1,954 matches
-
diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
cunoscut inițial sub numele de "Ferdinand", după numele proiectantului său, Ferdinand Porsche. Elefant a fost proiectat cu intenția de a înlocui vânătoarele de tancuri improvizate apărute între anii 1941-1942, cât și mai târziu, care erau relativ ineficiente (precum seria Marder). Șasiul era bazat pe modelele Porsche Tiger I deja construite și era dotat cu șenile noi. Suspensia era formată din șase boghiuri așezate în perechi cu bare de torsiune longitudinale. Motorul era amplasat în mijlocul carcasei blindate, pentru a se potrivi cu
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
lungă decât L/56 Flak 18 și Flak 36, fapt care creștea semnificativ viteza de ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger a fost desemnat câștigător, șasiurile produse de Porsche nu mai erau necesare pentru Tiger I, acestea urmând să fie folosite pentru un viitor vânător
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger a fost desemnat câștigător, șasiurile produse de Porsche nu mai erau necesare pentru Tiger I, acestea urmând să fie folosite pentru un viitor vânător de tancuri greu care să încorporeze noul tun antitanc de calibrul 88 mm Pak 43/2 proiectat de Krupp. Această armă
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
tancuri greu care să încorporeze noul tun antitanc de calibrul 88 mm Pak 43/2 proiectat de Krupp. Această armă precisă urma să distrugă tancurile inamice înainte ca acestea să ajungă în raza lor de acțiune. Nouăzeci și unu de șasiuri au fost transformate de la numărul de serie 150010 până la 150100. Cele două motoare răcite cu aer Porsche au fost înlocuite cu două motoare Maybach HL 120 TRM cu puterea de 300 cai putere. Acestea acționau generatoarele electrice, care la rândul
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
a fost un vânător de tancuri construit și utilizat de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial acesta avea la bază șasiul tancului Panther și a fost utilizat pe Frontul de Vest și pe Frontul de Răsărit începând cu anul 1944. Vânătorul "" combina puternicul tun 8.8 cm PaK 43 cu suspensia și blindajul tancului Panther,a suferit din cauza stari generale proaste
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
de piese de schimb și antrenament deficitar a echipajului. Jagdpanther a fost precedat de două încercări de montare a unui tun de 8,8 cm și folosirea sa în rolul de vehicul anti-tanc autopropulsat;" Ferdinand" folosind nouăzeci și unu din șasiurile tancului VK4501 (P) construite de Porsche. Iar" Nashorn" folosind o combinație dintre șasiurile tancurilor Panzer III și IV.Ferdinand era prea greu și Nashorn prea încet datorită motorului subdimensionat. Armata Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
de două încercări de montare a unui tun de 8,8 cm și folosirea sa în rolul de vehicul anti-tanc autopropulsat;" Ferdinand" folosind nouăzeci și unu din șasiurile tancului VK4501 (P) construite de Porsche. Iar" Nashorn" folosind o combinație dintre șasiurile tancurilor Panzer III și IV.Ferdinand era prea greu și Nashorn prea încet datorită motorului subdimensionat. Armata Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător de tancuri greu să fie conceput,acesta să construit pe șasiul tancului Panther
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
combinație dintre șasiurile tancurilor Panzer III și IV.Ferdinand era prea greu și Nashorn prea încet datorită motorului subdimensionat. Armata Germană a comandat la sfârșitul anului 1942 ca un vânător de tancuri greu să fie conceput,acesta să construit pe șasiul tancului Panther și înarmat cu tunul de 8.8 cm și să aibă denumirea în inventar de SdKfz 173. Prototipul a fost prezentat de MIAG în fața lui Hitler în Octombrie 1943. Producția a început în Ianuarie 1944, în Februarie Hitler
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
era folosită de Radist, șoferul era poziționat în stânga. Ochitorul avea un telemetru și un periscop telescopic. "Jagdpanther" avea un raport putere-greutate bun și un tun puternic fapt ce i-a permis posibilitatea de a distruge orice tanc Aliat.Bazat pe șasiul tancului Panther "Ausf" G,vehiculul nu avea multe probleme mecanice.Acesta era echipat cu o transmisie îmbunătățită ( ZF AK 7-400 ) care a fost plânuit să fie montată pe Panther II astfel rezolvând slăbiciunea tancului Panther.Avea un echipaj de 5
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol doar de către tancul mediu sovietic T-34. Șasiul Sherman a fost folosit pentru fabricarea altor tipuri de vehicule militare: distrugătoare de tancuri, tractoare de tancuri și artilerie autopropulsată. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial Sherman a fost înlocuit cu tancurile derivate din tancul M26. Variante de
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
produce mașini de luptă. Până în 1990 compania a realizat produse performante de concepție est-europeană, fiind în același timp și cel mai important producător român de mașini de luptă pe șenile (de concepție românească) - ca de exemplu tancurile românești TR 580, șasiul pentru tancul TR-800 sau obuzierul autopropulsat de calibru 122mm Model 1989. Începând cu anul 1996, a devenit unul dintre partenerii de bază ai Armatei Române pentru produse militare moderne, cum ar fi Mașina Modernizată de Luptă a Infanteriei - MLI-84M. Acesta
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela și mecanismul de încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul a fost dezvoltat de către ACSIT-P 124 aparținând de Fabrica de Mașini Grele Speciale a întreprinderii "23 August". Spre deosebire de tancul T-72 și variantele sale, avea șapte galeți la fiecare șenilă. Șasiul a fost astfel extins cu un metru pentru a
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul a fost dezvoltat de către ACSIT-P 124 aparținând de Fabrica de Mașini Grele Speciale a întreprinderii "23 August". Spre deosebire de tancul T-72 și variantele sale, avea șapte galeți la fiecare șenilă. Șasiul a fost astfel extins cu un metru pentru a face loc motorului de 900 de cai putere 8VSA3 (o variantă îmbunătățită a celui folosit la tancul TR-85-800). Din cauza modificărilor aduse șasiului, agregatului energetic și blindajului, greutatea tancului a ajuns la
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
și variantele sale, avea șapte galeți la fiecare șenilă. Șasiul a fost astfel extins cu un metru pentru a face loc motorului de 900 de cai putere 8VSA3 (o variantă îmbunătățită a celui folosit la tancul TR-85-800). Din cauza modificărilor aduse șasiului, agregatului energetic și blindajului, greutatea tancului a ajuns la aproape 50 de tone (față de cele 41.5 tone ale tancului T-72M). TR-125 era dotat cu echipamente moderne: un tun de calibru 125 de mm stabilizat hidraulic în două planuri, telemetru
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
de la Mustangurile mai vechi. Pentru prima dată din 1974, un model hatchback coupe a fost indisponibil. Pentru 1999, Mustang a primit o nouă temă de stilizare, cu contururi mai clare, aripi mai mari, cute în caroserie, design interior, și un șasiu ca al modelelor precedente. Motorizările Mustang au fost reportate pentru anul 1999, dar au beneficiat de îmbunătățiri noi. Standardul 3.8 L V6 a avut un nou de sistem de inducție, și a fost evaluat la 190 CP (140 kW
Ford Mustang () [Corola-website/Science/320555_a_321884]
-
pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial , aveau un motor diferit, un șasiu extins, o mitralieră antiaeriană suplimentară de calibru 12,7mm montată deasupra camerei desantului și alte modificări minore. Producția a fost demarată în 1984 la Uzina Mecanică Mizil și a continuat până în anul 1991. În anul 1995 a fost luată decizia
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
Institutul AVL ("Anstalt für Verbrennungskraftmaschinen List") din Austria. Spre deosebire de motorul de fabricație sovietică UTD-20 (care dezvolta 300 de cai putere), motorul 8V-1240-DT-S (fabricat de SC Roman SA Brașov) avea 360 de cai putere, însă era mai greu și mai voluminos. Șasiul a fost extins cu 60 de centimetri pentru a face loc motorului diesel supraalimentat. Vehiculul era mai lat (3,15 m) și mai înalt (2,11 metri). MLI-84 are spații mai mari între galeți decât BMP-1. Spațiul suplimentar din interior
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
denumirea vehiculului în cadrul Armatei Române este asemănătoare unei mașini de luptă a infanteriei, este clasificat ca fiind un transportor blindat șenilat de către ONU și Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), din cauza blindajului și armamentului ușor. Vehiculul blindat are la bază șasiul autotunului sovietic SU-76, fabricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. MLVM este un vehicul specializat, destinat formațiunilor de vânători de munte. Carcasa este asemănătoare mașinii sovietice de luptă a infanteriei BMP-1, însă este modificată substanțial. Turela montată pe MLVM
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
de trupe ale armatei americane erau semișenilatele M2 și M3. Acestea au fost folosite și de către armatele aliate, precum armata britanică, franceză sau cea sovietică. Soldații britanici au folosit și transportoarele universale Bren sau cele de tip Kangaroo (construite pe șasiurile tancurilor prin conversie). Armata germană a folosit semișenilatele SdKfz 251 în cadrul unităților mecanizate. Din cauza producției insuficiente, primele divizii Panzergrenadier complet mecanizate au apărut abia la mijlocul războiului. Armata română a folosit și ea semișenilatele SdKfz 250 și SdKfz 251, însă acestea
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
echipajului). Deși aceste vehicule au fost folosite în timpul Războiului din Afganistan, armatele NATO nu au dezvoltat un vehicul asemănător. În prezent, aproate toate armatele țărilor industrializate sunt motorizate. Armata israeliană și cea rusă au dezvoltat transportoare blindate grele, bazate pe șasiurile tancurilor depășite (precum T-55). Aceste vehicule sunt expediente și nu beneficiază de armamentul unor mașini de luptă ale infanteriei din cauza spațiului limitat din interior. Armata rusă le-a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul urban în fața aruncătoarelor de
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
Război Cecen. Armata israeliană a preferat să modifice tancurile de captură T-55 în transportoare blindate Achzarit în loc să le caseze. Din 2008, armata israeliană folosește mașina de luptă a infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
plăcuțele de înmatriculare ca sistem de recunoaștere a mașinilor pentru a trimite amenzile șoferilor care depășesc viteza legală. Un al doilea sistem monitorizează alți parametri ai vehiculelor. Bucle de inducție și detectoare piezoelectrice sunt folosite pentru a măsura greutatea, înălțimea șasiului și numărul de axe pentru fiecare vehicul. Părțile mobile ale podului sunt ridicate de aproximativ 1000 de ori pe an. Traficul pe râu s-a redus mult, dar încă are prioritate față de traficul rutier. În prezent este necesară o notificare
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]