6,513 matches
-
mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și eu, potrivindu-mi pasul după ea, și mai privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și eu, potrivindu-mi pasul după ea, și mai privind în urmă după bicicleta abandonată în șanț. Cine să mi-o fure, o aud pe fata de lângă mine, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
drumul pe care trebuie să-l cunoști bine ca să nu dai în șanțuri, aranjându-și din mers șortul prăzuliu pe fundul ei obraznic. O pornesc și eu, potrivindu-mi pasul după ea, și mai privind în urmă după bicicleta abandonată în șanț. Cine să mi-o fure, o aud pe fata de lângă mine, aici toți au bicicleta lor. - Și ce ziceai, că mergeți în sat la băieți?... Eu te văd numai pe tine. - Vin și fetele ălelalte. Nopțile de vară n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși cărora nu le plăcea iarna și se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși cărora nu le plăcea iarna și se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ar fi urmat îndată zăpada proaspătă, fără nimic citadin. Vreau să-i țip ceva fetei sau femeii care se depărtează cu simțurile anesteziate și un gust de alcool dulce îmi umple gura care a rămas larg deschisă, gustul apei din șanț stârnită de mașinile care trec... Foamea trecea cu dulce - se știe că nervii au nevoie de glucide. În zilele de „bolit“, decorul mesei de lucru se încărcase cu borcanul de plastic cu cremă Calve - tocmai aud la radio un sondaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine. Ea șovăie. El începe să piardă teren. Ochii lui văd ceea ce vor ei să vadă. Am ceva de adăugat la discuția noastră de pe malul râului. Vrei să m-asculți? Ea se duce să se așeze pe marginea patului. În șanțurile din satul meu natal creștea planta mea preferată. O plantă roșie, numită beema. Frunza ei e mai mare decât cea de lotus, de formă rotundă. Fructul e de mărimea unui pumn, iar sămânța cât o smochină. Se poate sparge - conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încetinește brusc, oprindu-se, Nu-mi dau seama de ce ne-am oprit și nici mècar unde ne aflèm, ceața de afarè, ca un zid compact și lichid de vapori albi nu-mi permite sè vèd mai departe de marginea unui șanț acoperit de zèpadè înghețatè și a unor arbuști de mèceșe uscate, Unde dracu suntem? nu încetez sè mè întreb, consultându-mi ceasul primit cadou de la Ana și Maria, spune-mi pe nume! Dar, fie cè ceasul meu s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
satul-greu, ai să vezi: ne face cadou de nuntă... ». Zic: «După prepeleacuri, Mana nu poate fi sat-greu». «Prepeleacuri? Dar astea-s turnuri de pază!», face maică-ta. «Turnuri de pază?», fac eu, «opere de artă!» Iau bicicleta de coarne, trec șanțul... Nu apucăm să facem zece pași pe o cărare, că auzim răcnind: «Te văd-te văăăăd! Hoții-la-furaaaat! Hoții-la-harbuuuuuj’!» - strigau la noi oamenii de prin prepeleacuri - multe, ca În pădure copacii... Dăm să facem cale-ntoarsă, Însă, din urmă, aceleași - dar altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lucrase cică-n construcții. Angela și Doinița, primele angajate ale revistei, ca dactilografe și promovate pe urmă reportere de teren, nu scăpau nici un prilej când nu era Octav de față să spună despre el că a fost salahor, săpător de șanțuri sau cel mult zidar, ceea ce se vede limpede din gramatica și ortografia lui, care îndeobște pe capul lor cade ca s-o recondiționeze zdravăn pentru a face față în revistă. Degeaba ar fi susținut bietul Octav că de fapt lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bolii sale, și înăuntrul acestei singurătăți fără margini, există o anume ușurare, a dormi singură, fără să te mai gândești la el, fără să aștepți să se stingă lumina, doar eu, în salonul dogorind de căldură chiar și în timpul nopții, șanțul dintre cele două părți ale canapelei îmi face umerii să se curbeze; de dimineață mă trezesc panicată, ce s-a întâmplat cu viața mea, îmi amintesc de el tulburată, ca și când aș fi citit o știre șocantă în ziar, ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vedea mai departe de drum. Eu mă consolam în sinea mea, gândindu-mă că e o zi frumoasă pentru plimbare. După felul cum mergea, pentru Naoko nu părea însă o simplă plimbare. La Iidabashi a luat-o la dreapta, până la șanțul cu apă ce împrejmuia castelul, a traversat intersecția de la Jinbocho, a urcat panta de la Ochanomizu și a ieșit în Hongo. De acolo, a mers pe linia troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape, Însă nu ești niciodată prea aproape cînd ai destulă putere de foc și inamicii trec În viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei Încet, cu atenție. Unul s-a rostogolit și altul Începuse să se tîrască și, În timp ce eu Îi priveam, Claude Îi Împușcă pe amîndoi. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de-al doilea jeep. Ia-ți oamenii, te rog, și strînge-i pe Ăștia de pe drum. Adu-mi tot ce-i Feldbuchen și tu ține banii ca să-i Împărțim. Scoate-i repede. Red, du-te și ajută-i. Aruncați-i În șanț. CÎt a durat curățarea, mi-am ținut ochii pe drumul de la vest, dincolo de estaminet. Nu mă uitam niciodată la o curățare dacă nu participam la ea. Nu-ți face bine să vezi așa ceva. Și nu că lor le făcea. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și pe vremea lui Napoleon erau bețivi. — Probabil. — Sigur. Poți să stai liniștit În privința asta. Stăteam Întinși În iarbă și mirosea a vară adevărată și muștele, cele obișnuite și cele mai mari, albastre, Începuseră să se adune pe cadavrele din șanțuri, iar pe lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele, căci frînară brusc și blindatul se smuci Într-o parte. Începu să dea Înapoi cînd Îl lovirăm cu bazooka, iar ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se Înălțau galbene pe fondul verde al dealului care purta urme albe de praf ca niște cicatrici În locurile unde se săpaseră șanțuri și fuseseră Întărite avanposturile. Fumul de la focurile unde Începuseră să pregătească mîncarea se Înălța deasupra dealului. Pe toată lungimea pantei care ducea spre fermă zăceau pierderile ca niște boccele Împrăștiate. Tancul ardea printre copaci, scoțînd un fum negru și uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Eu sînt veselă, nu vezi? — O să mă Înveselesc și eu. Pe cuvînt. Uitîndu-se În față, pe drumul Ăla pe care condusese de atîtea ori În viața sa, văzÎndu-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu șanțurile de pe margini și pădurea și mlaștinile, realizînd că doar mașina diferă, că numai cine e cu el diferă, Roger simțea cum crește din nou În el acel gol pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă, s-ar fi lărgit din ce În ce mai mult În formă de breșă, de șanț, lăsând să se ghicească o simetrie cu raze - ca scheletul unei mandale, ca structura invizibilă a unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu fură și el! se răzbună tanti Cucu. - Cineee? Mitrică? Fugi, bă, d-aici! Păi nu l-a chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o parcelă rămasă nedefrișată, dintr-un petic de pădure mai vechi, parcelă brăzdată de șanțuri și de mușuroaie, într-un loc îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui scurs și cu dublu tăiș. Mânerul, prelungit cu garda spadei, în cruce, era acoperit cu marochin presat, de vițel și cu plasă de argint, arma fiind plasată vertical și cu vârful la podea, suspendată în repaus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scobora de pe portiță și trecea drumul, baba Ioana luă din casă două oale și merse la fântâna ce se afla nițel mai încolo, lângă casa jandarmilor, la marginea uliței. Câinii o însoțiră voioși, grăbindu-se să miroase toate porțile și șanțurile, parc-ar fi uitat ceva. Nicu, deși abia apucase să intre în curte, nu mai avu stare. Își luă biciul și porni săgeată după babă. Își aduse aminte însă că și ei au câini și se întoarse înapoi. Era o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]