2,225 matches
-
metamorfozează"8. Michael Jackson a stat întreaga viață sub semnul metamorfozei. Poate fi sugestiv definit prin anumite dualități mitologice: frumos și urât, fascinant și îngrozitor, seducător și respingător, cumpătat și desfrânat, sănătos și bolnav, cast și vicios etc. Michael Jackson întrupează idealul a milioane de oameni de pe întreaga planetă. De aceea moartea sa a provocat crize, drame și ample isterii colective. Prin magia muzicii sale trăiesc și mor fanii de pretutindeni. Setea de absolut a muritorilor de rând este astăzi frenetic
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
vor scăpa de frustrările profesiei, vom avea și noi speranțe să fim serviti ca într-un restaurant sicilian. În Germania am cunoscut efectele proverbialelor calități teutone: ordine, disciplină, seriozitate. Aparent nimic surprinzător. Numai că aceste "determinante stilistice" (Lucian Blaga) erau întrupate sub chipul universitarilor calzi, deschiși, generoși și, pentru mine, surprinzător de prietenoși. Am aflat mai târziu că era meritul unor admirabili universitari ieșeni (Andrei Hoișie, Gheorghe Popa, Dumitru Oprea, Henri Luchian,Vasile Ișan, Constantin Sălăvăstru etc. ) care i-au convins
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
se aseamănă se adună? Nu știu. Cert este pentru mine faptul că nu (mai) putem trăi astăzi fără fotbal. A devenit un fel de fatal surogat al vieții. Ne trăim viața prin transfer, adică prin mijlocirea a 11 jucători. Ei întrupează speranțele, temerile, ambițiile și frustrările unei întregi națiuni. Astăzi, fotbalul a luat locul clasicelor confruntări războinice de altădată. Este (și) un fel de război simbolic între națiuni. Fotbalul ilustrează și frenezia cu care ne asumăm chipurilor postmoderne ale străvechilor eroi
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
conviețuire anulează funcția locuinței (cea de spațiu familial, de "acasă"). Răsturnarea principiului găzduirii, prin îngrămădirea la un loc a unor indivizi diferiți și nu pe principiul asocierilor benevole, anulează funcția de edificiu public care, în opinia lui Norberg-Schulz191, trebuie să întrupeze o Weltanschauung comunitară, cu dezideratele sale, nu un spațiu al retragerii. Imposibilitatea exteriorității și a trăirilor spirituale anulează funcția religioasă, definită ca loc al întîlnirilor cu divinitatea, ca loc al penitenței, al purificării de păcatele comise. Ocultînd cele trei funcții
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
doar titulatura nobiliară cea mai de jos în Ardealul unguresc, dar în fotografii arăta ca și cum ar fi vrut totuși să și sublinieze nobilitatea: n-am întâlnit, public, la românii ardeleni particula evocatoare decât la cântăreața Aca de Barbu, care a întrupat pentru mine, în îndepărtata copilărie, cea dintâi Toscă). Era frumoasă mătușa mea și mi se părea atunci foarte cultă (ceea ce nu era), fiindcă citea romane în germană, franceză, italiană și maghiară, mai ales în germană, de la Ganghofer la Werfel, iar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
forma supunerii comune, ci sub cea a unei voințe colective: "să fim liberi împreună, nu supuși separat""2. În numele principiilor Revoluției, se organizează o mișcare federală; stimulată de ocrotirea Constituantei, aceasta intră în concurență latentă chiar cu Adunarea pentru a întrupa Națiunea. Astfel, încă din noaptea de 4 august, desființarea de către Adunarea Națională a rămășițelor independenței comunale moștenite din Evul Mediu nu releva numai beția fraternală, ci și înțelegerea necesității de a neutraliza o mișcare insurecțională căreia începuseră a i se
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putință să le exploateze, să tragă din ele folos. Lipsa lui de iluzii, sarcasmele lui nerușinate și clarviziunea lui profitabilă fac din el un moralist demonic, un profitor al spiritului și un parazit al epocii sale, ale cărei vicii le întrupa. Dimpotrivă, adevăratul moralist nu este niciodată interesat și, dat fiind că denunță rele imanente indiferent cărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depă șind-o: cu alte cuvinte, veninul lui nu poartă o dată isto rică anume. El
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-și inven teze scrupule sau rețineri. Un suflet ecuatorial, de o luxurianță exorbitantă, devastat de propriile sale revărsări, incapabil să-și impună acele îngrădiri care decurg din deliberare sau din reculegere. Portretul în maniera lui La Bruyère: omul care întrupează un viciu sau o virtute, și unul și cealaltă cu un contur bine definit, portretul înțepenit, de o exacti tate ideală, corespondent literar al picturii ita liene. La Saint-Simon, nici un plan riguros, nici o rotun jire. Crezi că citești un elogiu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și cel mai fad dintre ei, sunt aproape întotdeauna virulenți, chiar dacă de o virulență reținută; la fel cu memorialiștii: ai zice că în portretele pe care le zugrăvesc contem poranilor lor se străduiesc să ne arate felul în care se întrupează, se prelungește și se individualizează păcatul originar. Și dacă au recurs la ideea căderii noastre - e drept că de cele mai multe ori fără să-și dea seama - este pentru că simțeau fără îndoială că ea le oferea ca un fel de cheie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
are acces la căutările agreabil marcate de "formalism" (Pascal Ory) ale creatorilor este o altă poveste. Lumea literară din anii de după război, ani care moștenesc anii '30, privilegiază angajarea, pentru care un Jean-Paul Sartre sau un Albert Camus par să întrupeze modelul. O parte a intelighenției suferă hegemonia intelectuală a marxismului, pe care o înlocuiește aceea a științelor sociale. Prestigiul marxismului și al științelor sociale și contestarea anarhistă a valorilor umaniste se asociază în acea nebuloasă care constituie "spiritul lui '68
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
esențială, unde dialogul nu poate pătrunde, unde convergența religiilor nu poate fi menținută fără riscul de a cădea în relativism. Unui creștin îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică drept un monoteism depășit. Nu mai vorbim de faptul că teologii dialogului interreligios sînt puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
responsabilității. Dar e verosimil că, odată ce au dobîndit această știință, odată ce au interiorizat-o, ei vor fi ajuns la capătul căutării și al dezbaterilor, putînd fi primiți ca filozofi legislatori în cetatea unde domnește oikeiopragia Societățile vechi puteau pretinde să întrupeze sau, mai degrabă, să se orienteze după o ordine ideală, fiindcă acceptau în economia lor imaginea propriei depășiri. Erau societăți deschise pe verticală, contemplînd, în diferite moduri, o ruptură de nivel de neresorbit în ordinea lor, oricît de armonioasă. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe nu doctrina tinde să fie formulată după modelul legii civile, în paragrafe precis stabilite și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
De docta ignorantia expune principiile unei teologii cu două volete, afirmativ și negativ, precum și articularea lor, în a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai banal, mai neînsemnat, mai de jos, cu atît e mai mare forța lui de a semnifica înaltul, extraordinarul, realitatea transcendentă. Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituale nu ne mai arată fața lor pozitivă, explicitată, normativă, rămîne să le căutăm fața ascunsă, interioară, orientată ascendent. Nu ni se sugerează oare astfel să inversăm perspectiva, să privim realul imediat ca pe un teren unde sensurile spirituale se întrupează, desigur, cerînd colaborarea și responsabilitatea omului, dar numai pentru a-l porni la drum, pentru a-i întoarce ochiul către sursa lor densă, neobiectivabilă, de realitate tare? H.-R. Patapievici considera . Daniel Ménager, Diplomatie et théologie à la Renaissance, PUF
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
folosirea mijloacelor de expresie fac din Nicolae Labiș un reprezentant de seamă al „lirismului unei formații”. Cu moartea sa atât de prematură, poetul se adaugă unui șir de nume al pretimpuriilor dispăruți din cultura noastră. Fiorul miorotic, cel care se întrupează așa de zeiește în poezia sa, a rămas pentru a cutremura. Oriunde și oricând, creatorii care mor afirmă odată mai mult dreptul lor la viață. O asemenea afirmare tragică sunt și ultimele versuri ale lui Nicolae Labiș de o mare
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ce prin înger s-a adus ca s-aducă mântuire pentru neamul omenesc cum făgăduise mila Tatălui celui ceresc, sămplinească tot ce Duhul Sfânt grăise prin profeți de Fecioara ce va naște pe-mpăratul noii vieți, pe Mesia ce coboară întrupându-se ca noi, să ne mântuie din moartea și osânda de apoi. Trei păstori în câmp de strajă împrejurul turmei stând Au vazut din cer un înger.. și-apoi alții mulți cântând, Și-auzind că se născuse pruncul sfânt Mântuitor
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
această noapte sfântă, lângă staulul divin Să se-nchine cu credință vine tot ce e creștin De pe tot întinsul lumii, orice suflet credincios, Vine acum să-ngenuncheze lângă ieslea lui Hristos, Căci din marea lui iubire pentru noi s-a întrupat Spre-a aduce mântuire lumii ce zăcea-n păcat Și s-o scoată la lumina harului neprihănit Pe toți cei ce-n întuneric veacuri multe-au rătăcit. Împrejurul ieslei sfinte unde sta, copil, Isus, Inimile tuturora închinându-se supus, Îi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
oamenii pe care i-am cunoscut, sunt puțini aceia pentru care memoria păstrează chipul zâmbetului, al bucuriei împărtășite, fără rest: bucurie pentru descoperire, bucurie pentru încercare spre bine sau bucurie, pur și simplu, pentru prietenie împărtășită și priveliște a omenescului întrupat. Cu demnitate și respect, știa să asculte, vorbea însă puțin și, atunci când o făcea, simțeai o sfiala, nu o rezervă, îndrituita, poate, de convingerea că puterea cuvintelor stă mai mult în trăirea și adevărul celui ce le rostește. Încerc să
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
adică al acelei științe moderne care își propune să studieze amănunțit începuturile obscure, rudimentare sau primitive ale vieții omenești, pentru a descifra din ele originea ideii de Dumnezeu și formele de civilizație și de cultură în care ea s a întrupat. Această știință, cunoscută de obicei sub numele de istoria comparată a religiilor, și care îndeplinește o funcție deosebit de însemnată în apologetică, a trecut ea însăși prin felurite faze de dezvoltare. Nu e locul să vorbim pe larg despre ele. Să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-a întrupat, iar omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un întreg organic. Mișcările fimței lui angajate în actul religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu unic. Noi știm că lumea a fost creată de Dumnezeu. Tatăl prin Fiul, care e Logos, adică rațiunea divină, supramundană, a lumii. Noi știm că Logosul în lume era și lumea nu 1-a cunoscut mai înainte de a se întrupa în chip de om. Noi știm că, până la plinirea vremii, lumea nu l-a cunoscut din cauza păcatului, care a întunecat chipul lui Dumnezeu în om, fără să-l distrugă. Cu alte cuvinte în rațiunea umană a continuat să pâlpâie o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urcă de pe pământ spre cer, absorbită în marea taină a lumii de dincolo de lume. Pictura bisericească e istorie convertită și transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a o repeta va opera de artă. De asemenea în platonism ideea frumuseții e veșnică și impersonală; ea există în cerul zeilor, fără comunicabilitate față de lumea văzută. Dar cum Platon crede în preexistența sufletelor, aceste suflete, înainte de a se întrupa pe pământ, au existat și ele în cerul zeilor, în societatea ideii frumoase. Sufletele fiind prevăzute cu amintirea existenței anterioare și întrupate în om, când văd aici pe pământ un lucru frumos, își reamintesc de frumusețea văzută odinioară în ordinea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]