13,607 matches
-
iar eu băgam totul sub pat și netezeam cuvertura, după care mă duceam mai aproape de ușă, ca să am o privire de ansamblu și să verific dacă îmi puteam da verdictul dorit. Cu toate că voiam să port lenjeria albastră, cu fundițe pe șold, m-am răzgândit în ultimul moment, fiindcă mi s-a părut că ar fi fost prea mult. M-am mulțumit cu un set de culoare crem cu broderie - sexy, dar nu vulgar - și pe deasupra am îmbrăcat blugii mei magici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ați petrecut-o împreună în Portugalia. Mă holbez la ea: — Ce vrei să spui? Păi, el voia să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam scotea din sărite, nu? Nu prea. A! Daisy pare încurcată. —Ce vrei să spui? De ce ai amintit de asta? Păi, doar... știi, când v-am văzut pe tine și pe Patrick, după ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa că practic trebuie să răcnesc ca să mă audă. —Încerc... Nu-i adevărat, nu mă împingi destul de tare... Of! Mă înclin spre spate și aterizez în picioare, foarte frustrată. —Ți-am zis eu! îi spun, stând în picioare, cu mâinile în șolduri. Nu mă pot echilibra decât dacă mă împingi înapoi. Mi-e frică să nu te împing prea tare, zice Finn, uitându-se în sus la mine. E așezat în fața mea, cu picioarele depărtate pe podea și cu o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca „partener“ un adult. S-ar putea să vi se pară mai greu acum. Mă pune să stau în fața lui Finn, cu picioarele pe coapse. Îmi dau seama imediat ce o să facem, iau picioarele lui Finn și le fixez pe încheietura șoldului, puțin desfăcute. Din fericire, pentru un bărbat, are picioarele destul de curate și nu miros urât. Sunt mai recunoscătoare decât pot spune. Destul de ciudat, în vreme ce eu nu sunt deloc jenată de contactul fizic - trebuie să spun că la mai multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tău nu ar fi purificat printr-o lungă interogare. Și apoi, Într-un birou! Cartea trebuie murmurată Într-o chichineață prăpădită din ghetou unde zi de zi Înveți să te Îndoi de spate și să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi discutat. Punea punct și cu altă tactică, cu vreo Întrebare. Cineva povestea un fapt, antrenându-și aprins Însoțitorii, iar Belbo se uita la interlocutor cu ochii aceia ai lui de orb, totdeauna ușor distrați, ținând un pahar la Înălțimea șoldului, ca și cum ar fi uitat de o bună bucată de vreme să mai soarbă, și Întreba: „Chiar așa s-a Întâmplat?” sau: „Serios, chiar a spus asta?” Nu știu cum se făcea, dar oricine În momentul ăla Începea să aibă Îndoieli În privința povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
O poți face numai cu pubisul, ba chiar cu un joc al coapselor, În așa fel Încât pubisul să facă mai mult un fel de slalomuri decât să lovească, menținându-te permanent dincoace de orgasm. Și nu atât pubisul, dacă șoldul se mișcă potrivit naturii, ci fesele sunt cele care dau lovitura spre Înainte, dar cu grație, În așa fel Încât, atunci când impulsul ajunge la pubis, să fie deja atenuat, ca În homeopatie, unde, cu cât ai impus mai multe diluări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
i se părea ca Într-un basm al bunicii, pentru că miroseau a levănțică. Belbo observă că nu era adevărat, era doar miros de umezeală. Lorenza zise că n-are importanță, apoi, rezemându-se de perete, Împingându-și ușor În față șoldurile și pubisul ca și cum ar fi trebuit să câștige la flipper, Întrebă: „Da eu dorm aici singură?” Belbo privi În altă parte, dar În partea aceea eram noi, se uită din nou În altă parte, apoi se Îndreptă spre coridor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci se deghizase Într-un stil ce ni se păru bizar, dar pe care Agliè Îl definea ca fiind potrivit evenimentului: era Îmbrăcat În in alb, Încins peste șolduri cu o panglică roșie Încrucișată pe piept și la spate, peste umeri, și cu o pălărie ciudată de secol XVII, În care Înfipsese patru trandafiri roșii. El Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întreb dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am văzut fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă diabolicii tăi este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal sau din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de oase. Nu am realizat lucrul ăsta la timp, iar apoi era prea târziu: distanța între pielea de pe abdomen și coloana vertebrală sporise vizibil, ajungând undeva pe la 60 de cm. Exact același lucru s-a întâmplat și cu pielea de pe șolduri, să zicem, dar nu-i exclus ca fenomenul să fie valabil și pentru ten și oasele feței. Ba uite, chiar acuma mă privesc în oglindă și constat că pielea de sub mandibulă s-a lăsat simțitor. Asta cum se cheamă: gușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit, Baronu’ sloboade o bășină enormă cu care îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hotel, Sabina s-a dus să se schimbe pentru masa de seară. Eu am rămas cu Maria și duduia Oacă, să le spun ce și cum. La cină, Sabina a apărut într-o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă până acum românii au ascultat de politicieni, a venit timpul ca politicienii să asculte de români. Ideea îl înveseli de-a dreptul. Politicienii urmau să coboare printre români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ușuie-l! Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele navelor și ale barcazurilor amarate-n port, la vremea fluxului! Ghemuindu-se pe vine, Apostatul, Poetul, Fratele și Boss se-mping să se adăpostească, șold lângă șold și umăr lângă umăr, cu frunțile-aplecate, ca puii de mangustă, transfigurați de cea mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit de tutun. Titu alunecase în genunchi la picioarele ei, și-și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că i-a lăsat întrebarea fără răspuns și începu să-și plimbe nervos degetele prin părul lui. Ochii el priveau în neștire jocul funigeilor în fereastră, prin creieri îi trecea necontenit ușa încuiată și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă!... Ajutor! Petre o ridică în sus ca pe o păpușă și o întoarse cu fața spre dânsul, cuprinzîndu-i cu celălalt braț picioarele peste șolduri. Își lăsă capul pe spate ca să-și înalțe privirea spre ochii ei. Nadina, zvîrcolindu-se, întîlni privirea aprinsă și-i văzu obrajii inundați de o bucurie mare. Începu să-l izbească cu pumnii peste față, peste cap, îi smulse căciula și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cap, îi smulse căciula și-l lovi peste ochii în care pofta ardea ca o vâlvătaie. El răbdă loviturile ei ca niște mângâieri până ce, luîndu-și seama, își ascunse obrajii pe pântecele ei. Nadina nu simțise mâinile aspre care-i strângeau șoldurile și mijlocul, dar acuma simțea cum îi zgârie pielea mustățile și buzele lui fierbinți. Zbătîndu-se necontenit, corpul ei alunecă ușor în jos până ce gura țăranului ajunse să se scufunde între sânii ei mici și rotunzi. Buzele lui însetate se opriră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care i se scurgea pe picioare. ― La naiba! De ce Mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fiindcă alte deschizături secundare mai întunecate se înșirau în ovalele exterioare. Vântul aducea praf și piatră ponce prin deschizături, ceea ce înseamnă că ele se aflau în această stare de câtva timp. ― Seamănă cu o intrare, propuse Kane, punând mâinile în șolduri. Sau cu un sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare? ― Dacă sunt sasuri, de ce sunt atât de aproape unele de altele? zise Lambert observându-le suspicioasă. Și de ce sunt toate deschise? ― Constructorii lor poate că preferă să facă totul în triplete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]