1,909 matches
-
în apropierea bazei, urmate de 4-8 barbe libere foarte lungi, în întregime separate unele de altele. Tectricele caudale (învelitorile caudale) aflate pe coadă, acoperă dorsal și ventral baza rectricelor și sunt numite respectiv penele supracodale (învelitorile supracaudale) și penele subcodale (învelitorile subcaudale). Tectricele alare (învelitorile alare) sunt pene de contur flexibile de diferite mărimi care acoperă etajat ambele părți ale aripii și baza remigelor, cuprinzând locul de inserție și spațiile goale dintre ele. Ele sunt bine "lipite" unele de altele și
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
de 4-8 barbe libere foarte lungi, în întregime separate unele de altele. Tectricele caudale (învelitorile caudale) aflate pe coadă, acoperă dorsal și ventral baza rectricelor și sunt numite respectiv penele supracodale (învelitorile supracaudale) și penele subcodale (învelitorile subcaudale). Tectricele alare (învelitorile alare) sunt pene de contur flexibile de diferite mărimi care acoperă etajat ambele părți ale aripii și baza remigelor, cuprinzând locul de inserție și spațiile goale dintre ele. Ele sunt bine "lipite" unele de altele și în acest fel dau
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
baza remigelor, cuprinzând locul de inserție și spațiile goale dintre ele. Ele sunt bine "lipite" unele de altele și în acest fel dau aripii eficacitatea cea mai mare în zbor. Cele de pe partea externă a aripii se numesc tectrice supraalare (învelitorile supraalare), iar cele de pe partea internă a aripii - tectrice subalare (învelitorile subalare). Baza remigelor primare și secundare este acoperită deasupra de un rând de tectrice mari numite supraalarele mari (tectrice majore, marile supraalare, învelitorile supraalare mari), egale în număr cu
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
Ele sunt bine "lipite" unele de altele și în acest fel dau aripii eficacitatea cea mai mare în zbor. Cele de pe partea externă a aripii se numesc tectrice supraalare (învelitorile supraalare), iar cele de pe partea internă a aripii - tectrice subalare (învelitorile subalare). Baza remigelor primare și secundare este acoperită deasupra de un rând de tectrice mari numite supraalarele mari (tectrice majore, marile supraalare, învelitorile supraalare mari), egale în număr cu remigele pe care le acoperă și diferențiate ca și acestea, în
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
a aripii se numesc tectrice supraalare (învelitorile supraalare), iar cele de pe partea internă a aripii - tectrice subalare (învelitorile subalare). Baza remigelor primare și secundare este acoperită deasupra de un rând de tectrice mari numite supraalarele mari (tectrice majore, marile supraalare, învelitorile supraalare mari), egale în număr cu remigele pe care le acoperă și diferențiate ca și acestea, în supraalarele mari primare (tectrice majore primare) și supraalarele mari secundare (tectrice majore secundare). Deasupra supraalarelor mari se găsește un rând de tectrice mijlocii
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
minore numite și supraalarele mici sau micile supraalare, care se află deasupra supraalarelor mijlocii. Marginea anterioară a aripii este acoperită de tectrice marginale numite și supraalarele marginale, care continuă spre bordul aripii supraalare mici și ocupă pliul aripii. Tectricele subalare (învelitorile subalare) se află pe fata inferioară a aripii și au o așezare asemănătoare cu aceea a supraalarelor și o numire corespunzătoare: subalarele mari, mijlocii și mici, precum și tectricele marginale subalare. Marile și mijlociile subalare sunt de formă concavă, pentru a
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
și mărimea cozii depind de numărul, mărimea și forma rectricelor ce o alcătuiesc. La unele specii, rectricele sunt mici și moi ("Podiceps"); altor specii le lipsește coada complet (Kiwi). Baza rectricelor este acoperită dorsal și ventral cu pene moi numite învelitori: supracaudale și subcaudale. Învelitorile sunt de regulă moi, fiind alcătuite din tectrice ce acoperă dorsal și ventral baza rectricelor. Penele supracodale (învelitorile supracaudale) acoperă partea superioară a bazei rectricelor, iar penele subcodale (învelitorile subcaudale) acoperă partea inferioară a bazei rectricelor
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
de numărul, mărimea și forma rectricelor ce o alcătuiesc. La unele specii, rectricele sunt mici și moi ("Podiceps"); altor specii le lipsește coada complet (Kiwi). Baza rectricelor este acoperită dorsal și ventral cu pene moi numite învelitori: supracaudale și subcaudale. Învelitorile sunt de regulă moi, fiind alcătuite din tectrice ce acoperă dorsal și ventral baza rectricelor. Penele supracodale (învelitorile supracaudale) acoperă partea superioară a bazei rectricelor, iar penele subcodale (învelitorile subcaudale) acoperă partea inferioară a bazei rectricelor. Puful sunt niște pene
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
altor specii le lipsește coada complet (Kiwi). Baza rectricelor este acoperită dorsal și ventral cu pene moi numite învelitori: supracaudale și subcaudale. Învelitorile sunt de regulă moi, fiind alcătuite din tectrice ce acoperă dorsal și ventral baza rectricelor. Penele supracodale (învelitorile supracaudale) acoperă partea superioară a bazei rectricelor, iar penele subcodale (învelitorile subcaudale) acoperă partea inferioară a bazei rectricelor. Puful sunt niște pene mici cu axă moale și cu barbe fine și neunite între ele, care sunt răspândite printre penele de
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
dorsal și ventral cu pene moi numite învelitori: supracaudale și subcaudale. Învelitorile sunt de regulă moi, fiind alcătuite din tectrice ce acoperă dorsal și ventral baza rectricelor. Penele supracodale (învelitorile supracaudale) acoperă partea superioară a bazei rectricelor, iar penele subcodale (învelitorile subcaudale) acoperă partea inferioară a bazei rectricelor. Puful sunt niște pene mici cu axă moale și cu barbe fine și neunite între ele, care sunt răspândite printre penele de contur și sunt acoperite de acestea. Penele filiforme sunt pene foarte
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
indicat ca dată a ridicării bisericii de comisia de catagrafiere Dósa) sau 1823 (transmis de Calendarele sibiene) trebuie corelați cu tradiția strămutării edificiului fie din satul Valea Bradului, fie din Luncșoara. Edificiul, renovat în anii 1934 și 1962, a păstrat învelitoarea clasică de șiță. La interior se pătrundea printr-o ușă joasă, amplasată pe latura de miazăzi. Analiza fragmentelor picturale care au scăpat vitregiilor timpului dezvăluie, prin desen, program iconografic, cromatică și grafica legendelor, activitatea unui zugrav din a doua jumătate
Biserica de lemn din Bejan () [Corola-website/Science/329738_a_331067]
-
de tisă și cuie forjate de meșteri fierari. Lăcașul a fost clădit pe o fundație din lespezi de piatră. Streașina largă este sprijinită pe console în retrageri decorate cu motivul rozetei. Acoperișul este înalt, cu pante repezi și are o învelitoare din draniță bătută în „solzi”. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor deschis pe latura de sud, deasupra căruia
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
de la Seckau, catedrală a Diecezei de Graz-Seckau). În timp ce arhitectura navei principale a bisericii este realizată în stil gotic tipic, fațada a fost proiectată mai târziu în stil baroc (fleșa a fost realizată din 1780, după planurile lui Josef Stengg, cu învelitoare din cupru ). Altarele baroce au fost înlocuite în secolul al XIX-lea cu altele în stil neogotic. Numai "capela barocă Sf. Ioan Nepomuk" construită de Josef Hueber și fostul altar principal cu hramul Adormirea Sfintei Fecioare Maria, care este atribuit
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri înguste de culoare albă, dispuse vertical la partea inferioară și orizontal la partea superioară. Biserica are un acoperiș înalt, cu streașină largă și cu pante repezi. Învelitoarea acoperișului este confecționată din tablă zincată. Deasupra naosului se înalță o turlă octogonală. Aceasta este învelită complet în tablă, iar în vârful ei există o cruce. Alte două cruci sunt dispuse în extremitățile de est și de vest ale coamei
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
bisericilor monument-istoric, aflându-se într-o stare foarte bună de conservare, păstrând hramul „Cuvioasa Parascheva”. Corpul bisericii este realizat din piatră brută, iar turnul este din lemn. Zidurile sunt groase atingând dimensiunea de 90 cm și acoperișul este cu o învelitoare din draniță (șindrilă). Piesa cea mai valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6 m iar înălțimea de 6 m. După cum rezultă din inscripția chirilică de pe icoana de pe
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
Baia de Aramă aparțin și localitățile învecinate: Brebina, Titerlești, Bratilovu, Mărășești, Stănești. Potrivit tradiției locale, vechiul așezământ monahal (inițial a fost mănăstire de călugări) datează încă din jurul anilor 1400, din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, având o biserică de lemn acoperită cu învelitoare de șiță. Un document din 1672 îl menționează pe egumenul mănăstirii pe nume Evghenie de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. În locul bisericii de lemn se zidește însă actuala construcție abia la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul egumenului Vasile Arhimandritul
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
în trecut modificări. Decorația fațadelor este simplă, realizată printr-o tencuială din var și nisip. În zona superioară, sub cornișă se găsește un brâu simplu, de cărămizi dispuse în zimți de fierăstrău. Acoperișul este de tip șarpantă din lemn, cu învelitoare de tablă. Sub streașină se descriu trei rânduri de cornișă, cărămidă dinți de fierăstrău. Decorația interioară foarte frumoasă întregește valoarea întregului monument. Pictura originară este executată din pridvor până în altar în tehnica a fresco, păstrându-se integral. Pictura este specifică
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
la casetele tavanului și la linia de naștere a bolții navei centrale. Sobrietatea interiorului bisericii a fost înalt apreciată de opinia publică de atunci Structura bisericii reprezintă o prelucrare în spirit eclectic a structurii biserica-sală, clădirea fiind acoperită cu o învelitoare în două pante. Intrarea în biserică era inițial precedată de o loggie în arc. Turnurile, ridicate deasupra corpului bisericii, sunt în două caturi, - jos un piedestal prismatic pe care au fost ridicate foișoare elegante - camere ale clopotelor. Pereții foișoarelor sunt
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
prelungit spre est cu 6,30 m, are în continuare o absidă semicirculară nedecroșată (de aceeași lățime cu naosul), despărtiță de naos printr-o catapeteasmă de zidărie deasupra căreia se ridică în pod un timpan de zidărie complet ascuns de învelitoare. În zidăria absidei au fost înglobate ca material de construcție două cruci vechi de piatră, una cu inscripție slavă nedatată, iar cealaltă din anul 1790. Absida are o boltă informă, greu de definit, un compromis între o boltă a vela
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel cu bulevardul prezintă ruperi în pantă, atât în față cât și în spate, ce dau construcției un aspect de cabană, specific zonei montane. Acoperișul are o învelitoare din tablă lindab de culoare roșie. Streașina este confecționată din scânduri vopsite în aceeași culoare cu tâmplăria ferestrelor. În holul de intrare al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
încadrează și Casa de Târgoveț de la nr.33. Evoluția casei poate fi determinată prin actele existente în Arhivele Statului: - la 23 martie 1883, proprietarul casei, Grigore Stănescu, solicita o autorizație pentru eliminarea prispei de la stradă, care iese din aliniere, înlocuirea învelitorii de olane cu una de tablă, modificarea fațadei și efectuarea unor reparații. - la 21 iunie 1896, Iuliana și Ecaterina Stănescu, moștenitoarele casei, cer permisiunea primarului de a dărâma și reface zidul de la stradă în vederea unei noi alinieri precum și refacerea zidului
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
de a dărâma și reface zidul de la stradă în vederea unei noi alinieri precum și refacerea zidului dinspre proprietatea vecină la nord. - 1775 - 1800 - construcție inițială (cu prispa pe trei laturi) - 1883 - modificarea alinierii prin eliminarea prispei de la stradă, modificarea fațadei, schimbarea învelitorii din olane cu una din tablă - 1896 - refacerea fațadei exterioare prin retragerea zidului de la stradă în vederea noii alinieri, modificându-se astfel și suprafața interioară a casei.
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
Șindrila, denumită și șiță, este o placă (sau scândurică) mică și subțire, îngustată uneori spre unul dintre capete, din lemn moale, de obicei de brad sau de molid, care servește la executarea de învelitori pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum, carbolineum, creuzot, gudron etc. În România se utiliza preponderent în Bucovina, Maramureșul istoric și în Țara Lăpușului în construcții tradiționale, rurale, la învelitori. Șindrilele de stejar despicate au fost introduse în Noua Anglie (SUA) în secolul al XVII-lea; alte materiale folosite mai târziu au fost pinul, chiparosul și cedrul.
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
până la propagarea incendiului, localnicii, în loc să salveze mai întâi bunurile de patrimoniu (icoanele împărătești, policandrele, cărțile și documentele) au pus la adăpost veșmintele preoțești, prapurii și scaunele din biserică. La dezastru au contribuit și lucrările de modernizare realizate fără aviz: schimbarea învelitorii acoperișului cu tablă tip Lindab, care a favorizat propagarea incendiului și îmbrăcarea pereților cu polistiren. Biserica figura pe lista monumentelor istorice încă din anul 1956 și era cel mai important obiectiv de la limita vestică a județului Suceava cu județul Bistrița-Năsăud
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]