îți poți umple viața iubind, chiar dacă n-ai pictat Capela Sixtină. Dar eu semănam demult cu taurii din arenă care nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]